Întâmplare

Nicole (2)

When I talk to my friends so quietly.
Who he think he is?
Looking what you've done to me.

Toată lumea era adunată în fața salonului de operație. Din cauza loviturii,a fost nevoie de intervenție chirurgicală. Aşteptam cu sufletul la gură să iasă doctorul cu veşti bune.

Tata stătea rezemat de perete,mama plângea,iar restul erau îngrijorați până la moarte. Eu nu mai simțeam nimic. Tot ce era important acum,era ca Anastasia să se facă bine. Nicole stătea lângă mine,mângâindu-mi spatele.

- Totul o să fie în regulă,mă încuraja ea lăsându-şi capul pe umărul meu.

- Tu nu înțelegi. Din cauza mea e aici,din cauza mea e în operație acum. Totul e din cauza mea Nicole. Dacă nu eram eu şi vorbele mele aspre şi indiferența mea,totul ar fi fost altfel acum.

- Tu ai procedat corect,Christian. Nu e vina ta că nu ştie să se uite pe unde merge,şopti aceasta.

- Ai grijă ce spui. Te rog să nu mă enervezi,Nicole. Nu am nici starea,nici dispoziția necesară pentru o ceartă,am avertizat-o plecând de lângă ea.

M-am dus la mama. Ochii ei albaştri erau acum roşi de la atâta plâns. Buza de jos îi tremura iar respirația îi era întretăiată:

- Mama,totul va fi bine! Îți promit!

- Sper,fiule. Sper,suspină ea.

- Eu cobor la parter să îmi iau o cafea. Vrei ceva?

- Un ceai dacă se poate.

- Orice pentru tine,îi spun şi o iau în brațe sărutându-i fruntea.

M-am ridicat de lângă ea şi am coborât scările. Am mers până la aparatul de cafea şi am introdus în el monedele. Am sorbit din cafeaua fierbinte. Mă tot gândeam la ce îmi spusese Nicole despre Ana. Vorbele ei îmi răscoleau mintea: "Că nu ştie să se uite pe unde merge".
Ei chiar nu îi pasă oare? Oare sora mea avusese dreptate în legătură cu ea?

Îmi muşc buza puternic şi mă opresc când simt gustul metalic de sânge. Termin de băut cafeaua şi când să urc scările,nişte brațe subțiri mă lovesc în piept.
Cobor privirea şi o văd pe prietena Anei. Cum o chema? Ah,da! Mag.

- Netrebnicule! E doar vina ta! Ana mi-a povestit tot. Cum de nu ai putut să o crezi? E sora ta,pentru Dumnezeu! țipă şi continuă să mă lovească,chiar dacă nu simțeam nimic.

- Mag,opreşte-te. Îmi pare rău pentru ce i s-a întâmplat,ok? Şi în plus tu nu ştii toate detaliile din viața noastră! mă răstesc la ea şi o apuc de încheieturi,lipind-o de peretele spitalului.

- Ba ştiu. Ştiu că tu ești un idiot care a lăsat-o baltă când avea cea mai mare nevoie de tine. Ești un laş,Christian. Asta eşti! Un laş nenorocit! urlă făcând pe toată lumea să îşi întoarcă capetele spre noi.

Clocoteam de nervi şi nu ştiu de ce,privirea mi s-a oprit pe buzele ei. Buzele ei umflate,de o culoare roz pal,umede mă atrăgeau. Oh,dar la dracu! Sora mea e în operație,în plus am şi o iubită iar eu la ce mă gândesc?

- Taci din gură! Nici măcar nu mă cunoști şi îți dai cu părerea! Te crezi atât de importantă,dar ghici ce? Nu ești! Aşa că mai bine ai sta în banca ta şi ai rămâne liniștită!

- Chiar sunt importantă! Sunt cea mai bună prie...

Dar nu mai realizam ce spune pentru că,din nou,buzele ei mă capturaseră! Fir-ar! Nu mă pot abține! Fie ce-o fi! Şi îi închid gura aia care vorbea prea mult cu buzele mele. Erau la fel de bune,pe cât arătau. Surprinsă de gestul meu,fata nu îşi mişca buzele. După ce reveni la realitate mă împinse şi îmi trase o palmă.