Tăria cu care uneori te îmbărbătezi să exiști e doar o iluzie cu care mintea ta te protejează, doar un scrum de țigară pe care te chinui să-l menții intact, dar e nevoie doar de o adiere de vânt ca să distrugă tot în ce ai crezut vreodată.
Senti...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
(Taisia Bradu)
_______________________________
Cu mustrări de conștiință și autoblamări, Cosmin își strânse tatăl într-o îmbrățișare de urs, exteriorizându-și tot dorul. Pe când era doar un copil, bunicul său îi spusese că ticălosul ăsta de timp e cel mai mare dușman al omenirii, pe atunci nu prea pricepuse vorbele bătrânului, dar în momentul de față, adevărul crud din spatele cuvintelor îl rodea până la oase. Pierduse prea mult timp departe de părintele său, pierduse amintiri esențiale pe care le-ar fi putut construit împreună, pierduse clipe zadarnice, dar care acum ar fi devenit de neprețuit.
Privind dintr-o parte tabloul familial din fața ei, Taisia deveni, oarecum, geloasă pe soțul său. Cosmin niciodată nu i-a sărit în brațe și nu a îmbrățișat-o cu atâta ardoare. Ori de câte ori aceasta năvălea fără invitație în apartamentul său, tânărul o gonea, motivând că vrea să fie singur, ori de câte ori îl suna, blondul încheia rapid conversația, spunându-i că-i ocupat. Mereu i-a fost aproape, încercând să-l binedispună în momente de cumpănă. Dar ce nu știa Taisia era că toată apropierea asta a ei nu făcea altceva decât să-i sufoce fiul, toată dorința asta a ei de a-i intra pe sub piele îl scotea groaznic din sărite, făcându-l la un moment dat să nu-și mai suporte mama.
Simțindu-se dată la o parte și dorind să pună capăt momentului sensibil la care asista, stăpâna casei își invită oaspeții la masă.
Cina începuse nu prea bine, pauze incomode stabilindu-se printre întrebări și răspunsuri de politețe. Victoria înghițea cu greu mâncarea, simțindu-se mai degrabă la o înmormântare decât la o cină în familie. Se tot uita la ceas, iar timpul, parcă făcându-i în ciudă, se scurgea al naibii de lent. Ocheadele și zâmbetele cu subînțeles ale lui Andrei îi provocau silă, le suporta doar de dragul lui Cosmin.
Nici blondul nu era în toane mai bune, pentru a doua oară pe ziua de azi se simțea ca un exponat într-o galerie - examinat până la cel mai ascuns detaliu. Două perechi de ochii îl studiau minuțios în așteptarea a ceva. Mama sa aștepta vreun indiciu pentru a aduce în discuție ceea ce s-a petrecut cu o seară în urmă, iar fratele său căuta vreun motiv pentru a-l enerva. Și amândoi au primit pretextul potrivit când Cosmin, dezgustat de atmosfera bolnăvicioasă, își turnase un pahar de vin roșu și sorbise o gură sănătoasă.
— O, frățioare, s-a terminat, în sfârșit, postul! exclamă rânjind Andrei.
O liniște bruscă s-a lăsat în încăpere. Ceilalți prezenți la masă au uitat cum se mai mestecă mâncarea, au uitat cum se mai inspiră și expiră aerul și și-au ațintit privirea spre blond, care, cu o expresie impasibilă, sorbea liniștit din pahar, savurând aroma distinctă de cireșe a strugurilor de Pinot Noir. Lăsând leneș paharul pe masă își ridică privirea spre fratele său în ai cărui ochii albaștri scăpărau o mulțime de arcuri electrice. Își înclină capul nițel într-o parte, examinându-i nerăbdătoarele și încordatele mișcări, iar când deschise gura să-i arunce o replică pe măsură, mama sa i-o luase înainte, evitând un conflict de proporții.
— Dragule, adicția lui Cosmin pentru băutură a fost doar o chestie de moment, nimic mai mult, o clipă de rătăcire care a trecut așa cum a și venit. Dovadă e chiar evenimentul de aseară.
Încă privind țintă spre Andrei, Cosmin închise gura la loc, încleștându-și maxilarul până la refuz. Simțea că mama sa va aduce în discuție cele petrecute cu o seară în urmă, dar chiar nu credea că va lovi atât de mișelește direct unde îl durea mai tare. Lipsa ei de tact îl făcu să se piardă pentru câteva secunde în ruinele memoriei, dar își reveni rapid simțind mâna caldă a Victoriei lovindu-i încetișor piciorul.
Problema alcoolului era una dintre consecințele nemiloase pe care Eva le-a lăsat în urma sa. După câteva luni de la dispariția ei, timp în care Cosmin umbla mai mult beat decât lucid, Taisia Bradu își găsi fiul prăbușit pe holul apartamentului său cu o sticlă de vodcă în mână. Apropiindu-se în grabă de el, realiză că avea fața și ochii congestionați, respirația greoaie asemenea unei ape în timpul fierberii și duhnea mai rău ca doaga butoiului. Măsurându-i pulsul, femeia se sperie, sunând imediat la Urgență. Inima năucită mai avea puțin și-i spărgea coșul pieptului, pompând sângele cu o viteză nebună. Medicii declarară că tânărul căzuse într-o comă alcoolică superficială, ținându-l sub supraveghere încă câteva zile după ce-i administrară tratamentul cuvenit. Mai târziu ceilalți membri ai familiei Bradu insistară ca tânărul să se interneze la un centru de dezalcoolizare, unde primise ajutor specializat. La externare corpul său epuizat nu mai tânjea după aburi etilici, dar încă nu scăpase de toată dependența. Un drog pe nume Eva, mult mai puternic și nociv decât alcoolul, i se plimba nestingherit prin vene, provocându-i momente de delir și crize de furie de care încă nu se izbăvise.
— Ce s-a întâmplat aseară? întrebă precaut Ștefan Bradu.
Bărbatul trecut de șaizeci de ani își cunoștea prea bine soția și ceva din tonul și privirea ei îi prevestea că nu avea să-i placă deloc ceea ce avea să audă.
— Acum sunt, în sfârșit, convinsă că toate urmele nefaste ale uraganului pe nume Eva au fost eliminate. Femeia aia nu mai are nici un efect asupra băiatului meu! afirmă satisfăcută privindu-și direct în ochi fiul. Sunt mândră de tine, scumpule! zise, ridicând un sus un pahar cu vin.
Deși, simțea nevoia s-o ia la sănătoasa, Cosmin doar își privi aparent indiferent mama. În interior, însă, fierbea asemenea unui vulcan și cu greu se abținea să nu explodeze într-o criză de furie și să nu măture pe jos cu fața de masă și tot ce era pe ea.
— Vai, dar m-ați făcut curios! exclamă Andrei. Ce-am pierdut aseară?
Aducerea în discuție a subiectului Eva era un tabu pentru familia Bradu, iar Andrei, perfid din fire, nu pierdea nici o ocazie de a scormoni rănile fratelui său mai mare.
— Nerușinata de Eva s-a afișat aseară la petrecere împreună cu un bărbat, însă nu-și mai lua privirea de pe băiatul meu! La un moment dat am crezut că tot ce am refăcut din vina ei în toți acești ani se va surpa în câteva secunde. Dar, am rămas plăcut surprinsă să aflu că farmecele acelei femei nu mai au nici o putere asupra lui Cosmin.
O, dar cât de mult se înșela doamna Bradu!
Fiecare celulă din corpul tânărului exista pentru ea, fiecare respirație pe care o realiza se datora ei, fiecare pas pe care-l făcea era spre ea. Unica diferență era motivul pentru care înfăptuia toate astea. Dacă în trecut tot ce făcea Cosmin pentru Eva purta amprenta dragostei, acum fiecare acțiune de-a lui era umbrită de răzbunare.
