Sacrificiu

Capitolul 41

Max nu mai aștepta nici o clipă și se îndrepta spre casă Sarei. Spera din răsputeri, ca fata pe care a ranit-o atât de mult, avea să îl ierte.
Intra in casa fara a mai bate la ușă și se îndrepta spre salon. Privi în toate părțile, însă când nu își zari soția, se ridică la etaj intrând rapid în camera ei. La auzul ușii Sara își ridică privirea, și fu uimită sa îl vadă pe Max în pragul ușii. Se ridică rapid și un zâmbet ii contura fata, când ajunse în dreptul lui.
- Sara, știi, mi-ai pus odată o întrebare. Daca nu ar fi fost Cris, pariul și casa m-aș mai fi căsătorit cu tine? Ei bine acum am răspunsul la această întrebare. Da, Sara. M-aș fi căsătorit cu tine, nu odată și nu de doua ori, ci mereu. La fiecare nouă viață as vrea sa te am ca și soție.
Fata rămase șocată de cuvintele acestuia și simți cum lacrimile sunt gata sa ii inunde obrajii. Insa și le șterse rapid și întreba:
- De ce ești aici? Nu trebuie sa fii la propria nuntă? Toți cred că te așteaptă, până la urmă ești mirele. Așa că ar fi mai bine daca ai pleca.
Sara lasă lacrimile sa ii curgă și se depărta de Max.
— Nu ai de ce sa fii aici. Acolo e nunta ta, așa că singurul loc în care ar trebui sa te afli este acolo.
Sara ii întoarse spatele, iar Max căzu în genunchi. Avea și el lacrimi în ochi, iar mâinile și le plasa nervos in par, trăgând de el. Era nervos. Insa era nervos pe prostia care era sa o săvârșească cu ceva timp in urma.
Sara auzi zgomotul provocat de suspinele lui și se apropie speriata. Se lasă la nivelul lui și îi șterse lacrimile.
— Max, ce e cu tine?
Acesta o privi zâmbind și îi luă mâna în a lui sărutând-o.
— Iubito, de ce ești atât de bună? De ce îți faci atâtea griji pentru un ticălos ca mine? Sunt un nemernic, insa chiar și în ciuda acestui fapt, te implor, iartă-ma. Iartă-ma și întoarce-te înapoi în viața mea. Voi muri fara tine, așa că te rog, vino înapoi.
Bărbatul își împreună mâinile în fața ei. Pe când ea îl opri și începu să plângă mai tare. Ajutandu-l să se ridice.
— Max, ce vrei sa spui?
— Sara, azi mi-au fost deschiși ochii. Și am aflat care e adevarata față a mamei mele. Iar nici o nuntă nu va mai exista. Sunt doar al tău. Și voi rămâne mereu așa. Însă astăzi, dacă mătușa Olivia nu ar fi intervenit la timp, niciodată nu aș fi știut ce sacrificiu mare ai făcut tu, și ce prostie îngrozitoare era să fac eu. Nici nu am idee cum as putea să îmi cer scuze. Însă vreau sa te intreb, ai putea să îl ierti pe Max al tău?
Bărbatul nu îi mai aștepta răspunsul căci îi luă fata în mâini și o sărută pasional, însă nu pentru mult caci Sara îl îndepărta, la vedere lui Ian și Oliviei care intrase-ra în camera ei.
La vederea celor doi, Olivia zâmbi fericita, iar Ian doar privi un pic din depărtare. Femeia se apropie de fiica sa și îi șterse lacrimile, apoi îi mângâie obrazul.
— Știi, Sara, în sfârșit sunt fericita. Ginerele a venit să te ia acasă, iar dorința pe care o aveam s-a împlinit, iar tu...
Olivia nu mai reuși să termine, căci ușa se deschise, iar Cris intra fericit și o lua în brațe.
— Vezi, surioara, ți-am promis că Max se va întoarce la tine, iar azi mi-am îndeplinit promisiunea.
Olivia se apropie, apoi îl lovi ușor pentru a o lasă pe Sara în pace, și îi făcu semn sa plece alături de ea și Ian, pentru a le lasa celor doi intimitatea de a termina discuția.
Fiind singuri, Sara își ridică privirea spre el, pentru a-l privi, ceea ce făcu și Max. Încă mai avea nevoie de un răspuns din partea ei.
— Sara?
La auzul numelui său, fata tresari, iar Max o apuca gentil de umeri pentru a o calma si vorbi.
— Nu știu cum să îți spun, însă sunt fericit știind ca de astăzi această relație va funcționa din nou.
— Însă eu nu sunt sigura de asta.
La auzul răspunsului, Max se încruntă, iar ea continuă să vorbească:
— Cum ar mai trebui să meargă o relație care nu mai există. Una în care încrederea a murit de mult?
— Dar, Sara, eu am încredere în tine.
Fata dădu din cap negativ și îl privi rece.
— După toate aceste întâmplări eu nu mai am încredere în tine.
Max se apropie mai tare de ea și o privi nervos.
— Cum poti să nu ai încredere în mine? Sara, sunt aici, lângă tine, iar pentru asta am rupt chiar și toate relațiile cu mama mea!
Acesta aproape tipa afirmația, iar ea se îndepărta nervoasă.
— Ai făcut asta pentru mine? Ei bine nu am nevoie de asta. Când aveam nevoie de tine nu ai fost alături. Ai decis să crezi pe alt cineva. Și să rupi toate legăturile cu mine. Așa că acum poți pleca. Ușa e acolo.
Sara îi făcu semn sa plece, apoi se întoarse cu spatele la el. Max înțelese și dori să plece, însă glasul Sarei îl opri. El se întoarse zâmbind, crezând că tot ceea ce spuse ea până atunci fu o glumă, însă fu socat să o vadă cum își scoase de pe deget inelul de logodna și i-l înmâna.
— Aici e ultimul tău lucru care se află la mine. Iar în maxim o săptămână ne vedem la tribunal pentru a sfârși divorțul, iar apoi totul se va termina în sfârșit. Iar tu vei fi liber la fel ca mine.

Ultimul capitol, iar mâine sau luni apare epilogul.