Sacrificiu

Capitolul 19

După cum stabiliseră s-au întâlnit în acea seară toti trei. Zâmbetul Sarei era kilometric, iar pe Max asta îl facea sa zâmbească la fel de mult. Max o imbratisa usor de talie si o ținea aproape de el în timp ce Darren visa ca intr-o zi el si Emily vor arata la fel. Iar acea zi nu e departe.
— Deci dragii mei, eu am venit Da va cer ajutorul nu sa va vad cum va iubiti în fața mea.
În acel moment ambii au început să râdă.
— Bine, Darren, uite cum sta treaba, matusa te urăște după ce i-ai făcut lui Emily asa ca ar fi mai bine ca la început sa mergi sa îți ceri scuze de la ei, ca mai apoi sa mergi la Em.
Darren confiram, iar mai apoi începu sa discute cu cei doi care îi vor fi următoarele mișcări în a o recupera le Emily.
După un timp el pleca, iar cei doi au rămas singuri. Max își luă tandru iubita in brate si o sărută pe frunte.
— Știi, din cauza ca cei doi s-au certat noi nu am mai putut avea liniște. Asa ca ce ai spune daca după ce totul se va încheia sa ieșim si noi în oraș. Mai ales ca nu am mai ieșit demult.
— Bine.
Sara ii zâmbi si impreuna s-au îndreptat spre camera lor. Erau ambii destul de obosiți astfel încât au adormit imbratisati.
Dis de dimineață Darren era în dreptul ușii familiei Moore. Știa ca Emily e plecata asa ca dori sa vorbească cu părinții. Imediat cum Ian îl văzu, dori sa il alunge însă Darren fiind mai rapid reuși să intre în casă.
— Stiu ca nu vrei sa ma vezi, si stiu ca am greșit. Nu am idee cum as putea începe sau cum as putea lămuri ceea ce am făcut, însă acum mi-am dat seama ce înseamnă dragostea adevărată. Emily e doar una. Iar eu o iubesc cu adevărat și nu vreau sa o mai pierd. Crede-ma unchiule. Eu azi am venit...
Brusc glasul grav al Oliviei il opri din vorbit. Apropiindu-se de cei doi furioasă.
— Ajunge! Cuvintele tale pot fi frumoase. Însă ceea ce ai făcut nu poate fi schimbat. Asa ca ar fi mai bine să pleci.
— Te rog, matusa. Hai sa vorbim. Mai dă-mi o sansa. Vreau sa lămurim totul. Asa ca va rog să mă ascultați. Eu o iubesc, iar din cauza asta doresc să mă căsătoresc cu ea.
În acel moment Darren scoase de la spate o cutiuță mica in care se află un inel din aur alb cu o piatra roșie la mijloc. Ochii Oliviei si al lui Ian s-au mărit instantaneu. Nu le venea să creadă.
— Darren, tu chiar...
Femeia rămase fără cuvinte. Nici măcar nu știa cum ar trebui să formuleze acea propozitite.
— Da, matusa. Azi am de gând sa o cer în căsătorie. Si sper ca si ea sa rămână la fel de uimită că și tine.
Atunci femeia nu mai astepta de două ori si luă băiatul în brațe.
— Ai demonstrat că tu chiar tii la ea, de asta sunt fericita sa îți dau permisiunea noastră, nu-i așa Ian?
Barbatul confirma fericit. Ambii părinți fiind în al nouălea cer de fericire. Nu le venea să creadă că în sfârșit fiica lor va ajunge să se căsătorească mai ales într-o familie atât de bună ca a lui Darren.
După ce au mai stat un pic împreună Darren îl sună pe Max spunandu-i ca e gata sa înceapă partea a doua a planului si cea mai importantă. Asa ca după ce sună se îndrepta spre locul special ales pentru Emily. În timp ce Sara si Em erau în drum spre acel loc. Imediat cum au ajuns Max ii înmâna fetei un cadou. Emily ii privi un pic curioasa si totuși îl desfăcu rapid. Văzu in el un telefon care brusc incepu sa sune. Fata îi privi uimită, în timp ce Max o îndemnă să răspundă. Cu o ușoară teama raspunse. Imediat Max ai Sara intelesera ca rolul lor se termina acolo așa că au plecat rapid fără ca Emily sa ii observe.
— Alo.
— Alo, Luisa?
În acel moment îngheța. Vocea lui o făcu sa o treacă fiorii pe sira spinării. Imediat lacrimile au început sa ii curgă pe obraji și totuși își făcu curaj și raspunse.
— Ați gresit numarul, aici nu e nici o Luisa.
Cu acele cuvinte închise rapid. În timp ce Darren o privea dintr-un colț. Si totuși iarăși incepu sa o sune.
— La naiba, de ce nu înțelegi ca aici nu e nici o Luisa si ca ai încurcat numărul.
— Ai dreptate. Aici nu e nici o Luisa. Însă Emily a mea e aici.
În acel moment cuvintele fetei rămaseră în aer. Telefonul se închise, iar Darren aparu lângă ea. Fata îl privea cu lacrimi în ochi, iar el o trase într-o imbratisare de care avea atât de mare nevoie.
— Emily, stiu ca am greșit. Stiu ca am fost un prost, unul foarte mare, însă te rog să am asculți. Te iubesc mai mult decât am iubit pe cineva. Ești raza mea de lumină pe care nu vreau sa o mai pierd. Asa ca am o singură întrebare.
Emily își ridică privirea si il observa cum el se asează în genunchi. Ii zâmbește fermecător si scoate din buzunarul sacoului cutia de catifea, care conținea lucrul care avea sa ii unească pe vecie. Fata iai duse socata mâinile la gură, în timp ce Sara si Max priveau acea scena cu zâmbetul pe buze.
— Emily Moore, dorești să fii sotia mea?
Fata era în stare de soc. Nu știa ce să răspundă. Si totuși își reveni din acea transa când îi observă ochii rugători.
— Da, de o mie de ori da. Vreau sa fiu sotia ta.