Sacrificiu

Capitolul 10

Zambetul de pe fata lui Emily era de nedescris. Dupa atata timp fata zambea cu adevărat. Nu stia daca o facea din cauza lui Darren, sau din cauza acelui necunoscut, care de la inceput o scoase din sărite. Insa cert era ca ii placea.
Iar această stare de bine o observa si Sara. Nu avea cum sa nu ii observe zambetul kilometric. Si mai ales faptul care ii facea pe absolut toți sa se bucure era ca incepu sa vorbească mai mult. Ceea ce o facea fericita in deosebi pe Olivia.
-Sara, eu plec la spital, iar maine mergem sa iti cautam rochia de mireasa, da?
-Bine, insa acum pleacă, intarzii!
Emily ieși rapid pe usa nu inainte sa isi ia la revedere de la toți.
La spital o intalni pe Kim. O saluta si urca impreuna cu ea scările pana la al 3-lea etaj, in timp ce au mai schimbat unele vorbe. Dupa părerea ei Kim era o fata buna, cu care spera sa se înțeleagă la fel de bine si in viitor. Ajunse in secție fiecare o lua in drumul sau. Emily se indrepta spre colegii sai  care susoteau intre ei. Insa toata bârfa le-a fost oprită de Darren care ieși din cabinet furios. Ceea ce o facu pe fata sa isi dea seama ca ziua va fi mult mai grea decat s-ar fi asteptat.
Bărbatul se apropie de fiecare si le inmana cate o fișă care trebuie completata, apoi disparu la fel de repede pe cum apăru. Starea lui o facea pe Emily sa înghită in sec. Nu avea idee ce l-a facut sa fie asa, insa era gata sa afle. Totusi pentru inceput trebuia sa isi consulte pacientul.
Pe cand Darren aproape ca intoarse tot biroul cu susul in jos. Si toate astea doar din cauza nenorocitei care il trăda. Faptul ca se întâlni cu ea in acea dimineața il facu sa isi iasă din minți.
Acum cand isi privea cabinetul isi dadea seama ca exagera. Iar in loc sa se pregătească pentru nunta fratelui sau, el stătea acolo si se distrugea psihic. Era extrem de nervos, incat nici acea ocazie fericita nu reusea sa il faca sa se calmeze. Brusc o bătaie in usa il facu sa tresara. 
-Pot intra?
Nu ar putea confunda glasul cu al nimănui alt cuiva. Emily era de cealaltă parte a ușii. Iar el nu dorea sa fie văzut in asa stare de către ea.
-Nu se poate. Poți pleca.
Raspunse cu un glas rece, care trebuia sa ii dea de înțeles fetei ca el chiar nu dorește ca ea sa intre. Emily nu asculta si dadu năvală in birou. Rămase socata la vederea mizeriei si dezastrului din camera. Insa cand dadu cu ochii de Darren isi duse uimita o mana la gura. Părul ravasit, cravata ii era aranjată incorect, iar camasa ii arata groaznic. Si cel mai important era fata care arata cat de distrus e. Ceea ce o indemna pe fata sa se apropie de el si sa il atingă, insa el o respinse.
-Darren, ce s-a intamplat cu tine?
-Nimic, acum pleacă si lasa-ma singur.
-Nici nu ma gandesc. Vreau sa aflu ce te-a adus la aceasta stare.
El ofta si se aseza pe canapeaua din birou. Iar fata ii urma gestul. In timp ce el încerca sa se decidă daca sa ii spuna sau nu motivul din cauza căruia a ajuns asa.
Emily vazu ca el nu are de gand sa ii vorbeasca, asa ca vorbi ea.
-Nu vrei sa imi spui, nu ma supar, insa măcar lasa-ma sa te fac sa arați un pic mai prezentabil.
Darren accepta si se lasa pe mana ei. Imediat Emily incepu sa se joace si in același timp sa ii așeze părul care după părerea ei acum arata mult mai bine. Apoi ii aranja cravata si camasa.

Cand il privi din ansamblu putu spune ca arata destul de binișor.
-Gata! Deci...
-Bine, iti spun, mulțumită?
-Foarte.
In acel moment Darren incepu sa ii povestească toată povestea despre el si Bella. De la prima lui intalnire până la momentul in care ea il trăda cu cel mai bun prieten. Pentru Emily toată acea poveste era una nemaipomenita. Isi dadea seama din cuvintele lui cat de mult o iubi si cat de mult ea il facu sa sufere. Asa ca nu mai astepta si il lua intr-o imbratisare stransa. De care el avea atata nevoie. O stranse mai tare la piept si isi delecta simțurile cu parfumul ei de vanilie.

Apoi ii auzi glasul care ii șopti:
-Totul va fi bine.
Iar el zambi. Isi dadea seama ca ea chiar ii era alături, indiferent ca el pentru un moment ii refuza ajutorul. Iar acum era fericit ca ea era incapatanata si il ajuta sa isi elibereze sufletul.
Brusc o simți cum se desprinse din imbratisare si il privește oftand.
-As mai sta asa, insa nu uita ca tu esti șeful, iar biroul tău arata de parca a trecut un taifun prin el. Asa ca ridica-te si hai sa facem un pic de curățenie.
-Dar...
-Darren!
El doar se ridica resemnat si incepu sa o ajute la facut curat. Dupa ce au terminat si curățenia Darren se aseza obosit pe canapea, iar Emily i se alătura.
-Acum ca te-am ajutat nu merit si eu un mic "multumesc"?
-Meriți mai mult, asa ca vin-o aici, pisicuto.
Emily fu trasa intr-o imbratisare de către el, in timp ce il lovi ușor.
-Asta pentru ce a fost?
-Fiindcă nu sunt pisica ta.
-Ba esti, iar de fiecare data cand vom fi numai noi iti voi spune asa, intentionat.
Ea ofta si se facu mai comoda in bratele lui. Se simțea bine, iar pentru cateva momente avea ocazia sa se simta asa cum nu s-a mai simțit niciodata. Asa ca nu strica momentul ci din contra dorea ca el sa se prelungească cat mai mult. iar ea sa ramana in acele brațe veșnic, fara a fi nevoie sa plece de acolo. Fiindca se simțea extrem de protejata.
Insa cum se spune momentele bune nu durează veșnic, asa ca cei doi au fost nevoiți sa se desprinda din imbratisarea atat de dorită de amândoi. Cand s-au privit, Darren nu putut sa nu observe culoarea roșiatică din obrajii ei. Asa ca nu se abtinu si ii atinse. Ea doar se lasa purtată de atingerea lui. Apoi vorbi:
-Maine nu vin la spital, da?
-Nu, ai liber. De ce?
-Pai merg cu Sara sa isi aleagă rochia de mireasa.
-Atunci il voi forță si eu pe Max sa meargă prin magazine in cautare de costume.
-Da, e perfect. Iar acum pot pleca inapoi la pacient, sefu?
-Desigur.
Cu aceste cuvinte ea pleca si il lasa singur. In timp ce Darren privea cum ea iese din birou. Nestiind cat de tare ar fi dorit sa ii mai multumeasca odată pentru ca il ajuta sa scape de toți nervii si stresul doar cu o simpla atingere.