Sacrificiu

Capitolul 28

Cu lacrimi in ochi Sara își strângea lucrurile. Era extrem de distrusă în urmă celor întâmplate. Emily pierdu copilul, Darren era în închisoare, toți o urau, iar Max dorea să o alunge din casa. Părea că tot universul se întoarse împotriva ei în doar câteva zile. Începu să tragă geanta după ea la ieșire. Iar când dori sa iasă se lovi de Max. El nici măcar nu o privi ci doar hotărî să o ocolească. Insa fata îi prinse mana și il întoarse cu fata spre ea.
— Chiar vrei sa plec? Crezi că te vei simți mai bine fara mine? Oare fericirea ta e departe de mine?
El îi evită privirea și se așeza pe canapea.
— Nu am idee în ce constă fericirea mea, însă sunt sigur că tu nu mai faci parte din ea.
Acele ultime cuvinte au reusit să o distrugă total. Cel care îi mărturisea dragostea, acum nu mai avea nici cea mai mica nevoie de ea. Asa ca mai lăsa o ultimă lacrima să îi curgă si părăsi casa.
Acum era singura. Toti au parasit-o, iar singurul care ar mai putea să o primească era Ian. Asa ca lua primul taxi si se indrepta spre casa. Intră cu sfiala si lăsa geamantanul lângă usa. La vederea ei Ian o lua în brate. Ceea ce nu lua mult timp fiindcă Olivia apăru în încăpere.
— Ce caută această piaza rea in casa mea? După ce mi-a nenorocit fata mai doreste să îmi nenorocesca si restul familiei?
— Ajunge! Olivia, ai grija cum vorbesti!
Cris auzi tipetele asa ca iesi sa vadă ceea ce crea acea zarva imensa. La vederea Sarei strâmba din nas si se apropie de mama sa.
— Ce e, tata? Mama are dreptate. Sara doar ne va strica viata mai tare decât a facut-o pana acum. Asa ca e mai bine să plece de aici.
Ian își ieși din fire și dori să il lovească, insa Sara interveni la timp și il opri. Bărbatul privea cele două persoane din fata lui nervos și începu să țipe:
— Daca se mai ia încă odată cineva de ea jur că nu mă mai abțin. Mai ales tu, Cris! Ai grija cum vorbești în preajma ei!
El doar dădu din mâini și pleca din sufragerie urmat de Olivia, care decise să le întoarca spatele celor doi si să plece si ea. Sara cazu jos, iar Ian o ridică apoi o conduse spre camera sa. Unde o lăsa să se linisteasca.
Max isi făcu si el bagajul. Nu mai avea rost să rămân în acea casa. Doar Sara îl mai tinea acolo. Iar acum nu mai avea motiv de a rămâne. Urca bagajul in masina si porni spre casa mamei sale. Acum singura sa grija rămase Emily, care avea nevoie de cineva. Iar el îi promisese lui Darren ca el va avea grija de ea în lipsa lui. În timp ce isi aranja hainele în sifonier usa se deschise, iar Vivian intră zâmbind maltios. Avea în minte un plan care în sfarsit va reusi să o îndepărteze pe Sara de fiul ei, pentru totdeauna.
— Iti lipseste?
Max isi privi mama pret de câteva momente apoi dădu negativ din cap. Dorea să se convingă că nu mai are nevoie de ea. Vivian îl privi mandra si îi mângâie obrazul.
— Uite, Max, tine minte eu voi fi alaturi, mereu, iar Sara... Ei bine a fost o decizie gresita.
Femeia pleca, iar cuvintele ei i se repetau in minte. Oare să fi fost totul o minciuna, iar nunta sa fie doar o decizie greșită? Acel gând nu îi dădu pace. Iar imaginea Sarei îi chinuia mintea. Așa că își luă geaca și pleca. Stia că Sara era acum la Ian, iar el dorea cu ardoare sa o vada și să îi vorbească.
La scurt timp ajunse în fața casei. Stia pe de rost unde se afla fereastra camerei ei așa că se îndrepta intracolo. Fu extrem de mirat când o văzu. Avea lacrimi în ochi, ceea ce îi făcu inima sa se rupă în bucăți. Cand ea își întoarse privirea, acesta se ascunse. Nu dorea să il vadă. Pe când ea simți cum inima îi tresare. Ea îi simți prezența, insa nu il zări. Așa că dădu vina pe dorul care o macină. Închise fereastră și trase draperiile. Dorea să doarmă, insa știa că fara el îi va fi extrem de greu.
Când ea dispăru din aria sa vizuala Max pleca și el. Simțea cum inima i se strânge, insa totuși nu se hotărî să îi vorbească. Ajuns acasă se arunca in pat și dori sa adoarmă, insa Vivian intra din nou în camera lui.
— Unde ai plecat?
— Nicăieri.
— Max, nu mă minți!
— Mă fost să o vad, mama! Mi-e dor de ea. Foarte dor.
— Max! Nu uita că din cauza ei fratele tau sta acum închis intr-o celula, iar nepotul meu a murit. 
Femeia tipa, iar el tacu. Pentru el acum cea mai corectă persoana era mama sa. Așa că o asculta. Își plasa capul în poala ei, pe când femeia zâmbi și începu să il mângâie. Stia că e cu un pas mai aproape de planul său.
— Max, primite-mi că nu o vei mai vizita.
— Promit, mama, promit.