Jungkook's Hotel

23. Cliseic

Diminetile nu mai sunt aceleasi, nedorind sa ma ating de proaspata mancare din marele frigider. Imbracandu-mi fusta neagra si stramta, ce imi ajungea pana deasupra genunchilor, camasa mi-am lasat-o descheiata doar la primii doi nasturi, periindu-mi parul. Aratam deplorabil, nedorind ca femeile sa aibe de suferit asemenea mie. Balerinii avandu-si loc pe unul din rafturile holului, i-am privit nostalgica, facand amintirile sa imi ocoleasca mintea macar pentru jumatate din aceasta zi. Pantofii cu toc subtire conducandu-ma spre cel mai apropiat taxi, palma mea a facut cunostinta cu alte zeci de maini ridate, improspatand hotelul cu alti oameni ce vor lucra pentru mine.

-Suntem onorati ca ne-ati solicitat, doamna Kim.

-Acum ca am facut cunostinta planurilor mele, doriti, va rog, sa ma urmati?

Obtinand aprobarea acestora, i-am condus pana in biroul meu spatios, analizandu-l placut surprinsi. Cu ajutorul unei chei aflate intr-un dulapior oarecare, am deschis usa ce nu se facea observata in aceasta camera, zambindu-le increzatoare celor prezenti.

-Dupa cum stiti, tatal meu detinea intregul hotel. Va aduc la cunostinta adevarata valoare a firmei noastre, ce am redenumit-o dupa fostul presedinte, Jungkook's Hotel! ridic tonul ce se auzea ca ecou in camera prafuite si mucegaita, aratand banii ce tata ii tinea pentru cazuri extreme, stiind ca vor veni si aceste zile negre. Momentan, nu doresc sa schimb numele, nestiind ceea ce avea sa urmeze. Poate din aceasta cauza popularitatea hotelului scade, fac putin haz de necaz.

-Cu acestia, doriti sa mariti hotelul? De ce nu ii folositi pentru a atrage cat mai multa influenta asupra dumneavoastra? ma intreaba unul din noii angajati, dorind a imi testa gandirea.

-Deoarece mi-ar aduce beneficiu doar cateva luni, poate un an. Insa, exstinzand hotelul, avand parte de un subsol impecabil si un acoperis ce va oferi confort sigur, prosperitatea acestuia va avea sanse mari de reusita! ii recunosc entuziasmata, acestia zambind multumiti de ideea oferita.

-Sa nu exageram, hotelurile sunt special doar pentru a oferi camere celor ce nu pot ajunge la casele lor, ma avertizeaza un altul, zambindu-i politicos.

-Oricand e bine venita o altfel de relaxare, domnule Jung.

Sfarsind inca un obstacol, il cautam retinuta pe Lee Min Ho, prezenta acestuia dandu-mi intregile planuri peste cap. Facand o plecaciune, ma uitam superior la acesta, neschitand vreun sentiment.

-Cat timp am pentru a ajunge pe locul 1? il intreb, zambetul sau cutremurandu-mi intregul trup.

-1 luna, doamna presedinte, imi raspunde cu o nota de senzualitate, marindu-mi ochii.

-Sa fii prezent in ultima seara, domnule Lee, ii impun brunetului, palma sa ridicand-o pe a mea, sarutand-o galant.

-Fiti sigura de acest lucru, doamna mea.

Lasandu-ma cu un gust amar in gura, nu eram sigura de reusita mea, depinzand mai multe persoane de aceasta. Daca aveam sa pierd hotelul, cu totii aveau sa se prabuseasca pe rand, aducand un viitor nu intocmai placut. Si totul din cauza ca m-am nascut ca si mostenitoare a unui Kim. Cliseic.

Rupandu-mi firul gandurilor, pe usa hotelului isi facu aparitia Jungkook, inmarmurind. Arata deplorabil, chipul sau fiind invinetit, baza buzei fiindu-i sparta. Manecile lungi ale jachetei ascunzandu-i bratele, simteam cum sangele imi fierbe in vene, alergand spre acesta nepasandu-mi de urmari.

-Jungkook, esti bine? il opresc din drum, degetele mele tragandu-l usor de brat.

-Normal, imi raspunde sec, alegand sa inainteze fara a imi da explicatii.

-De ce ai revenit? ridic tonul pentru a ma auzi, negasind un subiect ce l-ar determina sa nu plece. Nu vreau sa se faca nevazut atat de mult fața de mine.

-Aici lucrez, isi intoarce privirea de nerecunoscut asupra mea, abtinandu-mi tremurul.

-Si la ce anume lucrezi? continui in mediocritatea mea, ratiunea fiind imprastiata, negasind cuvintele potrivite.

Ranjindu-mi, si-a intors trupul, de data aceasta disparand din raza mea vizuala. Cu siguranta nu s-a automutilat, promitandu-mi ca voi gasi acele persoane ce au avut curajul sa il atinga.

Trecand ca o adiere de vant pe langa mine, Taehyung a avut placerea de a ma ignora, supararea sa iesind in evidenta. Desi aveam atatea bazate pe umeri-mi impovarati, am ales sa il urmez, oprindu-i orice actiune.

-E vina mea, am gresit, ma adresez acestuia, lasandu-mi privirea spre podea.

-Cu ce ai gresit? se intoarce spre mine, vocea sa sunand mai groasa ca de obicei.

-Nu imi pot scoate sentimentele cand imi doresc. Imi pare rau, meriti cu adevarat ceva mai bun.

Auzindu-mi cuvintele, acesta mi-a zambit slab, ciufulindu-mi parul. Oftand usurata, o piatra de pe inima mi s-a luat, confuza fiind la varsta ce o posedam in aceste momente.

-Voiam sa te intreb, de ce Seok Jin umbla cu trafic de arme? il intreb pe neasteptate, ochii marindu-i-se evitand in a ma mai privi.

-E prima oara cand aud aceste lucruri, se preface mintindu-ma, oferindu-i un pumn in brat pentru a nu mai agrava situatia.

Pasind subtil pe coridoarele hotelului, il urmaream de minute bune pe proaspatul blondin, probabil nesesizandu-mi prezenta. Nu am increderea necesara in el, astfel decurg la alte acte josnice. Indepartand lanturile usii ce duce spre acoperis, m-am incruntat vizibil, acesta verificand zona inainte de a se face nevazut. Alergand inainte de a se inchide usa, priveam scena din fața mea cu un zambet triunfator, stiind de la bun inceput ca Jin e un escroc ce avea nevoie disparata de bani.

-Ya, Seok Jin, cum vor mirosi oare banii intr-o incapere din inchisoare? ma rastesc la acesta pentru a ma face auzita, marindu-si ochii la auzul vocii mele.

-Tu de ce ma urmaresti?! intreaba acesta revoltat, tinand in palma sa banii castigati pe urma armelor ilegale.

-In acest moment, pui banii frumusel jos alaturi de prietenii tai, cat inca sunt buna si nu apelez politia! il amenint, unflandu-mi interiorul obrazului cu ajutorul limbii.

-Cred ca e o neintelegere. Armele astea au glonturi oarbe, banii ii folosesc pentru a trai! Ceea ce nu cred ca te priveste, cat timp nu afectez hotelul.

-Atata timp cat faci comert in incinta acestuia, te avertizez ca acele glonturi te vor nimeri in locuri stiute numai de tine! ma fac inteleasa pentru ultima data, blondul rotindu-si ochii.

-Atunci voi continua in afara acestuia, daca asa isi doreste presedintele.

-Prietenii tai? ii fac semn din cap la cei prezenti in acest loc, privindu-ma fara pic de emotie. La ce va holbati, urangutani fara creier? ii intreb, Jin tinandu-i pentru a nu creea prea multa zarva.

-Ne vom face disparuti ca si adierea vantului, doamna Kim.

-Ai scapat de data aceasta deaorece esti prieten cu restul baietilor, spun taios cand blondul era pe cale sa iasa, ranjindu-mi ca si cum spusele mele aveau mistere ce nici eu nu le deslusisem momentan.

-In special cu fostul presedinte.

Abtinandu-ma sa nu mai comentez la remarca sa destul de adevarata. Analizand acest loc in detaliu, daca as plasa la marginea acestuia un gard inalt, oamenii ar pasi cu incredere. Verificandu-mi ceasul telefonului, era vremea sa ma intorc acasa, ziua aceasta dovedindu-se a fi una incarcata. Nemaiverificand lucrarile din subsol, caldura unui inceput de vara ma coplesea, alegand sa merg cu un taxi pe strazile incinse.

Schimbandu-ma in haine mult mai lejere, lasandu-mi parul pe spate ca de fiecare data, mi-am asezat talpile in balerinii prafuiti, zambind pentru mine. Nu stiu unde se afla el in acest moment, insa daca ma voi plimba, cu siguranta nu vom avea cum sa ne intalnim. Desi mi-as dori sa il revad, confirmandu-mi ca e bine.

Blocurile din oras aratand pustietate si o nesiguranta aparte, irisii mei se plimbau pe continutul acestora, atragandu-mi atentia o umbra vaga ce se plimba de una singura prin colturile intunecate ale cladirilor de mult uitate si parasite. Nu aratam o curiozitate ce ar duce spre alte acte complicate, insa radarul mi se ridica de fiecare data cand ceva rau avea sa se intample, odata cu pasirea in interiorul acelei crapaturi, cursul vietii schimbandu-se.

-Jungkook.