Glumind pe tot parcursul intalnirii mele cu Taehyung, mirosul de cafea imi incanta simtul olfactiv, picuri de ploaie imprimandu-se pe geamul localului. Ma simteam ca si protagonista a unui serial, unul de lunga durata.
-Taehyung, de ce ai ales sa lucrezi la hotelul tatalui meu? il intreb cand linistea persista, chipul sau aratand un regret ce nu aveam sa il inteleg prea curand.
-M-a cautat Jungkook, suntem prieteni de aproape 3 ani. Nu il pot refuza, nu atata timp cat m-a ajutat atat de mult, spune ultimele cuvinte atat de incet, incat mi se rupea sufletul la ochii sai sticlosi.
-Tae, de astazi, eu iti voi fi alaturi. Ai incredere in mine, pentru ca tu imi esti unicul prieten ce nu are curajul sa ma judece, il incurajez pe roscat, palma mea asezandu-se pe a lui, ce era atat de rege si palida.
-Multumesc, scapa acesta un murmur, buzele sale parand mai atractive ca niciodata.
-Ti-am mai spus ca roscat ti se potriveste cel mai bine? il intreb schimband subiectul, Tae lasandu-si privirea in jos incepand sa chicoteasca.
Conducandu-ma pana in fața noii mele case, stand sub aceeasi umbrela, timpul parea ca a stopat special pentru acest moment, simtindu-ma intr-un sfarsit acceptata de catre o alta persoana. Luandu-l prin surprindere pe roscat, mi-am inconjurat bratele in jurul gatului sau, acesta raspunzandu-mi la imbratisare. Facandu-i cu mana, odata cu intrarea in sufragerie, casa era atat de pustie, acest sentiment persistand si in viitorul apropiat. Observand o servieta pe masa ce nu era acolo cand am plecat cu Taehyung, m-am asezat abatuta pe canapea, studiind-o. Nu parea a fi ceva straniu la ea, pana ce am decis sa o deschid, singura imagine cu ea acaparandu-mi intreaga ratiune. Park Jung Hwa.
-Ai ajuns? se aude vocea lui Jungkook, inchizand cu rapiditate servieta, paharul cu apa de pe masa fiind unica mea scapare. Ce faci? ma intreaba suspicios, revenind la intunecimea de care dadea dovada.
-Imi potolesc setea, nu se observa? il ironizez, avand de gand sa plec cat inca nu ma dau de gol ca i-am umblat in lucruri.
-Cu paharul ala am baut si eu, fix in acelasi loc, imi spune fara a schita vreun sentiment, marindu-mi ochii fara sa vreau, instinctiv scuipand tot ce aveam in cavitatea bucala. Tinta a fost fața lui, abtinandu-ma sa nu rad.
-De ce nu ai anuntat pana acum?! il intreb nervoasa, brunetul luandu-mi paharul din mana, varsand restul continutului pe chipu-mi infierbantat.
-Ce motiv sa bei dintr-un alt pahar, pe o masa aflata in mijlocul sufrageriei.
-Deabia astept sa scap de tine, Jeon Jungkook! scrasnesc din dinti, pornind aruncand fulgere spre camera mea.
-Apropo, daca tot ai avut timp sa imi aranjezi lucrurile din bagaj, camasele mele trebuie calcate. Sper sa iti arati latura de femeie casatorita.
Strangandu-mi pumnii ajunsa la limitele rabdarii, m-am rotit pe calcaie pentru a ii arunca o alta replica ieftina, trupul sau facandu-se nevazut. Voi innebuni cat de curand, asta cu siguranta.
Noaptea acaparand cerul innourat, orasul fiind pustiu cu felinare palpainde, fulgerele ce se iveau pe geam nu ma ajutau sa ma calmez singura intr-o casa spatioasa ca aceasta, patura incalzindu-mi umerii tremuranzi. Oftand satula, am tras draperiile acoperind sticla ce imi arata o alee asfaltata, volumul televizorului fiind la maxim. Urasc noptile furtunoase.
-Ai idee cum boxele televizorului bubuie in aproximativ toate camerele?! apare un Jungkook nervos, axandu-ma cu aceeasi privire dura si dominanta.
-Este doar 23:00, ii spun privindu-l vinovata, ochii umezi sperand sa nu tradeze frica ce mi-a cuprins sufletul.
-De ce nu esti in camera ta? ma intreaba de aceasta data mai calm, asezandu-si palma pe sold.
-Nu pot sa dorm, ii raspund simplu, un prim tunet neasteptat facandu-ma sa ma cutremur. Zambea, ii face satisfactie sa ma vada in aceasta stare.
-Tu nu stii sa iti vinzi marfa.
Neintelegand la ce se referea si de aceasta data, canapeaua se lasa in jos odata cu asezarea trupului sau amenintator. Dand sonorul televizorul la un volum decent, nu incetam sa ii analizez trasaturile feței, cat si a trupului. E un copil, insa in spatele acestui suflet, viata l-a determinat sa se maturizeze semnificativ, fara a avea drepturi asupra acestuia.
-Daca iti este mai usor sa adormi, aseaza-te pe poala mea, bate acesta palmele pe picioarele sale, determinandu-ma sa ma incrunt.
-Nu vreau, ii spun bulversata, gaurindu-l cu privirea.
-Sau poate iti este mai util umarul meu, continua acesta, buza de jos marindu-se odata cu cheful sau de glume.
-Nu multumesc, prefer sa tremur de frica.
Aproband, continua sa se uite acaparat la televizor, fiindu-mi greu sa nu trag cu ochiul la ochii sai ce se inchideau involuntar, sau la cascatul sau atat de dulce. Ca si barbat, e frumos. Pacat de acest caracter mizerabil, transformat de o satena cu aere de diva. Tradatoarea. Pierzandu-se in mrejele unui vis amagitor, Jungkook si-a lasat capul sa cada pe poala mea, inmarmurind. Uitand sa respir, ma uitam la chipul sau adormit, respiratia dand semn ca, cu adevarat el a fost cuprins de somn. Trezindu-ma la realitate, i-am indepartat firele ce ii acopereau fruntea, zambind. Atat de bland si de calm, mi-as dori sa imi petrec fiecare seara alaturi de acesta. Fara sa imi dau seama, am adormit si eu, lumina luandu-se in cele mai neasteptate momente. Aveam sa dorm langa actualul meu sot, visele devenind realitate.
Voi posta mai des de maine :)
CITEȘTI
Jungkook's Hotel
Фанфик" Dupa multe impotriviri si ganduri sinucigase, negre, fara cale de scapare, total distrus priveam acel hotel ce avea sa imi puna capat libertatii. Ploua. Chiar si cand ploua, gandul imi era la tine, vesnicul inger ce ma vegheaza. Pe pancarda acelei...
