Strigătul

3.

***

-Hei!

-Pregătită de o seară incendiară de vineri?
Aiden şi Diana strigă entuziasmați la unison.

-Da, sigur, spun puțin reținută.

-Ailyn, ce se întâmplă?

-Dia, e totul în regulă, doar că trebuie să cunoaşteți pe cineva.
Îi poftesc înăuntru şi ne îndreptăm cu toții spre bucătărie.

-De ce e băiatul cel nou la tine în casă?

-Aiden, el...nu e ca voi... El e ca mine.

-Poftim? Eşti un lup?se miră amândoi şi văd cum Chris devine din ce în ce mai stânjenit.

-Da, mă rog. Ideea e că va sta la mine şi vreau să vă înțelegeți bine.

-Cum să stea la tine? Îl cunoşti numai de câteva ore, nici nu ştii cine e.

-Aiden, termină. Familia e familie. Nu vreau să discutăm despre asta. Nu vă cer să fiți cei mai buni prieteni, ci doar să vă înțelegeți!spun impasibilă şi îi închid imediat gura.

-Exact, Aiden. Ailyn are tot dreptul să îşi protejeze semenii, iar tu nu poți spune nimic. Eu nu am nimic împotriva lui, deci nu văd de ce ai avea tu.

-Mulțumesc, Diana.. Şi mai trebuie să vă spun ceva. După ce am plecat de la ora de biologie, eram puțin supărată şi am alergat prin pădure şi un lup sălbatic m-a atacat, iar Chris m-a salvat. Aşa că, e totul bine.

-De ce nu m-ai chemat să te duc acasă? Aşa puteam să am grijă de tine!se rățoie Aiden.

-Nu trebuie să le faci tu pe toate! Mă pot descurca şi singură.

- Se pare că nu ai reuşit. Cine ştie ce ți se putea întâmpla?

-Eu zic să vă calmați, intervine Chris. Stai liniştit, de acum nu o să se mai atingă nimeni de ea.

Zâmbesc timid, în timp ce ceilalți doi rămân crispați.

-Haideți. Nu mai stați ca statuile. Am zis că ne distrăm,nu?rup tăcerea după câteva secunde bune de linişte.

-Normal. Noi mergem să pregătim floricele. Băieți, ce ar fi ca voi doi să mergeți să alegeți un film ?

- Sigur, răspunde Chris. Ce gen de film vreți?

-Horror, răspundem amândouă la unison şi începem să chicotim.

Blondul o ia înainte, iar Chris îl urmează liniştit.

-Deci?întreabă Diana făcându-mi cu ochiul.

-Ce?fac pe neştiutoarea.

- Nu te face că nu ştii. Am văzut felul în care vă priveați voi doi. Ce se petrece aici?

O trag după mine spre baia de la parter şi închid uşa, ştiind că e destul de departe.

-În primul rând ,taci, pentru că are un auz extrem de bine dezvoltat, iar în al doilea rând, nu e nimic. La fel cum a zis şi Aiden, îl ştiu doar de câteva ore.

- La naiba, blondi! Ştim amândouă la fel de bine că miroşi răul de la distanță şi că dacă nu aveai vreun presentiment nu călca el în veci în casa ta, darămite să stea la tine.

- Te-am rugat să taci!mă răstesc. Las-o aşa, bine?

Diana oftează teatral şi iese prima din baie, iar eu o urmez şi când dăm de băieți în bucătărie, amândouă ne oprim brusc.

-Ce ați făcut voi două în baie?întreabă amuzat Aiden.

-Gura, blondule!mârâie Diana şi se întinde după mai multe pungi de popcorn.

Îmi rotesc ochii şi dau de Chris. Şatenul zâmbeşte radiant, probabil situația distrându-l. Sper să nu fi auzit ce am vorbit noi. Adică, nu simt nimic pentru el, nu? De ce aş avea ceva de ascuns?

-Eu merg să aduc sticlele de suc din lada de la subsol!spun şi mă îndrept spre cealaltă aripă a casei.

-Vin şi eu. O să ai nevoie de ajutor!se anunță şatenul, iar eu înclin uşor din cap.

Deschid trapa şi aprind lumina, coborând repede. Scot imediat 4 sticle de suc şi 4 energizante, dar în încercarea de a le aranja, le împrăştii pe jos.

- Unde te grăbeşti aşa?vocea groasă a lui Chris se aude.

-Nu îmi place locul ăsta, spun timidă. Mă simt prizonieră, de parcă ceva rău ar dăinui aici.

-Nu trebuie să te temi, totul e în regulă, îl aud spunând şi încep să mă liniştesc.

Luăm băuturile şi ne îndreptăm spre ieşire atunci când trapa se închide brusc, iar lumina se stinge. Un țipăt scurt îmi părăseşte buzele, iar două brațe puternice mă cuprind imediat.

-E bine, stai liniştită.

Nu pot spune nimic momentan, doar tremur ca varga. Îmi adun forțele şi încerc să îmi revin.

- O să îi omor pe ăştia doi într-o zi!murmur încă neliniştită. Diana, Aiden, ați face bine să ne dați drumul acum! Nu vreți să dați de fiara din mine!urlu cât mă țin plămânii, iar de sus se aud chicote.

-Ce dură ai fost!chicoteşte şi el, enervându-mă mai tare.

-Nu e amuzant. Chiar nu mă simt bine în încăperea asta!spun serioasă, bosumflându-mă.

-Pot să jur că ai făcut botic acum!râde ironic. Ți-am promis că nu o să mai pățeşti nimic cu mine prin preajmă. Eu zic să te calmezi. Dacă țipi, nu ne vor da drumul, le faci pe plac aşa!spune serios şi eu îmi dau seama că are dreptate, aşa că tac.

Trec câteva minute bune, iar eu îmi concentrez auzul asupra specimenelor de deasupra noastră.

-Crezi că ar trebui să le dăm drumul? *Diana*

-Ar cam trebui. Stau de mult acolo. Nu ştiu ce ți-a venit cu ideea asta tâmpită. *Aiden*

-Mai taci. Tu chiar nu ştii să te distrezi. *Diana*

Se aud paşi, iar Chris începe să chicotească din nou.

- I-ai auzit şi tu, nu?întreb râzând.

-Aş fi putut să nu?

Când paşii ajung deasupra noastră, Chris îmi dă drumul din brațe şi mă ajută să urc scările. Trapa se deschide, iar eu îmi iau avânt şi sar asupra lui Aiden, care pare mai mult fericit de reacția mea şi mă prinde în brațe, rotindu-mă de câteva ori.

-Eşti bine, micuțo?întreabă privindu-mi îngrijorat chipul.

-Perfect!replic uitându-mă la Chris, şatenul făcându-mi discret cu ochiul. Dar tot vreau să ştiu cine a avut această idee.

-Eu!răspunde extaziată Diana.

-Aha, deci pe tine trebuie să mă răzbun!mârâi desprinzându-mă din brațele lui Aiden şi luând-o la fugă după ea.

Dăm ocolul camerei de câteva ori şi începem să râdem ca nebunele atunci când ea cade, iar eu nu mă pot opri şi cad peste ea.

- Nu aveți toate facultățile mintale! Eu plec să mă uit la film! Sper că veniți şi voooooi!

Blondul pleacă înainte, iar noi ne ridicăm şi continuând să râdem, îl urmăm.

Aiden şi Diana se aşază pe canapea, iar eu mă întind pe pernele pe care le aruncasem jos, Chris făcând la fel.

- Nu veniți şi voi aici?

-E mai bine pe jos, Dia. E mai răcoare!spun şi încep să mănănc din floricele. Ce urmărim în seara asta?

- "Urletul", răspund băieții la unison.

Mă aşez mai bine şi urmăresc cu atenție filmul până când simt cum somnul mă cuprinde, aşa că iau o pernă în brațe şi mă la purtată în Lumea Viselor.