Ultimul Scrum de Țigară

Capitolul 14: Cunoștințe vechi, vești noi

       Deși pe chipul lui Andrei Bradu se așternuse o mască de indiferență, în mintea acestuia se întocmeau cele mai perfide planuri, făcându-i sinapsele să lumineze mai intens ca Las Vegas-ul de Crăciun. Avea ocazia perfectă și se simțea îndreptățit de zeci de motive egoiste să profite la maxim de ea.

     — Se pare că domnișoara Luca a reapărut în peisaj după atâția ani cu o nouă cucerire! afirmă nonșalant, jucându-se cu furculița în farfurie. Sunt curios cine-i noua sa victimă!

     — Nu știu, dragule! Arăta ca un tânăr manierat, cumsecade și bine îmbrăcat, dar nu cred că era din Chișinău, altfel l-aș fi recunoscut! glăsui Taisia.

     Privind țintă la bucata de carne din farfurie, Cosmin își încleștă dinții, apoi expiră în reprize scurte aerul din piept. Gestul lui, aparent nesemnificativ nu atrase atenția nimănui, dar ochii vigilenți a lui Andrei se desfătau în tăcere, mângâindu-i orgoliul și întărindu-i tupeul.

     — O fi fost vreun nou iubit, adus de pe unde o fi fost ea până acum! își dădu cu părerea brunetul cu ochi electrizanți.

     — E soțul ei – un oarecare Sorin Munteanu! rosti ferm Cosmin întrerupând șarada celor doi și sperând că discuțiile despre Eva și misteriosul ei partener aveau să înceteze. Bietul de el nici nu bănuia că-i oferise fratelui său o armă sigură.

     — Sorin Munteanu? Ești sigur? întrebă uimit Andrei.

     — Așa mi-a fost prezentat! afirmă blondul. Îl cunoști?

     Un strop de curiozitate se strecură printre cuvintele sale, dar sorbi rapid din paharul de vin, încercând să reducă din gafa care-i scăpă.

     — E o cunoștință veche de care n-am mai auzit de foarte mulți ani și nu credeam că o să mai aud vreodată, mărturisi entuziasmat. La un an după transferul tău de la Prometeu* a apărut un tip înalt, cu o constituție atletică și un temperament înflăcărat – nimeni altul decât Sorin Munteanu. Era membru FNOK** la nu mai știu ce club, o dată am mers la unul din meciurile sale – tipul era o fiară în ring, parcă era posedat! relată calm brunetul, privindu-și fratele direct în ochi. După ce a terminat liceul nu știu dacă s-a înscris sau nu la vreo universitate, cert era că de lupte nu se lăsase. Câștigase Campionatul CSI*** la Kickboxing fără să se ostenească prea tare. Deja toți îl vedeau luând Cupa Europei, avea un viitor strălucit în față, dar... până aici a mers ostașul. Omul pur și simplu a dispărut, nimeni nu știa absolut nimic de el. Mă rog, în afară de rude, care spuneau că Sorin e bine și nu vrea să fie deranjat. Au trecut doisprezece ani de atunci, afirmă cu un rânjet deloc discret.

          Ultima propoziție îi făcu inima lui Cosmin să tresară.

          Sigur era o coincidență!

         Doisprezece ani în urmă o pierduse pe Eva, tot doisprezece ani în urmă a dispărut din vizorul public Sorin Munteanu!

       Cum se face că au dispărut și au apărut ambii în același timp ca soț și soție?

       Evenimente și persoane începeau să se sincronizeze în capul tânărului, dând curs unui fir logic. Cu toate că neuronii săi deja fumegau, Cosmin nu-și clinti ochii din ai fratelui său. Îi susținea dârz privirea, așternându-și pe față o mască de indiferență, la limită cu plictiseala.

     În fața sa Andrei își puse coatele pe masă, susținându-și bărbia cu dosul palmelor. Își dorea fratele la pământ, înfrânt ca acum doisprezece ani și era sigur că următoarea veste l-ar fi apropiat cu pași rapizi de acea stare.

     — Prin vremea aia se zvonea că fusese exmatriculat de la fostul liceu și doar cu banii tăticului a intrat la Prometeu. Băgase vreo trei tipi în spital și stricase bunuri din incinta instituției în valoare de câteva mii de lei. Bineînțeles că conducerea la a aruncat pe două bețe afară, în plus nu era la primul incident, afirmă brunetul, ștergându-și palmele una de alta. Cel mai curios era faptul că făcuse toate astea pentru o fată, sau, mă rog, din vina unei fete – fosta lui iubită – Eva Luca!

     Cosmin își întoarse capul puțin într-o parte strângându-și cu putere buzele. În poala sa șervețelul de masă se chirci sub menghina palmelor. Fusese o lovitură neașteptată din partea lui Andrei, nu anticipase subtilul atac, deși toate indiciile duceau spre asta.

     În cameră se lăsase din nou liniștea, fiecare înlemnind în poziția în care-i prinse șocul veștii. Victoria reuși să-și întoarcă privirea spre prietenul său și observă perseverența cu care acesta își masca furia, revenind la chipul indiferent de mai înainte, doar pumnii încleștați pe sub masă îi trădau din stare – noroc că doar ea îi vedea.

     De partea cealaltă a mesei Andrei își privea dezamăgit fratele, văzuse pentru o secundă furia din ochii lui Cosmin, dar contrar așteptărilor se calmase rapid, mult prea rapid. Sperase să explodeze într-o tornadă de furie și să nimicească tot în calea sa. Era sigur că de data asta nu avea cum să se abțină, dar cumva acestuia îi reușise. Unica explicație logică ce-i veni pe moment era că fratele său n-o mai iubea pe Eva.

     La câțiva centimetri de fiul ei mai mic, Taisia Bradu își fremătă mințile în căutarea unei rezolvări pașnice. Atmosfera era tensionată și nu mai știa cum să o dreagă. Unica soluție era să-l facă pe Cosmin să se simtă vinovat, să-l facă să regrete că renunțase la familie de dragul fetișcanei ăleia.

     — Sunt sigură că a dispărut din cauza individei ăleia! L-o fi târât după ea în vreun colț uitat de lume, l-a îmbrobodit frumușel și na – adio, studii! adio, carieră! Pentru ea o fi lăsat tot – și mamă, și tată, și casă, și masă! A stricat viața băiatului. Offf! se văicără femeia. Când mă gândesc că ai fi putut fi tu în locul sărmanului. Cred că eram moartă demult, inima mea n-ar fi îndurat atâta nenorocire.

      Tânărul își privi atent mama, încercând să proceseze cuvintele acesteia. Tot ce-i rămase în cap și i se derula ca o caseta stricată era faptul că ar fi putut fi el în locul sărmanului. Ce fel de sărman? Era cel mai norocos și bogat om de pe planetă – o avea pe ea alături de el. Dacă în urmă cu doisprezece ani Eva ar fi acceptat să fugă în lume cu el și nu cu Sorin Munteanu, atunci ar fi renunțat nu doar la familie și banii acesteia ci și la jumătate din viața sa, doar ca să moară fericit în brațele femeii pe care o iubea ca un nebun.

__________________________________________________

*Prometeu – "Prometeu-Prim" – liceu Privat din Chișinău

** FNOK – Federația Națională de Oriental Kickboxing

***CSI – Comunitatea Statelor Independente este o organizație regională formată din 10 din cele 15 foste republici federale ale Uniunii Sovietice.

Salutare, salutare!!!

Long time no see!!!

Am revenit cu un capitolaș, nu l-am corectat că mi-i cam lene, deci iertați-mi greșelile!!!

Vă aștept părerile!!!

V-am pupat!!!