Strigătul

7.

Ailyn's POV:

-Bună dimineața, rază de soare!spun veselă, aproape de urechea lui.

Tresare imediat la auzul vocii mele, foindu-se în pat.

-Încă 5 minute, mami!mormăie cu fața în pernă.

-În regulă, te mai las până când e gata micul dejun, nu mai mult, spun şi ies din cameră.

Cobor încet scările, ca să nu îl deranjez şi merg în bucătărie, închizând uşa în urma mea. Scot laptele din frigider şi torn puțin în cafeaua lui, iar pentru mine pun nişte suc de portocale. Sparg câteva ouă şi le pun într-o tigaie, unde fripsesem deja feliile de bacon. Scot pâinea prăjită din aparat şi o aşez frumos pe farfurii.

Când totul e gata, îl strig, dar nu îmi răspunde.
Probabil e foarte obosit. Acum două seri, a adormit târziu din cauza coşmarurilor mele, iar seara trecută am stat până pe la 4 ca să învățăm pentru testul de azi la fizică. Nici nu îmi vine să îl trezesc, dar nu am încotro. Trebuie să mergem la liceu.
Iau un pahar mare de apă şi urc în grabă scările. Intru ca vijelia în camera lui si îi arunc apa pe față. Sare ca ars , privind nedumerit în jur, în timp ce eu mă prăpădesc de râs.

-Ce naibii? A, tu ai făcut asta!țipă încercând să pară fioros, dar îl trădează zâmbetul.

-Trebuie să mergem la şcoală, ai uitat?reuşesc să spun, ştergându-mi lacrimile. În plus, e gata masa.

-Mai vreau să doooorm!se plânge, aşezându-se lângă mine în pat. Nu m-am odihnit nici măcar 5 ore.

-O să dormi când venim. Haide, trebuie să mâncăm, o să întărziem.

-Bine, fie. Cobor în 5 minute.

-În regulă, spun şi mă îndrept din nou spre bucătărie.

După exact 5 minute apare mai fresh decât sunt eu atunci când dorm bine.

-Cum ai făcut asta?

-La ce te referi?se miră, privindu-mă ciudat.

-Acum 5 minute erai moleşit, iar acum eşti aşa energic. Nu cred că eu am reuşit asta vreodată într-un timp aşa scurt.

-Avantajele sălbăticiei!se amuză, făcându-mi cu ochiul.

-Eşti nebun!spun şi îi dau în joacă un pumn în umăr.

-Haide, întârziem!spune privind la ceasul de pe perete.

-Deja e târziu, crede-mă. Vom merge cu maşina, ajungem mult mai repede.

***

-Ce naiba îți ia atât de mult să te schimbi, Ailyn? Aiden şi Chris se agită lângă uşa vestiarului.

-Nu o să puteți înțelege niciodată fetele!pufneşte enervată Diana, care se afla de mai bine de 10 minute afară, cu ei.

-Nu, nu o să o putem înțelege pe ea niciodată! mormăie Aiden, iar un chicot scurt îmi scapă de pe buze.

-Ailyn, crede-mă, eşti frumoasă şi fără alte îmbunătățiri! Haide!

O, Doamne! Ăsta a fost Chris.. Chiar a spus asta? Adică, el mă consideră frumoasă ? Îmi prind repede părul într-o coadă de cal şi deschid uşa.

-Wow!se miră băieții la unison, iar eu şi Diana aproape că leşinăm de râs.

-Se pare că a meritat aşteptarea, spune Aiden, neluându-şi ochii de la mine.

Echipamentul meu pentru volei este compus dintr-o pereche de pantaloni scurți şi roz, mulați , un maieu alb strâmt, iar în picioare am nişte şosete lungi şi albe, alături de adidaşi, roz şi ei.

-Haideți să jucăm! Nu vreau să pierdem timpul degeaba!replic şi o iau înainte.

Deşi nu spune nimic, privirea lui Chris este mai mereu ațintită asupra mea. Îl simt.

-Nu ştiu cum poți tu să te echipezi aşa repede!îi şoptesc Dianei, care era îmbrăcată la fel ca mine, doar culoarea schimbându-se.

-Crede-mă, am experiență!râde şi mă ajută să agăț fileul.

-Bun! Eu joc cu Diana! Voi doi va descurcați!mă anunț şi amândouă mergem spre partea dreaptă a terenului.

Se pare că le-am făcut o plăcere băieților, alegând să jucăm contra lor.
O las pe Dia să servească şi, deşi credeam că nu sunt atenți la joc, băieții reuşesc să riposteze la fel de bine, trimițându-ne mingea înapoi în teren. O resping cu un atac la fileu şi ea ajunge tocmai în capul lui Chris, făcându-l să se dezechilibreze şi să cadă. O iau la fugă şi ajung imediat lângă el, dar e inconştient. Îi prind fața în palme şi îi strig numele de câteva ori, dar fără răspuns. Mă panichez mai tare atunci când văd că nici nu mai respiră, iar inima îi bate extrem de încet.

Îl privesc, în timp ce Aiden fuge să aducă un telefon de la vestiar. O lacrimă îmi cade, iar eu îmi strâng puternic ochii, oprindu-le pe celelalte.
Chiar atunci simt cum sunt înconjurată de două brațe şi învârtită de câteva ori în aer.

-V-am făcut-o!se amuză, iar eu simt că îmi pocneşte capul de nervi.

-Eşti un idiot!țip şi plec de lângă el.

Intru în vestiar şi închid uşa, ignorând tot ce se petrece în jur.
Cum să faca asta? Pentru o clipă chiar am crezut că a fost pe bune! Mă las jos,lângă bancă şi îmi las lacrimile să curgă.

De ce îmi pasă aşa tare? De ce? Ce mi-a făcut de nu mai pot sta separată de el? Îl cunosc de 3 zile! Cum se poate întâmpla asta? Cum?!

E normal să fie o altfel de legătură între noi, dar nu una ca asta! Şi nici măcar nu ştiu dacă şi la el e la fel sau numai eu sunt idioata aici! Bineînțeles că eu sunt idioata, care alta ar mai face la fel?

Îmi iau repede lucrurile şi merg la duş. Rimelul mi se întinase pe toată fața. Dau jos echipamentul şi mă bag în cabină, apa fierbinte mai liniştindu-mă puțin.

Termin destul de repede şi mă înfăşor într-un prosop moale, apoi mă îndrept spre cuier şi încep să mă îmbrac.

Nişte zgomote ciudate se aud şi par să vină din gura de aerisire. Vocile de afară parcă nu se mai opresc din strigat şi, oricât mă chinui să le ignor, mă bruiază şi nu îmi pot da seama ce e zgomotul.

Îmi încalț perechea de teneşi, îndepărtându-mă de gura de aerisire şi încep să îmi împachetez hainele, aşezându-le în geanta de sport, până când.....