Sacrificiu

Capitolul 11

Dis de dimineata Emily nu mai avu rabdare si o trezi pe Sara pentru a merge la cumparaturi. Desi nu era interesata atat de mult de ele, pentru acea ocazie minunata ar face cu miile, numai ca totul sa iasa perfect. Pe cand Sara nu avea chef de nimic. Acea casatorie inca i se parea o greseala. Desi incepu sa țină la Max, o parte din ea nu dorea casatoria. Si totusi se conforma cu dorinta lui Emily si porni in căutarea unei rochii de mireasa.
Emily avea in gand sa aleagă pentru Sara cea mai frumoasă rochie. Una care sa ii lase pe toți masca. Pe cand Fata avea alte planuri. Ea dorea o rochie simpla.
Ajunse la butic fetele rămaseră socate la vederea acelor rochii. Aveau mii de variante, asa ca ar trebui sa înceapă sa probeze, daca doreau sa găsească una in acea zi. Asa ca Sara intra in cabina in timp ce Emily incepu sa ii dea diferite rochii pentru a le proba.
In acele rochii pentru prima oară Sara incepu sa se simta ca o prințesa. In timp ce sora sa visa cum ar fi sa imbrace si ea o rochie de mireasa. Insa nici una nu parea buna pentru viitoarea mireasa. Pana cand Sara observa o rochie stil prințesă, cu o broderie frumoasă la poale si mai multe pietre prețioase deasupra.

Parea croită pentru ea. Asa ca fara sa se gândească de doua ori o lua sa o probeze, desi nu mai erau indoieli ca o va lua. Cand o lua pe ea incepu sa zambeasca fericita. Ii placea extrem de mult cum sta pe ea. In timp ce Emily o admira. Nu ii venea sa creadă cat de bine arata Sara. Stia ca si Max va ramane fara cuvinte cand o va vedea. Insa ieși din ganduri cand isi auzi telefonul sunand. Cand vazu numele prietenei sale Kim raspunse rapid:
-Da?
-Em, vino repede la spital. Te cheama Darren. Avem o urgență.
-Bine.
Cand auzi ca e o urgenta, se infiora. Isi lua ramas bun de la Sara fara sa ii explice nimic. Desi nu se orienta dupa principiul "Mai intai munca si dupa familia" insa acum trebuia sa plece.
Ajunsă la spital vazu cum pe targă erau aduși mai multi pacienti. Unii cu traume serioase, iar ceilanti mai usor răniți. Insa ceea ce ii atrase atenția fu o fata cam de varsta ei dau mai mica, care plangea lângă un baiat. Se apropie rapid de ea.
-Ce s-a intamplat?
-Fratele meu...
Nu mai reuși sa spuna nimic, iar Emily incepu sa tipe dupa infirmiere. Cand si-au facut apariția l-au luat rapid.
-Cu acea rană trebuie sa il ducem in sala de operații. Rapid!
Asa au si facut. Băiatul fu dus in sala de operații, in timp ce Darren aparu si el stresat.
-Emily, cat de mult ma bucur ca ai venit. Avem o urgenta colosala. A fost un incendiu, iar majoritatea sunt răniți.
-Am înțeles.
Emily dori sa plece cu el, insa fata o apuca de maini. Avea lacrimi in ochi si aproape ca facea o criza de isterie.
-Va rog, doamnă doctor, nu imi lăsați fratele sa moara. Va implor!
-Nu pot sa promit nimic. Insa ai incredere. Doctorii vor da ce e mai bun ca sa il salveze. Poți sa mergi la etajul cinci. Acolo e chirurgia. Sala 10.
-Multumesc.
Cu ajutorul unei infirmiere fata fu dusă in sectia necesară, pe cand Em pleca alături de Darren. Care era stresat. Fiindcă sectia lor era plină de răniți.
-Darren, cum ne vom descurca?
-Totul va fi bine. Azi toti vom lucra corp la corp. Avem peste 200 de răniți.
-Bine.
Astea au fost ultimele cuvinte pe care cei doi si le-au adresat pe parcursul multor ore. In timp ce lucra in sectia sa, Emily mai trecea si prin chirurgie pentru a tine cont si de starea acelui baiat. Capul parea ca i se desface din cauza lucrului. In rest nu mai vedea si nu mai auzea pe nimeni. Cand isi găsi un pic de timp pleca in chirurgie pentru a vorbi cu doctorul. Cand il vazu isi dadu seama ca operația se termina.
-Sam, imi pare bine sa te revăd. Cum a decurs operația?
-Eu am crezut ca ai venit sa ma vezi, insa tu...
-Hei, imi face placere sa te vad, insa acum imi pasa si de starea pacientului.
-Bine, a fost dus in salon, insa inca e conectat la aparate.
-Multumesc.
Îl lua in brate, iar bărbatul isi inconjura bratele in jurul ei. Ea avea o legătură stransa cu el. Se cunosteau de mult timp, si tot el o ajuta cu facultatea, locul e munca, iar acum ii era extrem de recunoscătoare. Cand s-au desprins din imbratisare ii șopti un "multumesc" si pleca spre fata care isi supraveghea doctorul. Cand o vazu isi ridica privire si se indrepta spre ea.
-Doamnă doctor, va multumesc enorm. Acum fratele meu va fi bine, da?
-Da, si nu imi multumi mie. Asta mi-e datoria.
Fata ii zambi, iar Emily se indrepta spre sectia sa. Unde se afunda din nou in lucru. Desi ar fi vrut pentru un moment sa lase tot si sa dispară. Nu credea ca mai poate.
Dupa aproape patru ore de lucru continuu si telefoane din partea familiei hotărî ca e timpul sa se opreasca si sa ii sune. Forma numărul mamei sale si ii lămuri situația. Iar in acea seara avea sa doarmă in spital. Închide apoi simți o mana pe umar cum o intoarce. Fu socata sa o vada din nou pe acea fata de acea data plangea. Asa ca fara sa mai aiba timp de a reacționa simți o palma care facu ecou in tot spitalul. Em o privi socata, la fel ca si ceilanti prezenți. Niste lacrimi stateau sa cada, insa reuși sa le țină in frau.
-Esti o mincinoasa! Ai spus ca fratele meu va fi bine, insa a murit! E mort! Si asta numai din vina ta!
-Poftim? Eu...
-Taci! Acum te voi face sa platesti!
Se repezi spre Emily, insa fu oprită de Sam care trecu sa isi vadă prietena. Fata din bratele lui incepand sa se zbata, pana cand doua infirmiere i-au administrat un calmant. Si au luat-o de acolo. Sam se indrepta spre Emily, insa Darren veni si el imediat cum auzi ce se intampla. Cand ajunse Em plangea, in timp ce Sam încerca sa o linisteasca. Fata nu isi dadea seama cu ce greși. Niciodata nu fu lovită, nici de proprii părinți, iar acum o necunoscută o lovi pentru nimic.
-Hei, Em, totul e bine. Ea a plecat. Nimeni nu te va mai atinge, da?
Fata trase aer in piept si isi sterse lacrimile.
-Multumesc, Sam. Ma simt mult mai bine. Iar acum ar trebui sa pleci, ai mult de lucru.
-Bine, insa doar promite-mi ca vei fi bine.
-Da.
Fata se apleca si il săruta pe obraz, in timp ce Sam pleca si ii facu cu mana. Darren ii privea dintr-un colt. Nu stia de ce, insa nu ii placea apropierea dintre ei. Se indrepta spre ea si o lua de acolo.
-Daca ai terminat plansul, poți pleca sa ai grija de pacienti. Mai ales ca asta vei face toată noaptea.
-Darren, de ce imi vorbești asa?
-La lucru! Ajunge sa te imbratisezi cu toti. Noi avem o urgenta de grad inalt, iar tu stai aici. Pleacă si nu ma fa sa repet de doua ori.
Emily tresari la duritatea din glasul lui. Si fara sa mai comenteze pleca sa lucreze.
Pe cand Sara era ingrijorata. Ii era frica de urmarile acelei căsătorii mai mult decat orice. Asa ca fara sa mai gândească de doua ori isi lua geanta si pleca la apartamentul lui Max. Trebuia sa vorbească cu el.
Tot drumul se gandi cum ar fi sa rupa logodna, legaturile cu Max si sa trăiască o viata linistita. Ajunsă in fata apartamentului incepu sa tremure. Ii era frica de urmarile acelei discutii. Observa ca usa apartamentului e deschisă, asa ca intra. Il vazu pe Max care stătea liniștit pe canapea. Fara sa o observe se aseza alături.
-Sara, cand ai venit?
-Numai ce, uite Max trebuie sa vorbim ceva.
-Bine, te ascult.
-Max, ma simt nesigură. Imi e frica de ce se va întâmpla mai departe. Stii ma intreb mereu ce se va alege de aceasta căsătorie. Iar faptul care ma înfioară e ca ai putea in orice moment sa iti găsești pe cineva si sa ma lași singura, suferind.
Bărbatul nu mai astepta nici un cuvant si o lua strans in brate. Ii intelegea perfect fricile, fiindcă si el le avea. Insa nu credea ca Sara si le va exterioriza in fata lui.
Asa ca o stranse mai tare in brate si ii săruta usor fruntea.
-Nu iti fa griji. In viata mea nu va exista nimeni inafara de tine. Iti promit.
-Max...
-Nu trebuie sa iti fie frica. Nu te-as lasa niciodata. Da?
Fata doar il privi in ochi si incuviinta. Spera ca acele cuvinte sa fie adevărate. Spera ca el sa nu o părăsească cu prima ocazie. Asa ca se lasa moale in imbratisare si se calma. Se simțea bine alături de el, iar asta o facea sa uite de toate indoielile.
Pe cand Emily era nervoasă. Nu ii venea sa creadă cat de grosolan se comporta cu ea Darren. Spera ca el sa o înțeleagă la fel cum facu si ea, pe cand bărbatul o lasa de izbeliste intr-un astfel de moment. In timp ce Darren se simțea la fel de rau. Stia ca se comporta ca un bădăran, insa nu stia cum ar trebui sa isi ceara scuze. Apoi isi aminti. Fata cu numărul gresit. Desi putea parea ciudat, simțea cum ea il putea înțelege si ajuta. Asa ca fara sa stea pe ganduri o apela. Dupa cateva secunde, ii raspunse.
-Alo.
-Hei, buna.
-Deci ce mai face fata fara nume?
-Fata fara nume, zici? Înseamnă ca tu esti varianta mea in forma feminină. Baiat fara nume.
Darren rase si ii raspunse amuzant.
-Asa deci. Pai ce ai spune sa imi spui numele tău?
-Pai numele meu e...
Facu o pauza, iar Em cazu pe ganduri. Nu stia daca ar trebui sa ii spuna unui străin numele sau. Insa se simțea extrem de bine vorbind cu el. Si totuși pentru propria siguranță hotărî sa mintă.
-Luisa. Numele meu e Luisa. Acum e randul tău.
-Aaron. Acum ca am facut cunostinta, pot sa te intreb ceva?
-Da.
-Pai am nevoie de un sfat. Am supărat o fata, iar acum nu stiu cum sa o fac sa ma ierte.
-Pai nu stiu. Depinde de gravitatea greșelii. Insa cred ca ar fi mai bine sa faci ceva mai special.
-Multumesc. Nici măcar nu stiu ce as face fara tine. Acum trebuie sa plec. Ținem legătura.
-Desigur.
Fata inchise, iar Darren se lasa moale in scaunul sau. Acum se simțea rau ca minți acea fata. Insa nu putea sa isi expună numele adevarat. Insa acum era sigur ca trebuie sa organizere ceva mai special pentru a-si cere scuze de la Emily. Asa ca dupa trei ore in care si-a ieșit din minți pentru a face totul bine, reuși. Privi la ora si observa ca e deja unsprezece seara.
Spitalul era gol, iar pe ici colo se mai auzea glasul cuiva. Asa ca pleca spre sala unde se odihneau cei din subgrupa lui. Cand intra o vazu pe jumatate adormita, inconjurata de foi si dosare. Cand il vazu tresari si se ridica in picioare.
-Buna seara, domnule Reed.
-Emily...
-Da, domnule?
-De ce te comporți asa?
-Serios? De ce? Poate din cauza ca sunt un nimeni pentru tine?
-Nu e adevarat.
-Atunci de ce ai vorbit asa cu mine? Cu ce am gresit eu?
O vazu cum începe sa tipe, asa ca se apropie si ii puse o mana la gura. Ii facu semn sa tacă si o lua de mana. O scoase din camera si o duse la el in cabinet. Pe cand fata incerca sa scape.
-Darren, lasa-ma! Sunt obosita. Nu vreau sa ma mai cert si cu tine. Te rog!
El tacu si o lua in birou. Fata dori sa mai spuna ceva, insa înmărmuri cand arunca o privire locului. Biroul lui acum era in loc de masa si era frumos aranjat. Niste lumânări așezate prin părți, iar Darren care avea un buchet de trandafiri albi in mana.
-Uite, Emily, imi pare extrem de rau ca am fost un badaran. Doar ca nu am idee ce m-a apucat. Eram stresat si mi-am vărsat mania pe tine. Iarta-ma!
Emily lua florile si le aseza atent pe masa, apoi se intoarse la el. Si fara sa mai aștepte il lua strans in brate. In timp ce el accepta cu drag acea imbratisare primitoare.