Jungkook's Hotel

16. Cutite

Nu privi un om cu superioritate, va ajunge sa se creada important intr-o viata trecatoare. Va fi dureros pentru tine, cat si pentru cel ce se amageste.

         Asezandu-mi palmele pe fața involuntar, lasandu-ma sa cad de-a lungul peretelui ce imi ascundea trupul a nu fi observat de cei 4, lacrimi fierbinti imi paraseau ochii gandindu-ma daca aceasta afacere se definea prin lucruri misele si murdare. Avand in posesie in acele serviete bani, milioane de bani nefolositori, Jungkook ii oferea cu zambetul pe buze unor oameni inaintati in varsta, cicatricea de pe fața dovedindu-le viata dura la care au fost supusi.

-Nu va faceti griji, va vom caza aici pentru cateva zile. Politia nu va banui ca va aflati aici, ii asigura sotul meu, sangele inghetandu-mi in vene.

-Domnule Jeon, imi faceti o mare onoare sa va pot revedea. Mai ales sa ma ajutati. Cine ar fi crezut ca un pusti orbit de dragoste ar putea ajunge in punctul de a dobori restul afacerilor? il lauda glasul barbar al celui ce se presupune a fi un mafiot, adevarat criminal in serie. Abtinandu-mi suspinele, ochii ma intepau, fiind deja inrositi din cauza furiei si a dezamagirii ce ma cuprinsesera pana in maduva oaselor.

-Nu ma voi opri aici, il asigura, simtind cum aerul nu imi ajunge pentru a-mi umple plamanii.

     Ridicandu-ma sustinuta de perete, nesimtindu-mi picioarele, ma indepartam de locul ce a fost martor la autodistrugerea a ceea ce a muncit tatal meu toata viata, toate din cauza dragostei mele copilaresti. Desi imi era greu sa cred, ma plimbam in toate coridoarele acestui hotel de 12 etaje, acoperisul fiind un loc sacru. Multi oameni si-ar dori sa isi dea viata, nefiind asigurat locul in care am copilarit cu lacrimi de sange. Privind tot orasul indurerata, pasi ai unui strain au pertubat linistea, strangandu-mi pumnii revoltata.

-Seok Jin, ai intarziat cu taxa, se face auzit un alt strain, privind siluetele spatelui lor bulversata.

-Mi-ai adus ceea ce imi doream?

-Satenule, ma stii sa nu imi tin promisiunile? ii inmaneaza o punga cu arme, inmarmurind.

           Inca nu e prea tarziu, nu suntem Taeyeon intr-un film de actiune cu 7 criminali frumosi. Totul va avea sa revina la normal. Alergand pe scarile hotelului, liftul parandu-mi-se  a fi ceva anormal, gata sa imi ia zilele ramase, picioarele ma dureau ingrozitor, aratand deplorabil. Cedand, genunchii mei au facut cunostinta cu podeaua rece si neprimitoare, lacrimi curgand in continuare involuntar. Asezandu-mi palma pe pieptul ce nu isi dorea sa revina la normal, Taehyung a aparut de nicaieri, privindu-l cu o ura nedefinita.

-Taeyeon, ce s-a intamplat?! ma intreaba acesta asezandu-se in genunchi alaturi de mine, privirea sa fiind una speriata si ingrijorata.

-De la tine ce sa ma mai astept? De ce te-ai apropiat de mine? Ascunzi si tu procuri secrete ce ar aduce la prabusirea la ceea ce ma mai tine in viata?! ma rastesc la acesta ce nu avea vreo vina, inmarmurind la auzul vorbelor mele.

-Taeyeon, revino-ti. Ridica-te si hai sa discutam cu domnul presedinte! imi spune acesta incercand sa ma ridice, bratele mele impingandu-l de langa trupu-mi slabit si vlaguit de energie.

-Nu vreau sa mai ascult nimic! Daca nu vad sau aud, nu e adevarat...

        Amagindu-ma, fiind cu adevarat speriata si parand mai vulnerabila cu fiecare secunda ce trecea involuntar pe langa mine, un taxi m-a ajutat sa ajung cu repeziciune "acasa", izbindu-mi lucrurile in bagaje. Nu voiam sa stau in aceeasi incapere cu un criminal, temandu-ma pentru zilele ce vor urma alaturi de acesta. Nepasandu-mi de dozordinea ce am creat-o in urma mea, alergam pe scari, actiunile mele fiind oprite de un Jungkook intunecat, ce imi cuprinsesera incheieturile mainilor in palmele sale reci.

-Lasa-ma sa plec! ii cer acestuia cu glas scazut si satul de cele intamplate, privirea mea indurerata derutandu-l pe brunet.

-Taeyeon, nu stiu ce ai vazut sau ce descoperit, insa nimic nu e adevarat!

-Nu e adevarat? Atunci de scrie ca tu ai omorat-o pe Jung Hwa?!
      
Auzindu-i numele, ochii i s-au marit, profitand de iritarea sa pentru a fugi spre unica mea cale de scapare. Izbindu-mi trupul de blatul bucatariei, Jungkook ma tinea lipita de obiect pentru a nu scapa, inima batand atat de tare, incat avea sa imi iasa din piept la propriu.

-Si ce am mai facut? ma intreaba la fel de dur, lacrimi croindu-si drum spre palmele sale ce le tineau strans pe ale mele.

-Folosesti bani pentru a caza persoane cautate de politie! Prietenii tai cumpara arme! La ce sa ma mai astept? Cu un cutit infipt in gat de catre propriul meu sot?!

      La remarca aceasta, privirea sa cade pe verighetele noastre, simtindu-mi degetul arzand si nemaisuportand sa poarte o asemenea povara.

-Propune divortul, mi se adreseaza acesta, nevenindu-mi a crede usurinta cu care rosteste cuvintele.

-Ai putea? il intreb facand referire la despartirea noastra, privirea sa amuzata ucigandu-ma pe interior.

-Avantajul ar fi numai de partea mea. Tatal tau te va trimite departe, rezultand mostenirea revenindu-mi mie. Ce te opreste? Vrei sa te ajut in a semna acele acte ce iti vor spune sfarsitul?

       Inclestandu-mi maxilarul, incruntandu-ma, mi-am dat seama ca aceste lucruri le astepta de la inceput. Ca eu sa cedez. Dezlipindu-mi mainile din ale sale, am cuprins in palmele-mi tremurande un cutit de bucatarie, indepartandu-ma de acesta.

-Cum poti sa fii in acest fel? Ai doua personalitati?! Omori persoana ce o iubesti, insa de ce? Pentru un amarat de hotel ce iti va ingropa toata fericirea?! il intreb tremurand din toate incheieturile, odata cu apropierea acestuia, intinzand lama ascutita spre el.

-Hai, injunghie-ma! Vei deveni o persoana si mai mizerabila si necrutata de viata! Crezi ca iti va fi util cu ceva stiind ca eu nu mai sunt prin preajma ta, punandu-ti neuronii in functiune?

      Nelasandu-ma sa raspund, cu un singur pas Jungkook mi-a cuprins incheietura mainii, indepartandu-mi capul fiind pe punctul de a-l injunghia, constantand ca opunerea sa a dus spre alta directie.

Multumesc pentru ca cititi chestia asta, serios u.u