" Dupa multe impotriviri si ganduri sinucigase, negre, fara cale de scapare, total distrus priveam acel hotel ce avea sa imi puna capat libertatii. Ploua. Chiar si cand ploua, gandul imi era la tine, vesnicul inger ce ma vegheaza. Pe pancarda acelei...
Aruncand pastilele in cel mai intunecat colt al camerei in care ma aflam, durerile persistau, simtind cum capul avea sa imi explodeze. Lasand un suspin sa imi paraseasca cavitatea bucala, gandul imi zbura din nou la ea, blonda ce a reusit sa ma vindece cu simpla ei prezenta. Indepartand-o, mi-am creeat mai mult rau decat as fi crezut, hotelul acesta dovedind ca ne manevreaza trupurile dupa bunul sau plac, noi lasandu-l. Cel mai periculos adversar, incat m-a determinat sa imi calc pe suflet numai ca sa o scot pe ea din acel abis intunecat, nedorind ca sa sfarseasca asemeni mie, o persoana aproape nebuna. Lee Min Ho daca prelua conducerea hotelului, aveam de suferit inzecit, distrugand castelul ce cu greu il obtinusem. Banii ramasi avea sa ii foloseasca in scopurile sale misele, politia neajungand sa il incatuseze vreodata. Dar uite-ma, zacand ca un ultim idiot pe propria podea, peretii fiind martori la un trecut atat de aburind, de parca nu s-a intamplat vreodata. Atat de prostuta, chiar a crezut cand i-am spus ca s-a terminat? Promisiunile mele nu au insemnat chiar nimic? Atat de credula...Izbindu-mi pumnul de podea, mi-am creat noi dusmani, propria-mi familie. Nu doresc sa ma vindec, ci sa primesc ceea ce merit, suferind pentru ea, luandu-i toate poverile pe umerii-mi obositi si satuli de un astfel de prezent. Voi rezista in viitorul apropiat? Probabil ca nu.
Incercand sa nu ma impiedic de propriile-mi picioare, lumea ma privea ciudat, judecand fara macar a cunoaste. Am constientizat ca pe degeaba incercam sa ne confruntam cu aceasta, mereu va fi impotriva, nemultumita, gata sa te scuipe si injunghie pe la spate. Atat de patetic, incat mi se face greata. Dar de ce ma aflu in fata spitalului, asteptand la o minune? Se pare ca ratiunea ma face sa uit planurile initiale, transpirand astfel incat broboane de apa sa imi acapareze bluza purtata de o saptamana intreaga. Tot ce am mai constientizat este silueta trupului ei, pierzand firul odata cu inconstienta mea, cazand pe asfaltul neprimitor.
Auzeam vorbe, soapte, probabil existente doar in mintea-mi bolnava, incercand sa imi deschid cu greutate pleopele, esuand lamentabil. Cautandu-mi flaconul ci pastile, palma se lasa in aer fara a stii locul exact, intr-un scurt timp o alta acaparand-o. Atat de calda si de cunoscuta, incat a reusit sa imi zdruncine intregul trup, imaginea ei acaparandu-mi simtul vizual. Ingrijorarea ce mi-o ofereau sprancenele sale perfecte, un chip alb ca varul, frumusetea ei ma coplesea in adevaratelea sens al cuvantului, ispitele conducand.
-Taeyeon..., ii soptesc numele urmat de un geamat de durere, intepandu-ma intregul trup.
-Multumesc ca ai venit, mi-ai deschis o oportunitate de salvare a ta, imi spune aceasta cuvinte ce nu le inteleg rostul, asezandu-si fruntea pe palma-mi albita.
-Nu sunt un om nebun, nu am de ce sa fiu...
Daca tot ce m-a speriat in aceasta viata au fost oamenii, atunci inspaimantarea mea si mai mare este o posibila innebuneala, pierderea ratiunii si a sentimentelor ce ma definesc ca si persoana. Imi este teama de ziua cand nu o voi putea recunoaste, sa imi cer scuze pentru acesti ani de suferinta, sa ii alin durerile si sa imbatranim impreuna.
-Lasa-ma sa te sarut, o iau prin surprindere, putand sa ii simt bataile inimii prin venele ce se scurg sub numele ei.
Incercand sa ma ridic pe coate, chipul meu se apropria de al ei, nedorind sa ma refuze acum, cand am nevoie de ea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Mi-am confirmat, intrerupe aceasta sarutul, privindu-ma cu o duritate ce mi-a sfasiat intregul suflet. Am fost mereu in ochii tai doar o jucarie.
Lasandu-ma intr-o durere ucigatoare, lacrimi mi s-au ivit pe chip, neintelegand de ce apar. Fraza ei are si un sambure de adevar, insa a reusit sa ma faca sa simt ceea ce nu am experimentat vreodata. Mi-a schimbat lumea, colorand-o, privind-o din alt punct de vedere. Sa fie acesta sfarsitul la tot ce mi-am propus pana acum? Acest sarut, aroma sa amagitoare, sa nu o mai simt vreodata? Din cauza idiotenii mele.
~ Taeyeon perspectiva ~
Dorind sa imi sterg buzele cu maneca camesei total dezamagita si cu nervii pulsandu-mi, mi-am muscat obrazul frustata, neputand vreodata sa uit amintirea sa.
-Deci doctore? astept un raspuns de la acesta, desi nu o arat, fiind total inspaimantata de posibilul raspuns negativ al acestuia.
-Mintea sa a deviat de la principalul subiect, confundand realitatea cu fragmente ce l-au marcat. Daca nu e tratat si dus zilnic la psiholog, ma tem ca o posibila innebuneala i-ar strica toata viata.
Aruncand lucrurile in toate directiile posibile, blestemandu-ma pentru ca inca respir cu lasitate in aceasta viata, tipam si plangeam in hohote, nedorind sa cred ca Jungkook este atat de slab. Intrand pe rand, baietii ma priveau stupefiati, nestiind cum ar trebui sa procedeze cu o nebuna ca si mine, dorindu-mi ca eu sa fiu cea ce are de suferit. Izbind oglinda de geamul camerei ce s-a spart in mii de bucatele, doua brate straine incercau sa ma opreasca, lovindu-l in continuare, simtindu-ma total invinsa, vulnerabila, fara cale de scapare. Ma mint in fiecare zi singura, crezand ca il voi uita, ca totul are un rost si ca soarele va rasari. De la bun inceput viata s-a jucat cu mine, cu noi, placandu-i sa suferim, sa imploram in genunchi la o minune. Sunt atat de distrusa, doare al nabii de tare, vreau sa ma vindec.
