Sacrificiu

Capitolul 24

Sara era într-o stare mai buna ziua următoare, iar febră îi scăzu considerabil, însă Max nu o scăpa din priviri nici o clipă.
- Iubito, crezi că ești bine? Adică dacă vrei putem sa nu mergem la mama.
- Glumești? Vreau să îmi văd sora.
- Bine cum spui.
Fata îl privi pret de câteva secunde, apoi se apropie de el. Vedea o anumită neliniște în ochii lui, ceea ce o neliniștea și pe ea.
- Ești bine?
- Da, doar că îmi e teama. Mama ar putea face din nou o scena. Iar eu nu îmi doresc asta.
Sara ii zâmbi. I se părea extrem de drăguț modul în care se îngrijora. Așa că îl lua intr-o îmbrățișare și îi plasa un sărut pe obraz. Știa că acel mic gest avea sa il liniștească. Și chiar o făcu. Bărbatul tacu și începu să îi mângâie spatele. O iubea mai mult ca orice pe acea femeie. Și știa că și ea îl iubește.
Spre seara ambii de pregăteau de cina pe care aveau să o ia acasă la Vivian. Încerca să se aranjeze cat de cat, nu dorea să îi dea femeii încă un motiv de a o batjocori. Când ieși își văzu soțul care arata mai mult decât bine. Costumul negru ii venea ca și turnat, iar el părea că strălucește. Femeia il privi fascinată apropiindu​-se. Imediat Max îi înconjura talia și îi oferi un sărut cast pe buze.
- Iubito, arăți perfect.
- Nici tu nu ești mai prejos.
Bărbatul îi zambi, si o conduse spre masina parcata in fata casei. Îi deschise ușa ca un adevărat domn și o invita înăuntru. Apoi înconjura mașina și urcă la volan. Tot drumul fata îi vorbi despre cat de mult îi duce dorul in timpul zilelor când el e plecat, iar el nu făcea alt ceva decât sa chicotească. Și el îi ducea dorul extrem de mult. Numai că el prefera sa i-o arate prin gesturi și nu prin cuvinte.
- Am ajuns.
Fata nici nu observă cand barbatul parca mașina în fața porții mari și ieși din mașină. Îi deschise usa, apoi ii luă mâna intra lui și intrară în curtea mare.
În casă se auzeau numai râsete. Ceea ce însemna că Emily și Darren au ajuns. Toți fiind așezați în sufragerie. Când au intrat, Emily se ridică și își luă imediat într-o îmbrățișare sora.
- Mi-a fost extrem de dor.
- Și mie.
Darren veni și el pentru a-si salută fratele apoi își luă în brațe cumnata. Max deasemenea imbratisand-o pe Em. Urmând ca cei doi sa ii salute și pe părinți. Vivian îi conduse la masa, iar în timp ce se așezau cineva intra pe ușă. Olivia, Ian și Cristian priveau speriați familia care stătea liniștită la masa. Imediat Olivia se apropie de Emily și o luă într-o îmbrățișare.
- Doamne, am crezut că ți s-a întâmplat ceva. Niciodată să nu mă mai sperii in așa hal.
Vivian îi aruncă niste priviri întrebătoare fetei, iar aceasta vorbi fericita, in timp ce Darren se ridică și el in picioare apoi își trecu o mână pe după talia fetei zambind.
- Mama soacra, mi-am chemat familia, deoarece avem sa va dam un anunț destul de important. Așa că mai întâi doresc să luați cu totii loc. Pai, nici nu știu cum să spun, adică e o veste care ne-a uimit și pe noi.
- Doamne Emily, scumpo, poți să ne spui. Încep să îmi fac griji.
- Ei bine, sunt însărcinată! Iar în curând veți fi bunici, iar tu Sara matusa, împreună cu Max și Cristian, care vor fi unchi.
Toți erau șocați, iar Darren ii mângâia fericit fetei burta. Vivian fu prima care care își reveni din soc, așa că se ridică de pe scaun și se îndreptă spre cei doi viitori părinți. O lua intr-o îmbrățișare și îi plasa saruturi pe ambii obraji.
- Emily, nu ai idee cat de fericita m-ai făcut. În curând voi deveni bunica.
Rând pe rând toți păreau că își revin din transa in care au rămas prinși. Sara părea că e în al nouălea cer de fericire, iar Olivia nu își mai încăpea în piele. Totul părând desprins dintr-un vis. Nu îi venea să creadă că fata sa, care acum câteva luni nu vorbea, acum lucra împreună cu soțul ei intr-un spital, era căsătorită și urmează să aibă un copil. Se ridică și ea apoi ii oferi o îmbrățișare lunga, urmând Sara care fu la fel de fericită, apoi îi ura numai cuvinte de felicitare.
Toată seara au petrecut revenirea celor doi acasă și viitorul membru al familiei, care in scurt timp își va face apariția. În jurul miezului nopții, Max și Sara au plecat. Toți drumul nimeni nu mai spuse nimic. Ambii încă erau sub efectul veștii. Acasă Sara dori sa se culce, însă Max se puse și el in pat luand-o într-o îmbrățișare strânsă.
- Iubito, nu crezi că ar fi bine sa ii oferim mamei un nepoțel?
Sara zâmbi la acel gând și se întoarse cu fata spre el.
- Pai ar trebui, însă uneori mi se pare că ești căsătorit cu munca ta, nu cu mine. Așa că nu ai timp de mine.
- Dacă spui tu, atunci îmi voi lua un concediu până când vei rămâne însărcinată. Însă până atunci să știi că te iubesc mai mult decât îmi iubesc munca. Bine?
- Și eu te iubesc.
Fata îi zâmbi, iar el îi mai plasa un sărut pe frunte. O strânse bine în brațe și închise ochii. Aveau să doarmă liniștiți și fericiti, sperând ca in curând să poată avea lângă ei rodul propriei lor iubiri.