Sacrificiu

Capitolul 1

O privea cu dorinta. Venea mereu acolo. Aceeasi ora, acelasi loc. Aceiasi ochi si acelasi zambet sincer. Prietenii au inceput sa-l creada nebun.Venea zilnic in parc doar pentru a o admira. Ea deveni o obsesie. O obsesie nebuneasca care il facea sa o vrea alaturi de el din ce in ce mai mult. Obseva cum venea mereu cu aceeasi fata. Din apropierea celor doua intelegea ca sunt prietene, poate chiar surori. Insa diferenta dintre ele era evidenta, ceea ce-l facea sa ramana la prima versiune. Stia aproape totul despre ea. De la nume pana la resedinta. Insa niciodata nu indrazni sa vorbeasca cu ea. O mana pe umar il facu sa tresara. Privi, iar in dreapta lui se afla Darren. Mult iubitul sau frate.

-Max, iar te gandesti la ea?

-Ma scoate din minti. O doresc atat de mult incat as face orice ca sa o am.

-Atunci hai sa vorbim cu ele. Asta va fi mai eficient. Crede-ma.

Cei doi s-au ridicat si au pornit in directia celor doua fete. Nu aveau nimic de pierdut. Desi Max nu era prea sigur de ceea ce fac. De obicei era rece si distant. Insa acea fata il intriga. Cand au ajuns in dreptul celor doua Darren incepu sa vorbeasca.

-Hei, eu sunt Darren, iar el e fratele meu Max. Ce ati spune daca am iesi la o cafea?

Fetele si-au intors privirea spre ei. Max o privea, iar cand ochii i-au intalnit pe ai ei un fior le strabatu corpul. Imediat fata isi intoarse capul spre Darren si vorbi.

-Acum? Nici macar nu ne cunoastem.

-Bine. Vom merge si vom face cunostinta. Deci mergem.

Cele doua au dat din cap. In apropierea parcului se afla o mica cafenea. Cei patru s-au asezat la o masa, iar un chelner veni sa le ia comanda. Insa pleca la fel de repede. Erau indecisi.

-Acum, ce ati dori sa stiti despre noi?

-Pai cati ani aveti de exemplu?

-Fratele meu are douazeci si trei, iar eu douazeci si cinci. Dar voi? De fapt ar fi bine sa incepeti cu numele, fiindca inca nu-l stim.

-Ei bine eu sunt Sara, iar ea e sora mea Emily. Eu am douazeci si unu, iar ea douazeci si trei. Multumit?

-Foarte. Apropo vine chelnerul.

Emily se apropie de urechea Sarei si ii sopti ceva. Dupa ce fiecare dintre frati comanda ceva, veni randul fetelor. Insa Sara vorbi pentru amandoua. Darren observa tacerea celei de-a doua fata asa ca intreba:

-Emily nu vorbeste?

-Vorbeste, insa rar.

-De ce?

-Un soc suferit in copilarie.

Barbatul dadu intelegator din cap. In timp ce Sara si Darren purtau o conversatie, Max o studia. Ii scana cu atentie ficare parte a corpului, in cautarea unui mic defect. Insa parea ca e perfecta. Asta facea ca dorinta sa creasca in el. Asa ca ii puse o intrebare:

-Sara, ce facultate faci?

Imediat un fior ii traversa sira spinarii. Glasul lui o facu sa se cutremure. Avea o voce groasa si puternica. Care se potrivea de minune cu caracterul sau rece. Insa intrebarea lui o facu sa i se puna un nod in gat.

-Nu fac nici o facultate.

-De ce?

-Nu crezi ca esti prea curios? Mai ales ca nu stiu nimic despre tine.

Replica fetei il lasa mut. Parea ca e tare de gura. Ce n-ar da sa o sarute chiar in acel moment. Insa se abtinu. Darren isi privi fratele si decise sa distinda atmosfera.

-Insa Emily merge la vreo facultate?

-A terminat-o pe cea de medicina acum un an.

-Interesant. De fapt ambele sunteti extrem de interesante.

-Acest lucru pot sa-l spun si despre tine.

Brusc Max se ridica. Nu-i mai placea acea ambianta. Si mai ales nu-si dorea ca Sara sa-l placa pe Darren in locul lui.

-Ne scuzati, insa trebuie sa plecam. Firma nu se conduce singura.

-Infumuratule.

-Poftim?

-Nimic.

Fata ii zambi nevinovat. Max dori sa-i dea o replica, insa acel zambet ii topi inima. Asa ca se abtinu sa-i spuna ceva. Darren vazu, asa ca-i inmana fetei un biletel cu numarul sau. Sara zambi si facu acelasi lucru. Desi erau inca straini simtea o oarecare conexiune intre ei. Pentru ea Darren era tipul de prieten perfect. Carismatic, vorbaret si binevoitor, pe cand fratele sau ii cree o mica stare de frica si disconfort. Isi lua la revedere de la cei doi si ramase cu Emily. Dupa ce si-au terminat cafelele au plecat acasa.

Acolo tatal lor le intampina fericit. Isi lua ambele fice in brate si incepu sa le povesteasca despre noua carte pe care o scrie. Fetele erau extrem de interesate. Faptul ca tatal lor scria carti le facea extrem de mandre. Au invatat de la el ca cel mai important este sa-ti combati fricile si sa-ti exprimi liber opiniile. Sara facea asta in fiecare zi, pe cand Emily nu reusi sa treaca peste fricile care o macina. Ranile morale lasate de o trauma in copilarie au marcat-o. Mereu va tine mimte acea zi sumbra. Avea in jur de noua ani. Pe atunci nici nu o cunostea pe Sara. Fata avand o alta familie. S-au intalnit intamplator in fata unui magazin. Unde ca niste simpli copii au inceput sa vorbeasca si sa se joace. Apoi se incepu calvarul. Din magazinul unde se aflau printii Sarei au inceput sa se auda focuri de arma. Tipete, urlete, parea ca iadul si-a deschis portile. Cele doua s-au ascuns. Dupa ce totul s-a terminat cele doua au pasit in „Magazinul groazei". Privelistea era una macabra pentru doua fetite de noua si respectiv sapte ani. Sange si cadavre. Cu disperare Sara isi cauta parintii printre marea de morti. Apoi ii gasi. Insa nu asa cum sprea ea. Ambii nu mai respirau. Fata doar ramase acolo impietrita. In timp ce Em cu ultimele puteri isi apela parintii. Dupa un timp mama si tatal sau au aparut. Chiar si pentru cei doi adulti scenariul era unul desprins din filmele de groaza. Atunci Ian tatal fetei, le lua pe cele doua fetite de acolo. Apoi promise ca va avea grija de Sara. De atunci Sara incepu sa faca parte din acea familie, chiar daca Olivia, mama lui Emily nu o dorea. O considera vinovata pentru starea fetei sale. O ura din tot sufletul. Pe cand Ian le iubea pe ambele la fel de mult.

Astfel cu timpul Sara ajunse sora si cea mai buna prietena pentru Emily. Desi Em nu vorbea cu cei din familie in urma accidentului, Sara era singura persoana careia ii vorbea. Iar asta adauga inca un punct negru in lista Oliviei, care nu o avea la suflet. Insa toata asta nu o deranja. Stia ca o are pe Emily si Ian pe care se poate baza.