Strigătul

14.

-Aylin, nu poți face asta!

-Ba pot şi o să o fac!

-Ba nu! N-am de gând să te las să mergi acolo! Te vor simți şi  te vor prinde.

-Chris, vreau să îi văd! Vreau să văd cum se pregătesc! Vreau să văd câți nevinovați or să moară dintr-un capriciu stupid al liderului!

-Nu trebuie să faci asta. Nu te las.

-Nu am nevoie de aprobarea nimănui.spun sec şi mă îndepărtez.

-Nu!mârâie şi se pune zid în fața mea. Nu trebuie să mergi acolo. O să distrugă tot.

-Nu îi vom lăsa să o facă, trebuie să îi vedem, să ştim cum ne pregătim.

-Ne vor distruge pe noi, pe tine. Nu o să permit asta!

-Nu trebuie să-ți faci griji pentru mine, o să mă apăr singură. Nu vreau să-i las să mi te ia.

-Măcar lasă-mă să merg cu tine!acceptă până la urmă, privindu-mă trist.

-De acord. Şi cred că ştiu o cale prin care ne putem masca mirosul.

10 minute mai târziu ne aflăm într-un câmp plin de aşa numita iarbă a pisicii, transformați şi tăvălindu-ne unul pe lângă altul.

-Nu am crezut niciodată că e aşa de moale chestia asta!chicoteşte şi continuă să se joace.

-Confortabilă şi ne ajută să ne ascundem chiar sub nasul haitei tale!râd şi mă arunc deasupra lui.

-Fosta haită. Acum tu  eşti haita mea!spune mândru şi se roteşte, el fiind acum peste.

Îşi cuibăreşte capul îl scobitura gâtului meu, iar lăbuțele mele îl înconjoară.

-Aş vrea să rămânem aşa o veşnicie!îmi şopteşte în bărbie.

-Şi eu, dar, ca să ajungem aşa, trebuie să învingem mai întâi. Apoi ne putem bucura de o eternitate. Eternitatea noastră! spun sigură pe mine şi mă ridic, el urmându-mă îndeaproape.

-Pe aici mergem!îl aud şi mă conformez indicației primite. Acolo sus, pe colină, e tabăra.

- E foarte deasă pădurea, nu ne vor vedea venind.

-Sperăm să nici nu ne simtă.

-Dacă nu riscăm, nu avem cum să aflăm. Eşti gata?

-Mai pregătit ca niciodată. Tu?

-Aptă şi dornică de spionaj, să trăiți!zâmbesc şi îi aud râsul pe care încearcă să-l înăbuşe.

-Ascultă, indiferent dacă ne simt sau nu, indiferent dacă o să se întâmple ceva acolo sus, vreau doar să ții minte un lucru.

-Ce este, Chris?

-Te iubesc! Acum, aici, în scurtul nostru trecut, în lungul viitor. Te iubesc şi o să te iubesc până la ultima bătaie a inimii.

-O să țin minte asta!aprob şi plec înainte, ştiind că am fost puțin prea indiferentă.

Urcăm dealul cu rapiditate şi aproape de tabără găsim o tufă deasă după care ne ascundem.
De acolo avem o vizibilitate foarte bună asupra întregii locații.
Îl văd pe Chris cum înghite în sec cu privirea pironită asupra unor oameni. Văd două femei ce stau una lângă alta ascuțind nişte sulițe.

-E familia ta?întreb uşor şi sfios.

-Da. Mama şi sora mea, Kristen.

-Aceeaşi mamă care a sărit să apare jigodia aia de lider?

-Chiar ea.

Îi aud oftatul şi mă ghemuiesc lângă el, continuând să privim pregătirile.
Confecționează arme la fel ca în Epoca Veche, ceea ce înseamnă că sunt suficienți de puternici ca să le folosească.
Îi văd ochii lui Chris umplându-se de venin şi decid că am văzut destul. Încă nu ştiu la ce să mă aştept, dar măcar cunosc armamentul.

-Hai să mergem acasă!îi şoptesc şi ne rotim uşor ca să nu dăm tocmai acum de bănuit.

-Sunt chiar în spatele tău!se anunță.

-Eşti bine?îl întreb când ajungem la pârâul din apropierea casei şi ne transformăm înapoi în oameni.

-Nu ştiu. E foarte greu când îi vezi pe cei dragi pregătind uneltele pentru a te spinteca. Şi păreau atât de liniştite, fără nici măcar o remuşcare!spune complexat şi simt cum îl distruge pe interior.

-Probabil Jacob le are la mână cu ceva, nu ar fi făcut-o ele degeaba!încerc să îl încurajez, în timp ce se aşază cu capul în brațele mele.

-Au renunțat la mine. Nu ştiu ce să mai cred. Le-am pierdut.

-O să fie bine. Eu sunt aici.

-Să nu pleci.

-Niciodată. Îți promit.

-Am nevoie de tine în sufletul meu. Tu îmi faci inima să bată.

-Sunt şi o să fiu întotdeauna acolo ca să o pansez când are răni. Şi, acum că suntem în siguranță, cred că ți-am rămas datoare cu ceva, dar nu am vrut să o spun atunci, suna a adio.

-Adică?

-Adică: Te iubesc. Acum, aici şi în viitor. Mereu, oricând, oricum. Doar noi. Noi doi. Întotdeauna.

-Te iubesc!