6. Baza unui inceput

1K 102 3
                                    

Primavara lasand mugurii copacilor sa infloreasca, inima imi indica lipsa lui. Sunt revolatata, tata l-a angajat pe Jungkook in hotel, un pas gresit pentru autodistrugerea familiei. Si nu ca orice hotelier, poate nici un vice-presedinte, rolul brunetului fiind destul de semnificativ, ginere fiind. Incep sa cred ca pe viitor, hotelul ii va reveni lui, divortul aparand impotriva mea. Astfel, voi ramane total singura, zbatandu-ma pentru un trai cat mai decent. Imi doream sa lucrez si eu in acea cladire, propriul meu parinte interzicandu-mi. Nu il voi intege niciodata, insa il voi urmari pe Jungkook, aducand totul impotriva sa pentru a scapa cat mai repede de o povara ce imi va incurca cursul vietii.

           Imbracandu-ma ca si o doamna, prinzandu-mi podoaba capilara intr-o coada de cal, tocurile se auzeau pe intreaga suprafata a podelii interiorului hotelului meu, zambind. Observandu-ma, angajatii ma salutau respectuos, avand in plan sa ii incalc spusele brunetului. Odata ce a acceptat sa faca parte din aceasta familie, va fi de acord si cu riscurile. Ridicandu-se de pe scaun secretara ce ii monotoriza actiunile sotului meu, a facut o plecaciune respectuoasa, zambindu-i pentru a se simti si mai prejos fața de persoana mea, radiind de fericire.

-Este ocupat in aceste momente sotul meu? subliniez ultimele cuvinte, pastrandu-mi spatele drept cu scopul de a parea impunatoare.

-Nu doamna, doriti sa il anunt de vizita dumneavoastra? ma intreaba aceasta tinandu-si palmele impreunate, dand afirmativ din cap.

       Urmand-o, Jungkook citea acte foarte concentrat, aspectul sau scotandu-i in evidenta perfectiunea.

-Domnule Jeon, sotia dumneavoastra doreste in a va vizita, i se adreseaza politicos blonda, parfumul ei creandu-mi si mai multa greata.

-Sotia? intreaba acesta surprins de cuvantul rostit, ridicandu-si privirea spre silueta trupului meu. Poti iesi, i se adreseaza secretarei, odata cu inchiderea usii acesta gaurindu-ma cu privirea sa rece. Ce cauti aici?

-Atata timp cat nu imi este adresata vreo sarcina in acest hotel, o vizita nu strica niciodata. Mai ales cand barbatul meu lucreaza in acest loc, ii raspund zambindu-i, constientizand ca ma joc cu nervii acestuia.

-Nu te obisnui cu aceste cuvinte, nu vor mai valora absolut nimic odata cu despartirea noastra, imi reaminteste cam taios, nepierzandu-mi buna dispozitie.

-Secretara e destul de apetisanta, o vei incerca? il intreb jucausa, un ranjet dispretuitor acaparandu-i buzele rosiatice.

-Iti este frica ca nu voi trece prin asternuturile tale prima oara? ataca destul de vizibil, ridicandu-se de pe scaun indesandu-si palmele in pantalonii de stofa neagra, picioarele iesindu-i in evidenta.

-Dar ce familial vorbesti, domnule Jeon. Iti par o femeie usoara?

-As dori sa iti adresez aceleasi cuvinte, doamna Jeon, ridica tonul la ultimele doua cuvinte, dorindu-si in a-mi reaminti unde imi este locul. Acum, daca ma scuzi, nu am timp de a vorbi cu tine. Actele nu se semneaza singure.

-Acte? Doar cazezi oameni sau acele acte de intretinere a activitatii hotelului?

-Ca mostenitor al presedintelui, am indatorirea de a monotoriza jumatate din aceasta firma.

-Adica ca secretar al viitorului conducator, mai exact eu? ii spun indreptand aratatorul spre propriu-mi trup, unflandu-mi obrazul cu ajutorul limbei. Imi pare rau sa te anunt, insa voi accepta doar daca iti vei schimba atitudinea fața de mine.

-Imatur, Taeyeon. De unde esti tu asa sigura ca aceste vorbe sunt demne de tine? ma intreaba incruntandu-se, hotarat inaintand spre trupul meu ce parea tot mai amortit.

-Nu stiu de ce tocmai tata te-a ales pe tine, insa unica fiica a acestuia, am indatorirea de a urma traditia familiei! ii raspund hotarata, nerupand contactul vizual cu barbatul ce avea o distanta milimetrica fața de mine.

-Iti dau un sfat, stai departe de mine. Nu te vei mai baza pe tatal tau in viitorul apropiat, astfel pericolul batand la usa. Ai grija de actiunile pe care le comiti, orice cuvant spus poate fi folosit impotriva ta.

-Dar iti place sa vorbesti, nu gluma, il ironizez, dand pasi in spate astfel incat sa ma lipesc de usa. Izbindu-si palmele de-a lungul capului meu, mi-am asezat revoltata mainile pe pieptul sau tare, simtind cum ma sufoc rapid si dureros. Jungkook, ia distanta sau riscam la accidente! il amenint putin cam retinuta, brunetul pufnind odata cu un ranjet diavolicesc, facandu-ma tot mai mica pe langa trupul sau impunator.

-Probabil ca daca crezi ca imi cunosti trecutul, vei avea sansa sa imi schimbi viitorul. Insa te inseli, verigheta e cea ce te mai tine in viata. Nu ma subestima, si ia aminte, nu voi ajunge sa te iubesc vreodata, imi sopteste acesta la ureche, terminand discursul, indepartandu-se.

        Lasandu-ma sa cad lipsita de putere pe podea, acesta parasi biroul, nerevenindu-mi. Ce tocmai s-a intamplat? "Ai cedat din nou, idioato" ma mustreaza constiinta, lacrimi aparand in coltul ochilor. Cu fiecare zi ce trece, ma fac de ras si imi arat lipsa de educatie. Nu voi accepta niciodata ca un copil ma domina!
      Astfel, ridicandu-ma hotarata rotindu-mi fusta pentru a parea neafectata, ma indreptam cu pasi mari spre silueta acestuia, o cearta facandu-ma mai linistita si multumita. Insa, m-am oprit odata cu observarea lui ce statea vorbind cu sase baieti, mai de care sofisticati si aratosi. Aveau cu totii valize in maini, ce pune la cale? Hotelul acesta nu este facut special pentru drogare si prostituatie! Indreptandu-ma revoltata spre silueta sotului meu, un brat ma oprise, atragand atentia tuturor celor prezenti.

-Presedintele doreste sa va vada.



Jungkook's HotelUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum