Sacrificiu

Capitolul 7

Toată seara Max nu reuși sa închidă un ochi. Saruturile primite in acea seara l-au facut sa isi dea seama ca Sara nu ii e indiferenta. Insa faptul ca ar face asta numai din cauza condițiillor lui il făcea sa se cutremure. Dorea ca el sa o priveascu cu aceeași ochi cu care o privea el pe ea, dorea ca si ea sa il iubească asa cum o iubea el. Desi pana acum auzi de dragostea la prima vedere, acum simțea pe propria sa piele cum se simte. Cand închidea ochii avea numai chipul ei in gand. Nu avea de gand sa o forteze sa il accepte.Stia ca mai mult ca sigur totul va veni de la sine la un moment dat. Totuși nu avea idee cum sa ii spuna ca Darren are prietena. Nu dorea sa o mintă, insa dacă ii spunea, intelegerea lor cădea. Asa ca desi era o ora târzie isi suna fratele. Bărbatul de la capătul firului raspunse si injura somnoros.
-La naiba, dacă nu erai fratele meu nici nu iti raspundeam.
-Buna si ție.
-Zi ce vrei, sunt nervos si imi este somn.
-Si care e motivul nervozitatii?
-Bella.
Cand auzi numele iubitei sale chipul i se intuneca. Nu stia ce i-a facut acea nenorocită. Desi el nu o plăcu nu putu sa ii spună lui Darren nimic. Brusc acesta continua cu un glas rănit si tremurat.
-M-a înșelat, Max. Cu Erik, cel mai bun prieten, chiar la noi in apartament.
Bărbatul rămase șocat la auzul acelei vesti. Desi pe de o parte se bucura, suferinta fratelui sau era si suferinta sa. Insa nu putu sa nu observe cat de tare s-a atasat de Emily la cafenea. Si spera ca ea sa reuseasca dintr-un fel sau altul sa il ajute. Glasul fratelui sau il scoase din gânduri.
-Max, mai ești? Tu, de ce ai sunat?
-Pai maine o aduc pe Sara sa imi întâlnească familia si am crezut ca vrei sa fii si tu acolo.
-Vine si Emily?
Zambi cand ii auzi numele. Stia perfect ca ea nu ii este indiferenta. De fapt ar prefera-o pe ea de o suta de ori decat pe acea Bella, care se juca cu el. Asa ca ii raspunse:
-Nu, adică e o intalnire in familie, iar mama vrea sa isi cunoască viitoarea noră, iar eu nu o pot aduce. Insa dacă vrei îți pot da numărul ei. Ce zici?
-Nu, stii ceva, m-am cam luat cu vorba. Asa ca pa.
Fara a reuși sa mai spună ceva Darren inchise. Fratele sau era bucuros de nunta ce urma. Cand auzi despre ea se bucura extrem de mult. Nestiind adevăratul motiv al căsătoriei. Si nu dorea ca nimeni sa il afle vreodată.
Dis de dimineața Sara se trezi extrem de bine dispusă. Azi avea sa il revadă pe Max ceea ce ii aducea o stare de bine. Fara sa realizeze început sa zambeasca. Insa sora ei vazu, asa ca nu putu sa tacă:
-Of, mi se pare mie sau iubirea plutește in aer?
-Stii ce nu înțeleg eu, Emily. Cum de cu mine poți vorbi insa cu alții nu. Mai ales cu asa replici.
-Nu am încredere in nimeni, asa ca hai sa mergem la masa e aproapre zece.
Cu aceste cuvinte Emily iesi din camera, iar ea rămase singura. Spera ca planul ei sa meargă, iar ea sa ajungă sa aibă din nou încredetre in cineva, iar acel cineva spera sa fie Darren. Asa ca se ridica leneșă din pat si isi schimba hainele. Cand cobori atmosfera era una linistita si primitoare. Ian ii lăsa un loc lângă el la masa si ii zambi.
-Azi mergi sa faci cunoștință cu părinții lui Max?
-Da.
-E un băiat bun. Sunt sigur ca va avea grijă de tine.
-Știu.
Rosti fara sa isi dea seama, insa pe de alta parte era sigură ca cuvintele lui erau adevărate. Stia ca Max va avea grija de ea.
Dupa ce termina de luat masa pleca in living sa se mai relaxeze inainte de plecare. Insa liniștea ii fu intrerupta de Max care intra in casa. Il privi cu ochii mari si apoi privi ceasul. Era sigura ca mai avea vreo cateva ore. El trecu si ii saluta pe toți, apoi o saluta si pe ea. Ii plasa un sărut pe obraz, iar ea roși. Insa lăsa ață la o parte si hotăra sa afle motivul venirii lui.
-Pai am venit sa te iau cu mine, deoarece am mai multe sa iti spun despre familia mea. Sper ca nu e nici o problema.
-Bine.
Sara isi lua ramas bun de la părinți si Emily, ca mai apoi sa il urmeze pe Max. Nu stia ce dorea el sa ii spună, insa spera ca familia lui sa fie la fel ca el, intelegatoare si drăguță. Cand au ajuns la apartamentul lui el o ruga sa se așeze. Ea facu intocmai, insa o stare de teama o cuprinse. Nu dorea sa piarda intelegerea cu el. Insa Max o privi zambind. Ii lua mana in a lui si o rase mai aproape de el.
-De ce te temi?
-Poftim?
-Vad teama in ochii tai, ai pățit ceva?
-Nu, doar ca m-am gandit ca ai putea sa refuzi intepegerea si...
Bărbatul o opri. Nu dorea sa audă asa ceva. El nu era dispus sa o lase sa plece de lângă el. Asa ca nu o mai lăsa sa vorbească.
-Te-am luat ca sa iti spun cate ceva despre familia mea. Sper ca nu te superi ca te-am luat cu mine.
-Nu e nimic. Te ascult.
-Pai, pe mama mea o chema Vivian. E o fire cam rece, iar nu mulți o impresioneaza. Asa ca nu te supăra dacă îți va spune ceva nepotrivit. Apoi vine tatăl meu, Justin. Sunt sigură ca îți va plăcea. E foarte de treaba, asa ca nu îți fa probleme din cauza lui.
Sara ii zambi. Nu avea idee cum ar trebui sa o impresioneze pe Vivian. Nu dorea sa isi strice relațiile cu viitoarea soacră de pe acum. Iar Justin i se părea chiar de treaba dupa spusele lui Max. Spera sa nu aibă probleme cu el.
-Mi-ai spus tot?
-Da, iar dacă vrei sa te odihnesti poți sta in camera.
Ea insa dadu negativ din cap. Isi lăsa capul pe umărul sau si isi urca picioarele pe canapea.
-Este mai bine aici.
Spune si ii zambi cald si drăgăstos. Max simți ca se topește cand vazu acel zambet venit din partea ei. Si stiind-o asa de aproape acea o senzație extrem de plăcută. La fel si Sara. Faptul ca era atat de aproape de el o făcea sa simtă acea stare de siguranță. Max ii săruta tandru fruntea si o trase mai aproapre de el. Vazu cum incet ochii i se inchid si isi dadu seama ca era obosita. Asa ca o lăsa sa adoarmă. Mai aveau destul timp pana sa plece. Se bucura ca o avea alături.
Cand aproape ora plecării, dori sa o trezească. Insa se opri cand ii vazu chipul dumnezeiesc. Asa ca ii mangaie ușor obrazul si plasa un sărut pe frunte. Ea se foi ca mai apoi sa deschidă ochii. Arunca o privire la ceas si se ridica grăbită. Nu dorea sa intarzie la întâlniteă cu familia lui Max. Asa ca pleca sa se schimbe cu niște haine pe care le lua cu ea. Îmbrăca o rochie alba simpla pana aproape de genunchi si niște pantofi cu toc. Ieși din camera, iar Max era in aceleași haine.
-De ce nu te-ai schimbat? Intarziem!
-Poate pentru ca tu erai in camera mea unde se afla si hainele?
Atunci ea isi lăsa capul in jos si il lăsa sa plece. Simți cum obrajii ii ardeau de rușine. Nu isi dadu seama ca il incurca atunci cand se schimba in camera lui.
Il vazu cu iese si ii zambi. Arata extrem de bine. Iar cămașa ii scotea atat de bine ochii in evidență. Era fermecata de el. Bărbatul ii intinse brațul si o ajuta sa se ridice. In timpul drumului cei doi au stat ca pe ace. Ambilor le era frica de aceeași persoană. Vivian. Părerea ei era extrem de importanta pentru ambii.
Cand au ajuns un nod in gat li se formă amandurora. Cei doi au intrat sfiosi in casa. Cand il vazu, Vivian isi imbratisare fiul. Sara zambi cand vazu cata afecțiune femeia ii acorda fiului sau. Cand ii daudu drumul femeia se intoarse spre ea. Sara ii zambi. Atunci Max vorbi:
-Mama, ea e Sara, logodnica mea.
Femeia o privi si ii intoarse zambetul. O lua si pe ea intr-o imbratisare si ii conduse in living. Acolo ii zări pe Darren si încă un bărbat, care presupunea ca e tatăl sau. Vivian le facu loc sa se așeze. Iar ei s-au conformat. Bărbatul care statea lângă Darren se ridica si se prezenta:
-Sunt Justin, tatăl acestui cavaler.
Cei trei au ras. Iar Max ii zambi. Asa ca fara sa mai stea mult pe ganduri, Vivian începi sa o supuna pe fata unui mic interogatoriu. Trebuia sa se asigure ca e potrivita pentru fiul sau.
-Deci, Sara, ai frați, surori?
-Am o sora mai mare si un frate.
-Înțeleg. Si cați ani ai?
-Douăzeci si unu.
-Deci ești încă la facultate. Ce facultate faci?
-Pai nu fac facultatea.
-De ce?
O coarda sensibilă a fost atinsă. Iar Max stia. Asa ca o stranse încet si delicat de mana.

Asa ca prinse un pic de curaj si ii raspunse femeii care astepta raspunsul.
-Pai părinții mei nu au avut banii necesari sa ma trimita si pe mine la facultate.
-Si pe tine? Mai e cineva care face facultatea?
-Da, sora mea. A terminat medicina  anul acesta, iar acum așteaptă sa primească confirmarea locului de munca la "Shouldice."
-Așteaptă, deci are o oferta la asa un spital renumit. Acolo lucrezi si tu Darren, nu?
-Da, mama.
In acel moment Sara isi intoarse fata spre el. Credea ca si el se ocupa de firma la fel ca si Max. Cand se întoarse  ii observa fata femeii care se schimba. Acum o privea cu duritate. Înțelese imediat ca faptul neterminarii unei facultăți o făcea sa cada in ochii femeii.
Vivian se ridica si il lua pe Max cu ea. Aveau ceva de vorbit. Iar fata stia ca are legătură cu ea. Pe cand Justin o privea cu blândețea unui tata. Asa ca început sa creeze o conversatie cu ea. Insa tipatul lui Vivian ii facut sa nu mai fie atenți.
-Max, stii ca îți vreau binele, insa aceasta nunta nu va avea loc. Parca îți doreai o soție cu facultate, nu una ca ea.
O lăcrima i se scurse pe obraz.

Stia ca femeia are dreptate, iar Max merita mai mult. Insa el o alese pe ea. Apoi glasul lui se auzi.
-Nu ma intereseaza. Nunta va avea loc fie ca îți place de ea, fie ca nu.
Sara dori sa plece insa brațul lui Darren o ținea in loc.
-Nu pleca. Max vine.
-Dar...
Nu mai reuși sa spună nimic fiindcă Max cobori in graba scările. Vivian era nervoasă si tipa după el. Insa bărbatul nu dădea semne ca i-ar pasa. Asa ca o lua de mana pe Sara si o trase mai aproape.
-Nu ma intereseaza părerea ta, mama. Nunta are loc in doua săptămâni asa ca nimic nu ma v-a opri, chiar si absenta ta la nunta.
Cu acele cuvinte pleca cu Sara de acolo. Nu il interesa părerea mamei sale. Ajuns la apartament nu o mai lăsa pe fata sa spună nimic. Stia cate de dezamagita si umilita e. Asa ca o duse in camera si o lua in brațe. Apoi început sa isi plimbe mana linistitor pe spatele ei.
-Totul va fi bine.
Astea fura ultimele cuvinte pe care le auzi Sara inainte sa cada prada somnului si oboselii.