Ultimul Scrum de Țigară

Capitolul 1: Era EA

          La media îl aveți pe Cosmin Bradu  

   _________________________________________

     Urăsc petrecerile astea!

     Era un gând negativ, dar chipul lui nu trăda asta. Zâmbea la fel ca în urmă cu o oră când ajunsese, aproape târât de mama lui, la petrecerea caritabilă a unei fundații al cărei nume deja îl uitase, la fel și scopul acesteia.

     Ar fi trebuit să se simtă bine știind că banii donați de el vor fi utili pentru cine-știe-ce cauză nobilă, dar, numai aruncând o privire în jur, simțea cum un sentiment puternic de repulsie îi formează un nod usturător în gât. Prea mulți oameni falși și fățarnici se foloseau de evenimentele caritabile pentru a-și face publicitate, pentru a se lăuda cu laturile lor sfinte, iar asta era prea josnic din perspectiva lui. Chișinăul se transformase în orașul campaniilor electorale veșnice, fiecare vrând să facă orice pentru a da bine în ochii poporului.

     — Plec! afirmă scurt atunci când se apropie de mama sa.

     — Te rog, dragule, mai rămâi un pic! șopti aceasta, încercându-și norocul încă o dată. Cine știe, poate găsești pe cineva care să-ți placă! zâmbi cu speranță femeia.

     — Spune-mi că glumești! exclamă nervos, trecându-și degetele lungi prin părul blond lăsat slobod. Vrei să mă însori cu vreo prefăcută de aici? întrebă iritat, făcând semn cu mâna spre mulțimea din sală, unde câteva femei deja îl priveau iscoditor. Ce ar putea să mă intereseze la ele? Buzele lor false? Genele artificiale? Sau mănunchiurile de extensii ce și le-au atârnat în cap?

     Femeia blajină, trecută de cincizeci de ani, îl privi duios, dar trist și îi mângâie brațul încordat. Știa că fiul ei e pretențios la alegerea unei femei, dar, totuși, avea un licăr de speranță că îl va vedea în curând căsătorit și dăruindu-i nepoți. Auzise de numărul de femei ce se refugiau noaptea în brațele lui, dar nici cu una nu a ajuns, măcar, până la micul dejun.

     Se simțea rușinată de despărțirea de mai bine de zece ani ce-i marcase sufletul fiului său, dar gândul că procedase corect o ținea la suprafață. Nu putea să se lase cuprinsă acum de umbrele trecutului, nu putea să plece capul în fața călăului pentru că distruse fericirea băiatului ei, nu încă. Trebuia să repare stricăciunile făcute și, abia, apoi să se lase învăluită de vină.

     — Să ai o seară plăcută în continuare, mamă! rosti tânărul după câtva timp de la izbucnirea sa și îi sărută obrazul mamei sale.

     Știa că exagerase cu reacția lui de mai devreme, dar obosise de încercările eșuate de a-i căuta o mireasă, ale femeii ce-i dăduse viață. Printre strădaniile ei simțea urma de regret ce o măcina, dar nu deschise niciodată subiectul, lăsând-o să mocnească singură în ea. Probabil, adânc în sinea lui, o credea și el vinovată de ce se întâmplase cu doisprezece ani în urmă, dar, faptul că îngropase trecutul împreună în ochii altora, îl făcea să se prefacă ca a uitat de trădarea acesteia, care, totuși, era mama lui.

     — Cosmin, ai grijă cum conduci! îl rugă femeia, prinzându-i încheietura.

     Ochii lui albaștri îi fixase pe ai ei și, după ce îi cercetă câteva secunde, încuviință tacit și se retrase din prinsoarea doamnei Bradu, înaintând spre ieșirea restaurantului.

     Aerul rece de septembrie se lovi de el ca o binecuvântare, fluturându-i pletele lungi, blonde și lăsându-l să inspire adânc aroma toamnei. Nu dorea să plece acasă, singurătatea și fantomele trecutului îl pândeau în fiecare colț al apartamentului său, dar și să se întoarcă la această adunătură de ipocriți era peste puterile lui. Se așeză la o masă de la terasa localului și își aprinse o țigară, trăgând cu nesaț din ea.

     Închise ochii osteniți și se delecta cu fumul nociv ce îi țâșnea printre buzele abia întredeschise. Știa că viciul ăsta îi face doar rău, că îl distruge cu încetinitorul, dar nu putea să renunțe la el. Era printre puținele care îi mai aduceau amintea de ea.

     Parcă și acum o vede în fața lui punându-i ușor o țigară în gură, aprinzându-i-o cu dexteritate și îndrumându-l să tragă fumul înțepător în plămâni. Valul de tuse ce urmase o făcu să chicotească dulce și să-l îndemne să repete procesul. Era prima lui lecție de fumat.

     Fascinat și vrăjit de ochii ei negri, se teleporta într-un tărâm magic unde doar ei doi contau, iar voalul transparent ce ieșea din țigară creștea și mai mult misterul.

     Trecuse doisprezece afurisiți de ani, dar și acum își amintește perfect gustul ei dulce îmbibat cu tutun. La un moment dat și-ar fi dorit să o uite sau măcar să o ierte pentru lașitatea ei, dar se simțea prea gol, prea pustiit, de parcă fiecare celulă a corpului său se hrănea din durerea ce i-o pricinuise ea, din amintirea și din trădarea ei. 

     Încă nu era gata să o lase. 

     Îngropase trecutul, dar și acum dădea târcoale mormântului.

     Odată cu terminarea țigării vru să se ridice și să meargă spre mașină, dar o senzație stranie puse stăpânire pe trupul lui și îl înțepeni în fotoliu. Dăduse vina pe stresul acumulat în timpul săptămânii sau pe amintirile ce l-au năvălit deodată și își lăsă capul pe spetează, încercând să se relaxeze.

     — Nu știu ce, dracu, am păcătuit eu de mi te-a dat Dumnezeu pe cap! o voce aspră de bărbat se auzea din întuneric. Nu ești bună de nimic, am mai și întârziat din cauza ta.

     — Îmi pare rău! se auzi un murmur de femeie care-l făcu pe Cosmin să-i transpire palmele.

     O uscăciune i se instalase în gât și nu putea nicicum să scape de ea, fiecare mușchi din corpul lui s-a contractat și erau gata să explodeze, dinții îi scrâșneau de la atâta încordare și șiroaie de transpirație rece i se scurgea pe coloană în jos. Imagini vii din trecut  îi invadase memoria și pentru o clipă s-a lăsat dezmierdat de aroma lor.

     Era EA!

     Femeia după care a tânjit doisprezece ani.

     Tot zidul lui, clădit din suferință, nopți nedormite și agonie, s-a sfărâmat și s-a risipit în vânt ca un scrum de țigară, lăsându-i inima dezgolită și pradă amintirilor.