Sacrificiu

Capitolul 30

Sara dorea să îl vadă pe Darren. Consideră că deși din cauza ei era în închisoare, trebuia sa se întâlnească cu el. Așa că la prima oară a dimineții era gata să plece la închisoarea în care el era ținut. Își luă la revedere de la Ian, însă nici nu reusi să ajungă la ușă căci Olivia o opri.
— Unde crezi ca pleci?
— La Darren.
— Nu crezi ca i-ai stricat destul viața? Acum vrei sa i-o mai agravezi?
Ian auzi, așa că își luă de mână sotia si o duse în altă cameră, pe când Sarei îi făcu semn să plece mai repede. Fata îi oferi un zambet sincer si ieși din casă.
Emily intră în camera lui Max, însă nu îl găsi acolo. Părea că acesta pleca la serviciu mult mai devreme, ceea ce o făcu să se încrunte. Lucra prea mult în ultimul timp. Dori să iasă, însă un desen îi atrase atenția. Abia în ziua când veni din luna de miere afla că cumnatul său iubea să deseneze.
"Sara și Emily stăteau pe patul din camera lui Max, pe când Darren le privea zâmbind. Bărbatul își aranja paleta, apoi stativul pe care stătea o coala mare de hârtie. Avea să le deseneze.
— Max, pot să știu de ce trebuie sa ne desenezi chiar acum?
— Iubito, cumnata mea e însărcinată, iar soția mea e fericita. Trebuie sa imortalizez momentul. 
Ambele au chicotit, iar Max dori să înceapă. Însă ceva părea că nu se primește. Ceea ce îl enerva. Așa că Emily se apropie mai bine de sora sa, își plasa o mana pe umărul ei si zâmbi.
— Acum e mai bine, cumnate?
El dădu aprobator din cap si incepu sa le deseneze."
Emily lua în mana desenul si îl rupse în jumătate, apoi aruncă foile la gunoi. Dorea sa se despartă de trecut. Iar acele lucruri nu o ajutau cu nimic.
Sara ajunse la penitenciar. Se apropie de bărbatul care primea vizitele și dori să se înscrie.
— Deci, numele si prenumele.
— Sara...
Fata căzu preț de câteva secunde pe gânduri, însă când auzi tusetul gutural al bărbatului, decise să vorbească.
— Sara Moore.
Bărbatul dădu din cap aprobator, apoi înscrise numele si prenumele intr-un jurnal. Ea dori să treacă, însă încă o întrebare o făcu să se oprească.
— Ce legătură aveți cu el?
— Cumnata.
Bărbatul îi făcu semn să treacă, însă un glas asurzitor o făcu să împietrească. Recunoștea acel glas dintr-o mie. Se întoarse spre femeia care o privea superior. Aceasta se apropie de Sara, apoi trecu pe lângă, pentru a vorbi cu gardianul. Îi înmâna o citație
— De astăzi doar rudele apropiate au voi sa se întâlnească cu Darren. Iar aceasta fata nu face parte din familia mea. Iar acum aș dori să mă întâlnesc cu fiul meu.
Gardianul îi făcu semn femeii să îl urmeze, iar ea îi mai aruncă o privire fetei inainte să plece. Pe când Sara pleca de acolo cu inima distrusă.
Vivian se văzu în acea cameră gri, iar gardianul îl aduse pe Darren. Acesta își îmbrățișa mama si se aseza în fața ei.
— Mama, de ce nu a venit și Emily, îmi e dor de ea și copil.
La auzul acelor cuvinte femeia își lasă privirea in jos pe când Darren doar zâmbi.
— Vă veni. Fii sigur.
El dădu aprobator din cap si continua să vorbească.
— Insa, Sara? Ea când va veni? Vreau sa o vad si pe ea.
Femeia tăcu, nu înțelegea de ce fiul ei după toate acele intamplari încă o credea pe Sara prietena. Și totuși decise să nu îi răspundă și să continue pe alt subiect.
Max de dimineața lucra la birou fara întrerupere. Trebuia să termine schita proiectului pe care îl avea împreună cu alta firma destul de importantă. Pierdu destul timp din cauza procesului lui Darren, așa că nu mai avea timp de pierdut. Își retrase privirea din laptop în momentul în care auzi un ciocănit la ușă. Spuse un "intră" destul de tare. Iar secretara lui intră.
— Domnule Reed, domnul Smith a anulat înțelegerea cu dumneavoastră. Acesta e plecat cu treburi în altă țară. Iar in locul lui e fiica sa.
La auzul acelor cuvinte simți cum turbează. Se pregătea de mai bine de o săptămână fără întrerupere la acel proiect, iar ei anulează tot. Așa că lua mapa plină de foi si ieși furios din birou. Avea să se întâlnească cu acea domnișoara si sa lămurească toate acele lucruri.
Ajuns la biroul domnului Smith, urca rapid la etajul opt al clădirii și întra nervos în biroul bărbatului. La masa stătea o fata bronzata, cu părul aproape alb si cu ochii în laptopul sau. Max îi aruncă mapa pe birou și își lipi brutal palmele de masă. Aceasta își ridică privirea, apoi se ridică și ea.
— Ce naiba e cu toată obrăznicia asta? Si mai ales cum îndrăznesti să intri așa în biroul meu?
— Eu cum îndrăznesc? Voi cum îndrăzniți să procedați astfel? Încheiați un contract cu noi, iar acum îl anulați?
— Domnule... Da, exact, Reed. Cat a fost limita? Două luni? Însă câte au trecut? Cinci. Cinci luni. Așa că luați aceasta mapa și pleca de aici.
— Știi ceva? Nici nu am nevoie de acest contract. Voi găsi o altă companie gata de colaborare.
Max ieși nervos din acel birou. Ajuns in masina își trecu furios mâinile prin par si lovi cu putere volanul. Pierdu o înțelegere foarte importantă.
Pe când Sara, ajunse la spital. Dorea sa vadă starea batantului pe care Darren aproape îl omori. Când intră în salon, mai observă acolo o fata. Acesta îl privea cu lacrimi în ochi.
— Cine ești?
— Sara, din cauza mea el e în starea asta.
Fata se apropie de ea, iar Sara se sperie. Credea că o va lovi sau ceva, însă fata doar vorbi:
— Îmi cer scuze din numele lui. După moartea mamei așa mai face el. Însă nu e un om rău.
Sara dădu din cap, si dori să iasă din salon împreună cu acea fata, însă ceva îi atrase atenția. Bărbatul începu să își miște degetele, iar ea îi făcu semn fetei de lângă ea, care începu sa plângă. De acea dată fiind lacrimi de fericire pe chipul ambelor. Mai aveau o speranță.