Sacrificiu

Capitolul 4

Ajunsă acasa izbucni in lacrimi. Deși dorea sa salveze acea casa condiția lui Max era peste măsurile ei. De mica visa la o nunta ca in povesti alături de persoana pe care o iubește, nu o astfel de căsătorie. Deși Max i se părea o persoana buna si cumsecade nu stia dacă ar putea face acel sacrificiu imens.
A doua zi cobori la parter. Acolo toți luau micul dejun in cea mai mare liniște. Erau extrem de abătuți, ceea ce o făcea pe Sara sa isi aducă aminte de propunerea lui Max. Lua un loc si le zambi politicos tuturor. Atunci Olivia incepu sa-și verse nervii si frustrarile pe ea.
-Ce zambesti fetito? Ești fericită acum ca am dat de necaz? Nu e de ajuns ca mi-ai nenorocit fiica? Acum ești fericita ca pierdem casa si ajungi sa fii împliniteă, nu-i așa? Nenorocito!
-Olivia!
Glasul lui Ian o opri pe femeie timp de cateva secunde, insa aceasta continua:
-Nu, Ian, ea e sursa tuturor problemelor noastre. O urăsc!
Sara nu mai suporta si pleca plangand de la masa. Emily pleca si ea după fata, nu inainte ca sa-i arunce o privire mustrătoare mamei sale.
Sara plangea cu lacrimi amare. Nu dorea sa pricinuiasca nici un rău acelei familii. O iubea necondiționat. Cand observa ca usa se deschide isi șterse rapid lacrimile. Emily intra si se așeza lângă ea. Ii ridica fata si o privi cu regret.
-Nu trebuie sa-ti ascunzi lacrimile de mine. Sunt sora ta, nu-i așa?
-Da.
Atunci Emily o îmbrățisa. Insa Sara isi aduse aminte de propunerea lui Max. Așa ca o ruga pe fata sa o lase singura.
Acum stia ca trebuie sa-i accepte propunerea. Deși visa la alt ceva,k acum nu avea o alta alternativa. Trebuia sa facă acel sacrificiu pentru familia pe care o iubea si astfel isi va scăpa mătușă de povara ei. Desi, Ian ii permitea sa ii spună tata, Olivia nici nu dori sa audă acel apelativ venit din partea ei. Isi lua telefonul in mana si tremurand il apela pe Max. Spera ca oferta sa mai fie valabilă. După cateva secune bărbatul răspunse somnoros:
-Da?
-Hei... Max, sunt Sara, am putea sa ne intalnim?
Bărbatul ii observa glasul trist, iar frica se instaora in inima lui.
-Sara, ești bine? Ce ti s-a întâmplat?
-Sunt bine, putem sa ne intalnim?
-Desigur. Unde si cand?
-Azi, insa alege tu locul.
-Ce zici de apartamentul meu? Adică nu te gandi la nimic greșit, doar vrem sa fiu singuri, iar nimeni sa nu ne incurce, e bine?
-E perfect. Ora?
-Îți voi trimite un mesaj.
Cu aceste cuvinte fata isi lua rămas bine de la el si inchise. Nu mai rezista si izbucni in lacrimi. Deși ar fi dorit sa-si trăiasca viață după propriul plac, acea familie reprezenta viață ei. Iar după cate a făcut pentru ea, acel sacrificiu va părea extrem de mic in comparație cu căldură si iubirea pe care i-a oferit-o acea familie. Așa ca nu avea alta soluție. Isi schimba hainele si pleca fără sa spună ceva nimănui. Primi un mesaj de la Max cu ora si strada si pleca. Tot drumul tristetea si frica i se instaorara in suflet. Nu mai intelegea nimic. Urca sfioasa spre apartamentul lui. Suna la usa, iar in fata ei isi facu apariția un Max la bustul gol cu un zambet imens. Fata isi lăsa ochii in jos, iar el o lasa sa intre. Fata nici măcar nu-si ridica ochii din pământ. Rușinea si jena se citea in ochii ei. Se așeza pe o canapea, iar el disparu. Atunci fata reuși sa inspecteze camera in care se afla. Era foarte spațioasă si frumos aranjată. Observa ca are gusturi extrem de bune. Culorile calde ofereau incaperii un aer primitor. Fără sa observe Max se intoarse in incapere, insa de acea data cu un tricou pe el. Ea răsufla usurata, iar lui Max ii scăpa un chicot care o facu pe Sara sa-l privească un pic rusinata. Insa privirea lui reveni serioasă. Privirile li s-au intersectat iar un fior ii strabatu Sarei șira spinării.
-Deci...
Max începu sa vorbească observand ca ea nu spune nimic.
-Ce doreai sa imi spui?
-Ei bine... Accept. Accept sa ma casatoresc cu tine.
-De ce? După ce m-ai refuzat acum vii si accepți, are legătură cu starea ta de dimineata?
-Contează?
-Contează, fiindcă ne vom căsători si vreau sa-ti știu problemele.
-Bine, tu ai vrut. O fac deoarece familia mea are nevoie de ajutorul meu. Insa am doua condiții.
Max o privea un pic șocat. El vedea clar ca ea nu avea nici un sentiment pentru el decat răceală și indiferență. Ceea ce il făcea sa simtă o urma de tristețe. El ținea cu adevărat la ea. Așa ca ii asculta conditiile:
-Deci... Prima mea condiție e sa intorci casa si actele familiei mele, iar a doua... Ei bine...
Fata nu putea spune acele cuvinte. Ii era atat de greu. Fără sa realizeze Max o stranse incurajator de mana. Atunci dintr-un motiv necunoscut prinse curaj.
-Vreau ca Emily si Darren sa se căsătorească.
Atunci bărbatul imarmuri. Nu stia ce sa ii spună. Părea total derutat. Chiar dacă ar fi acceptat nu stia cum fratele sau va accepta acea căsătorie, insa după sclipirea din ochii lui atunci cand vorbea cu Emily il facu sa-si dea seama ca le trebuie ambilor un mic imbold. Așa ca isi ridica ochii pentru a o privi. Ochii ei il priveau cercetatori dorind sa știe raspunsul. Iar el nu intarzie sa răspundă:
-Accept. Insa am si eu o condiție. Orice gest sau atingere de-a mea o vei accepta. Fie vorba de o imbratisare sau un sărut.
Sara il privea nestiind ce sa răspundă. Insa ochii lui au facut-o sa ii dea un răspuns afirmativ. Ea avea nevoie de el pentru a salva casa in care copilări si trai atâția ani.
-Bine, așa sa fie. Accept tot.
Atunci Max zambi si o lua intr-o imbratisare caldă pe care fata o accepta fără nici o abatere. De fapt imbratisarile lui ii aduceau starea de siguranță de care avea nevoie mereu. Ii inhala parfumul si zambi. El doar se simțea bine avand-o atat de aproape pe fata care ii fura din primele momente inima.