Tăria cu care uneori te îmbărbătezi să exiști e doar o iluzie cu care mintea ta te protejează, doar un scrum de țigară pe care te chinui să-l menții intact, dar e nevoie doar de o adiere de vânt ca să distrugă tot în ce ai crezut vreodată.
Senti...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Bâzâitul enervant al telefonul îl făcu pe Cosmin să scape o înjurătură frumoasă. Iarăși uitase să-l deconecteze înainte de a intra în apartament. Când văzu apelantul mai scăpă o înjurătură, trase aer adânc în piept și răspunse, deși nu avea nici un chef.
— Da, mamă!
— Of, bine că n-ai uitat cine sunt! De dimineață te sun întruna, la ce-ți mai folosește telefonul ăla dacă oricum nu răspunzi la el! îl certă Taisea Bradu.
Tânărul închise ochii pentru o clipă, masând cu două degete baza nasului. Deși avea treizeci și unu de ani, mama lui continua sau, cel puțin, încerca să-i monitorizeze orice acțiune. Uneori o lăsă să-și vâre nasul, doar de dragul de a o vedea mulțumită, dar, de cele mai multe ori, prefera să o țină la distanță.
— Acum am răspuns, nu?
— Mda, în fine! Te sun să-ți spun că peste două ore te aștept la cină împreună cu Victoria, nu ai dreptul să refuzi, m-ai înțeles?
— Da, mamă, mi-a spus Victoria, deja! răspunse iritat de obișnuința mamei sale de a avea totul sub control.
— Vezi că vine și Andrei, nu vreau să vă certați iar, ne-am înțeles?
— Ne-am înțeles! răspunse scurt, știind că orice încercare de a se eschiva de la cină era sortită eșecului. Ne vedem mai târziu!
— Te pupă mama, scumpule!
O oră și jumătate mai târziu Cosmin bătea agitat cu degetele în volanul mașini și își mușca în continuu buza de nervi. Ieși afară, trântind portiera în urma lui și-și aprinse o țigară, inhalându-i fumul, dar în loc să-l relaxeze, aceasta îi dădu o ușoară amețeală. Tânărul se sprijini cu spatele de mașină, închizând ochii și respirând sacadat. Nu mâncase nimic azi, se îndopase doar cu cafea și apă, dar dacă stătea bine să-și amintească nici ieri nu pusese în gură cine știe ce.
— Te simți bine? îl întrebă Victoria coborând scările blocului.
— Perfect, rosti ironic. Îmi zici și mie de ce, dracu, a trebuit să mă car dintr-un capăt de oraș în altul?
— Mi-am dus mașina la autoservice, deci azi o faci pe șoferul cu mine!
Cosmin deschise un ochi și o privi printre gene. Părul ei blond se împrăștia cochet peste gulerul negru al paltonului său gri afumat. Era frumoasă ca întotdeauna, cu buze roșii și ochi strălucitori.
— Vezi să nu! i-o trânti nervos. De taxi n-ai auzit? Unde ai mai văzut tu om normal să vină de la Buiucani* la Telecentru* prin Botanica*?
