Tăria cu care uneori te îmbărbătezi să exiști e doar o iluzie cu care mintea ta te protejează, doar un scrum de țigară pe care te chinui să-l menții intact, dar e nevoie doar de o adiere de vânt ca să distrugă tot în ce ai crezut vreodată.
Senti...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Andrei Bradu
________________________________
Dacă ticăloșenia s-ar fi gândit vreodată să își ia formă materială, mai mult ca sigur că s-ar fi arătat lumii după chipul și asemănarea lui Andrei Bradu. Om mai perfid și nemernic ca acesta rar se mai văzură pe suprafața pământului. Avea un talent deosebit de a intra pe sub pielea altora, de a îi manipula după bunul plac, de a îi face să își destăinuie cele mai intime secrete și apoi să profite la maxim de ele. Dar, oricât de mult nu ar fi avut de câștigat din urma unor străini naivi, tânărul nu se simțea niciodată mai împlinit și mai satisfăcut decât atunci când își vedea fratele mai mare suferind. Făcuse din asta un hobby murdar, o pasiune sinistră care îi mângâia orgoliul.
În copilărie voioșia și bucuria i se perindau libere prin sânge, îndemnându-l la cele mai poznașe și inventive șotii, iar râsul sincer de copil nu se încadrase niciodată mai potrivit pe o față decât pe cea a lui Andrei Bradu. Genunchii și coatele julite erau specialitatea lui și fiecare colțișor al curții bunicilor era o parte din lumea lui în care încerca să repare biciclete – tot de el stricate – sau să construiască castele pe care le conducea ca un adevărat rege. Spre deosebire de Cosmin, care prefera să stea în răcoare odăii sale cu nasul în cărți, Andrei era ca argintul viu, săltând aidoma unui țap de munte prin toată casa și curtea.
Părea un puști fericit care, ferit de ororile lumii, trăia în universul său impenetrabil. Nu era răsfățat și nici nerecunoscător, se mulțumea cu jucăriile pe care le primea și absolut niciodată nu făcuse nazuri la vreun cadou și nici nu râvnise la ceea ce nu îi aparținea.
Însă ceva în el s-a frânt când, la treisprezece ani, fratele său primise în dar un hamster sirian cu blăniță aurie și dungi albe.
Pentru prima, dată după ceva vreme, Cosmin își focusase toată atenția spre altceva decât cărți.
Surprinzător de afectat de imaginea entuziasmată a fratelui său, sufletul pur și nevinovat al copilului fu încercat de un val de sentimente noi pentru el. O furie și o invidie de nestăvilit începu să i se perinde prin corp, adâncindu-i-se tot mai mult în inimă. Devenise obsedat de biata vietate, dorindu-și-o cu orice preț.
— Uite, alege-ți orice animal dorești! îi spuse într-una din zile Ștefan Bradu în timp ce se plimbau printr-un magazin zoologic.
Aviditatea înflăcărată cu care-și dorea nevinovata rozătoare a fratelui său nu trecuse neobservată de părinții săi. Să îi ia și fiului mai mic un animăluț de companie devenise o prioritate.
Andrei își privise încruntat tatăl pentru câteva secunde, apoi ieși valvârtej din magazin trântindu-i ușa în nas. Primise oferta părintelui său ca pe o ofensă.
