Sacrificiu

Capitolul 38

Ajuns acasă Darren începu să o caute pe Emily. Văzu că în toată casa lumina era stinsă, așa că urca rapid la ei in camera. Începu să o strige, insa nu primi nici un răspuns. Însă auzi niște suspine. O văzu cum sta ghemuita lângă pat și plânge. Se așeza imediat langa ea și o îmbrățișa sarutandu-i fruntea.
- Em, ce e cu tine?
- Nu mă atinge. Nu merit sa fiu atinsa. Sunt cea mai oribila persoana.
Emily începu să plângă, iar Darren o ridica în picioare. Îi șterse rapid lacrimile și o privi întrebător.
- Iubito, de ce te învinovățești? Ce ai făcut?
Emily începu să dea frenetic din cap și isi ridica privirea spre el.
- Du-ma! Du-ma acum!
- Em, e ora doisprezece, unde vrei sa mergi?
- Acasă la tata.
Cu aceste cuvinte de ridica și se indrepta spre ușă, cu un Darren confuz in urma sa.
Ajunsi acasă la Ian, Emily o caută cu privirea pe Sara, când nu o găsi fugi spre camera ei, pe când toți priveau nedumeriți.
— Darren, ce e cu ea?
— Nici eu nu știu, tata-socru.
Olivia auzi, așa că își dădu ochii peste cap nervoasă. Era sigură că din nou Sara făcu ceva rău, iar fata ei suferea din cauza asta.
Emily intra in camera Sarei, și o găsi așezată pe pat și prinsa în gânduri. Așa ca se apropie tiptil și îi puse mâna pe umăr. Ea se întoarse, și o privi uimită.
— Emily?
La vederea surorii sale zâmbi, iar Emily o privi cu lacrimi in ochi.
— Sara, azi mi-am dat seama că am făcut cea mai mare greșeală din viața mea și merit sa fiu pedepsită.
Fata îi luă mana și dori sa se lovească cu ea, insa Sara o opri.
— Surioara, ce e cu tine?
— Îmi pare rau, Sara. Îmi pare rău!
Emily începu sa plângă isteric, iar Sara o lua fericita în brațe. Nu îi venea să creadă că Emily cu adevărat veni la ea.
— Em? Îmi accepți îmbrățișarea? Tu insemana că chiar m-ai iertat?
— Sara, cine sunt eu ca să te iert? Eu încă nu îmi dau seama cum să îmi cer scuze pentru tot ceea ce ti-am făcut.
— Emily...
— Nu, Sara! Cum poți fi atât de bună? Cum poți să rabzi totul. Ești un adevărat înger, pe când eu... Eu mereu te-am făcut să suferi. Însă azi, gata!  Îmi voi îndrepta toate greșelile. Iar toți vor afla adevărul.
Cu aceste cuvinte o lăsa pe Sara în ceață și o lua de mana, apoi începu să o ducă după ea pe hol si apoi coborî alături de ea scările. Sub privirile neînțelegatoare ale tuturor.
Îi dădu drumul mâinii și se îndrepta spre Ian care privirea uimit scena.
— Tata, azi vreau să îmi îndrept toate păcatele. Așa că te rog să mă pedepsești pentru ele. Fiindcă știu că orice pedeapsă îmi vei da, va fi egala cu nimic pe lângă ceea ce merit. Am rugat-o și pe Sara, însă ea nu vrea să o facă.
Olivia asculta socata cuvintele spuse de fiica sa și se îndrepta nervoasa spre ea.
— Si de ce ma rog ar trebui ca Sara să te pedepsească? Ce a făcut încât tu îți ceri scuze de la ea?
Era prima oară când Emily își privi mama cu ura si îi răspunse.
— Mama, ceea ce a făcut ea îi va face pe toți din această cameră să pară extrem de mici în fața ei.
— Emily, nu știi...
— Mama, ceea ce știu eu, nu știi tu, iar atunci când vei afla, sunt sigura ca vei vrea si tu să îți ceri scuze.
Olivia își dădu ochii peste cap, iar Emily îi privi pe toți amar. Doar Cris înțelegând pe jumătate ceea ce se întâmplă.
— Mama, mereu după acea zi în care am mai încetat să vorbesc, îți făceai griji cum ma voi îndrăgosti și cum ma voi căsători? Pai, Sara a rezolvat această întrebare. 
Toți priveau uimiți, de acea dată ne mai intelegand ceea ce se petrece cu adevărat. Pe când Sara la auzul cuvintelor ei, încerca să o oprească din a mai spune ceva. Însă Emily era prea hotărâtă in a spune adevărul. Așa că se îndrepta spre Darren și îi luă mana in a lui.
— Da, Darren. Este ceva în această căsătorie despre care nu știi nimic. Si nici eu nu știam până astăzi. Sara nu s-a căsătorit cu Max din dragoste, ci din cauza lui Cris. Care într-o seară pierdu casa la poker. Iar pentru a o primi înapoi Sara a fost nevoită să se căsătorească cu Max. Însă a pus o condiție. Iar aceasta condiție fu căsătoria noastră. Si din fericire condiția s-a îndeplinit. Fiindcă cine știe ce era sa mai facă sora mea, pentru a fi eu fericita.
La auzul cuvintelor Olivia simți cum pământul îi fuge de sub picioare, așa că se așeză speriată pe canapea. În timp ce toți ascultau speriați ceea ce spunea Emily.
— Da, recunosc, că au început să se iubească, însă nu totul era frumos. Mai ales ca mama soacra venea mai mereu pentru a o forța pe Sara să divorțeze de Max. Însă aceasta nu accepta nici măcar odată. Așa că făcu un plan bine elaborat. Așa că atunci când Sara pleca alături de Darren pentru a vedea casa cumpărată cadou de către soțul meu, mama soacra a pus un om să o acosteze și apoi să o violeze. Sperând ca după asta Max să o părăsească. Însă nu lua în considerație că Darren va fi acolo să o salveze.
Toți erau șocați. Mai ales Darren caruia nu îi venea să creadă ce fel de persoana avea ca mama.
— Însă, totul s-a întâmplat până la urmă așa cum a vrut ea. Sara a fost dată afară din casă, insa, ceva nu era bine. Ea dorea să scape de ea pentru totdeauna, asa ca afland despre starea lui Cristian ii oferi în schimbul semnăturii ei pe actele de divorț suma necesară pentru actele de divorț. Da, mama, fata. Nimeni de aici nu știe. Însă nu există nici un donator secret. Ci Sara. Care și-a sacrificat căsătoria pentru ca Cris să rămână în viață!
Emily tipa ultimele cuvinte, iar Olivia șopti ceva indescifrabil apoi vorbi cu voce tare:
— E imposibil! E o minciuna!
Emily dădu negativ din cap si își puse mana pe capul tatălui său și zâmbi.
— Jur, că tot ceea ce am spus e adevărat. Jur pe viața tatălui meu.
La auzul acelor cuvinte toți și-au dus șocați mâinile la gura, astfel înțelegând că Emily chiar nu minte. Iar Sara săvârși toate acele acțiuni.
Brusc fata începu sa își aducă aminte toate acele momente, iar o stare de amețeală o acapara imediat. Își duse mâna la tâmplă și simți o durere apăsătoare. Urmând ca totul în jurul ei să devină negru.