Sacrificiu

Capitolul 5

Din cauza oboselii si stresului Sara adormi in brațele comode ale lui Max.
Oboseala o facu sa uite de absolut tot. Așa ca bărbatul imediat cum vazu ca doarme o duse la culcare, insa nu se abtinu sa nu o admire. Arata ca un inger căzut. Iar el era extrem de fericit ca o va face soția sa. Se culca lângă ea si o lua in brațe. Ii inspira parfumul fi ii săruta umărul. Auzi cum scoate un sunet de placere si zambi mulțumit. Apoi adormi si el.

Razele soarelui intrau jucăușe in camera. Cei doi insa nu dădeau nici un semn ca ar vrea sa se trezeasca. Insa telefonul Sarei începu sa sune. Fata mormăi ceva nemulțumită si se intinse după el. Răspunse somnoroasa fără sa observe apelantul sau ce se intampla in jurul ei.
-Alo!
Brusc glasul nervos al surorii sale ii facu somnul sa piară.
-Sara, unde te poarta? Nu ai idee cat de ingrijorat a fost tata, dacă nu-i ziceam ca dormi la o prietena suna poliția. Acum spune-mi unde te afli.
-La o prietena?
-Sara, mai lasa-ma sa dorm un pic.
Glasul somnoros al lui Max o facu sa se dea de gol. In acel moment pe partea cealaltă a firului au inceput sa se audă chicote.
-O, surioara, mai reformulează un pic, o prietena sau prieten? Cine e? Il cunosc?
-Ei bine e Max.
In acel moment Emily se opri. Ei nu-i venea sa creadă ca sora ei e cu Max. Insa zambi. Faptul ca sora ei era fericită o făcea si pe ea sa se bucure. Nestiind insa ca relația celor doi e departe de a fi una perfecta sau reușită.
-Sara sper sa vii repede acasă, fiindcă trebuie sa impachetam.
-Nu trebuie. Am bani. Asa ca nu pune multe întrebări. Vorbim acasă.
Atunci fata închise si isi focaliza atenția asupra bărbatului care dormea alături de ea. Abia atunci observa brațele care ii erau inconjurate in jurul ei. Fără sa vrea zambi. Pentru un moment se gandi ca de acum inainte se va trezi numai asa. In brațele lui. Max deschise ochii si ii zări zambetul care ii contura fata. Se ridica in șezut si o saluta.
-Buna dimineața, raza de soare.
-Buna dimineața.
Deși nu ar fi dorit sa recunoască acel apelativ o facu sa se gândească ca Max chiar ținea la ea. Se ridica din pat si il privi pe bărbat, care era asa ca acum o zi. Avea bustul total expus, iar ea isi lăsa capul in jos. Insa el se apropie si ii ridica bărbia. Ii privi fata care prinse o culoare ușor roșiatică. Atunci spuse ceva care o facu pe fata sa se înroșească si mai tare.
-Nu trebuie sa rosesti. După căsătorie ma vei vedea mai mereu asa.
Deși Sara in alte circumstante ar fi crezut ca e nesimțit sau prea pervers, acum gandi ca are noroc deoarece numai ea se va delecta cu asa o priveliște. Insa din cauza aia nu ar trebui sa uite ca trebuie sa-i ceara bărbatului actele casei. Asa ca isi facu curaj.
-Max, trebuie sa-mi dai...
In acel moment el se intoarse si ieși pe usa. Sara rămase total socata de gestul lui. Ea nici măcar nu reuși sa ii spună ce avea de spus. Insa il vazu cum se intoarce cu niște acte si un tricou pe el.
-Asta e ceea ce îți dorești?
Ea încuviința, iar el ii puse in mana actele casei. Sara il imbratisa, iar el ii răspunse imbratisarii. Apoi ii plasa nu sarut pe frunte. Deși ar fi dorit sa o sărute pe buze, nu ar fi dorit ca ea sa isi piardă fărâmă de încredetre pe care o căpăta.
-Sara, vrei sa luăm micul dejun împreuna?
-Max, poate alta data. Trebuie sa duc actele acasă. Imi pare rău.
Bărbatul doar ii oferi un zambet si se apropie de ea. Ii plasa un sărut pe frunte si o lăsa sa plece.
Cand ajunse acasă zambetul de pe fata Sarei era de neprețuit. Se apropie de Ian si ii inmana actele. Bărbatul fara sa aștepte o lua in brațe. Batranul o privi cu lacrimi in ochi si o intreba:
-Dar cum? De unde ai luat banii?
-Hai sa uitam doar.
Ian incuviinta si pleca sa le dea tuturor vestea. Insa Sara avea alta treaba. Intra in camera lui Cris care o privea cu recunoștință. Ea insa veni sa vorbească despre alt ceva. Stia ca dacă Max va veni la ei Cris il va recunoaște si ii va da planul peste cap, iar sacrificiul ei ar fi in zadar. Se așeza lângă el si vorbi:
-Cris mai stii cu cine ai jucat?
-Da, Max Reed. Nu il voi uita niciodată.
-Pai atunci ar trebui sa stii ceva. El e iubitul meu.
-Poftim?
Băiatul o privi cu ochii mari. Nici măcar nu ii venea sa creadă ca asa ceva sa-ar putea intampla. Iar ea ii intelegea uimirea.
-Asa ca te rog sa uiți si nimeni sa nu mai știe asta.
Dori sa plece, insa întrebarea lui o facu sa se oprească in loc.
-Măcar il iubesti?
-Da.
Nu credea ca raspunsul ei va veni atat de repede. Il mai privi odată si ieși din  camera. Imediat cand intra in camera sa Emily o lua intr-o imbratisare strânsă. Începu sa ii multumeasca cu lacrimi in ochi. Sara doar o stranse mai tare. După ce se liniști Emily se așeza alături de ea in pat.
-Acum spune-mi tot despre tine si Max.
-Ce vrei sa stii? Il iubesc, ma iubește. In curand ne vom căsători.
-Poftim? Da un pic inapoi. Care căsătorie?
-Pai una obisnuita. Care se va intampla cat de curand.
-Serios? Nu ai idee cat sunt de fericita pentru tine. Va veti potrivi perfect. Aveți cele mai sincere felicitări din partea mea.
Sara ii zambi si o ruga sa o lase singura. Fata executa, iar ea rămase prinsă in ganduri. Insa telefonul începu sa ii sune. Vazu ca apelantul era Max. Asa ca ii răspunse, fără sa observe ca un zambet ii contura fata.
-Da?
-Sara, am dorit sa te anunț ca am vorbit cu părinții mei, iar ei doresc sa-si cunoască viitoarea noră. Asa ca am stabilit ca peste doua zile mergem sa le facem o vizita.
-Max... Insa părinții mei? Cu ei nu trebuie sa vorbim?
-Bine, atunci spune-mi cand sa vin. Fiindcă eu chiar vreau sa fac cunoștință cu cei care te-au crescut si te-au educat.
-Bine, insa maine trebuie sa îți spun ceva extrem de important. Deci ne vom intalni si apoi vom merge sa facem cunoștință cu familia mea. E bine asa?
-Desigur.
După ce au terminat Sara se intinse cu lacrimi in ochi pe pat. Acum era momentul ca Max sa afle unul dintre secretele le care ea dorea sa le uite, insa era imposibil. Iar ziua următoare inevitabilul avea sa se intample.