Jungkook's Hotel

11. Intregul Curcubeu

Vremea jucandu-mi feste, ploaia ce imi stricase ziua mi se imprimase pe hainele mele proaspat cumparate, injurand in barba. Nervii mei nu se datorau numai din cauza lipsei unei umbrele, ci si a brunetului din fața mea ce isi puse toate hainele intr-un singur bagaj. Femeie fiind, taraiam dupa mine doua valize si o geanta dubla cat a lui Jungkook, acestuia nepasandu-i de efortul ce il exercitam in absenta ratiunii sale.

-Jungkook, ploua! Nu ai o umbrela? il intreb secata de energie, mai avand doua strazi pentru a ajunge la noua noastra casa.

-Si daca as avea, cum ai tine-o? Cu dintii? imi raspunde ironic, rotindu-mi ochii.

-Nu ai de gand sa ma ajuti?

-Nu eu am avut nevoie de creme si balsamuri, spune in timp ce inainteaza fara vreo grija, calmitatea sa determinandu-ma sa ud de ploaia ce ar putea sa aduca cu ea o gripa.

-Jungkook! Asteapta-ma! Ya! Daca deschizi usa aia inaintea mea...Ya!

         Izbind toate lucrurile odata cu intrarea mea in casa, udand podeaua nepasandu-mi de urmari, scumpul meu sot avu neplacerea de a aluneca pe baltoaca creata de mine.

-Asta se intampla cand nu vrei sa ma ajuti, ma adresez brunetului taios, odata ajunsa in alta camera un ras in hohote cuprinzandu-ma. Tembelule.

            Despachetand lucrurile ce imi apartineau, studiind intregele camere, casa dovedindu-se a fi foarte luxoasa si stilata, o incapere interzisa mie mi-a atras atentia, ridicandu-mi sprancenele intr-un mod ce nu prevesteste lucruri bune. Usa scartaind odata cu lipirea talpei mele, viitorul dormitor al lui Jungkook avea sa fie destul de luminos si spatios. Nu il definea, insa nu imi pasa atata timp cat nu imi invada spatiul personal. "Tu tocmai faci contrariul". Nu bag in seama constiinta, despachetandu-i lucrurile asa zisului meu sot, aranjandu-le cu grija pe fiecare umeras ce isi aveau locul. Zambind satisfacuta, am parasit camera, batai in usa atragandu-mi atentia.

-Cel mai probabil e mama, imi spun pentru mine, inaintand vesela spre usa ce avea sa imi aduca la cunostinta 5 siluete de barbati straini.

       Ironic, prezenta lor luminau si mai mult aceasta casa.

-Taehyung! ii spun numele roscatului, acesta zambindu-mi fericit.

-Oh, baieti! Ati ajuns mai repede decat ma asteptam! ii intampina brunetul, ramanand inmarmurita cu usa inca deschisa.

-Jungkook, ei nu lucreaza pentru hotel? il intreb confuza, acesta zambind cum nu a mai facut-o vreodata langa prezenta mea. Inima imi bate cu putere, pierzandu-ma in irisii sai ce se marira din cauza veseliei ce il acaparasera.

-Totodata, sunt si prietenii mei.

-Si ce propui acum, o petrecere de burlaci? ii spun ironica, incrutisandu-mi bratele fapt ce le starnira chicotul celor prezenti. Tu, cel albastru in cap, la ce te holbezi? il intreb pe baiatul cu cativa cm mai inalt decat mine, analizandu-ma intr-un mod ciudat.

-Ma asteptam sa fii mult mai frumoasa, imi recunoaste, provocandu-le rasul colorat celor 5, Taehyung fiind cel ce parea a nega aceasta afirmatie. Felul cum rade Jungkook ma sperie, cine e el cu adevarat?

-Si tu sa ai mai mult creier, il atac pe albastrel, obtinand o incruntatura din partea acestuia.

-Si ahjumma, cati ani spuneati ca aveti? ma ia altul peste picior, de data aceasta fiind portocaliu in cap.

-Voi formati aici toti curcubeul. Tu, portocala, asta e pentru ca m-ai facut o ajhuma! ma indrept spre el, oferindu-i un picior in genunchi, imobilizandu-l astfel pe podea din cauza durerii. Am 26 de ani, ai ceva impotriva?!

-Dar ai ceva forta, nu gluma, se plange acesta, fiind norocos ca nu i-am atintit pretioasele.

-Si tu, dragul meu sot, oricand poate aparea domnul presedinte! Ce ai de gand sa faci cu clown-ii astia?

-Nu te priveste acest amanunt, Taeyeon. Aceasta nu este numai casa ta.

-Intradevar. Dar ai de gand sa petreci fiecare zi alaturi de ei?

-Oriunde e mai bine decat inchis intr-o celula cu tine.

        Ramanand fara cuvinte, acesta facu din cap semn baietilor, parasind pe rand casa ce speram ca ne va uni mai mult.

-Noona, nu il baga in seama. E doar iritat, mi se adreseaza un baiat saten, zambindu-mi incurajator.

-O zi buna, doamna Jeon! imi ureaza un altul, parul sau roz ducandu-ma in eroare.

-Si eu care credeam ca Jungkook e ciudat, vorbesc din nou singura, epuizata fiind mintal.

-Esti bine? ma intreaba Taehyung, aproband incercand sa zambesc pentru a nu se ingrijora.

-Incerc sa va fac fața, culorile din cap deosebindu-va, glumesc, acesta negand intr-un mod atat de dragut.

-Vrei sa raman alaturi de tine? Nu cred ca planuiesti altceva pe ziua de astazi.

-Mi-ar face mare placere, domnule Kim! ii spun intentionat numele de familie, acesta prinzandu-se destul de rapid.

-Atunci nu va suparati sa va conduc la un restaurant, fosta doamna Kim!

          Oferindu-mi bratul sau, zambind mi-am asezat palma micuta pe acesta, parasind casa ce avea sa imi aduca adevarul ce nu l-am perceput a fi intamplat vreodata.