" Dupa multe impotriviri si ganduri sinucigase, negre, fara cale de scapare, total distrus priveam acel hotel ce avea sa imi puna capat libertatii. Ploua. Chiar si cand ploua, gandul imi era la tine, vesnicul inger ce ma vegheaza. Pe pancarda acelei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
In acea zi, coborasem inapoi la locul cutremurator imbracata cu o rochita voluroasa, culoarea albastra marin predominand. Aratam asemenea unei fete gata de balul de absolvire, cu totii laudandu-ma si apreciindu-ma. Insa doar Jungkook nu schita vreun sentiment, pierdut fiind in gandurile sale negre si sumbre. Pe tot parcursul mesei, nu a scos vreun cuvant, desi trupul meu sa afla in stanga sa. Stabilind ca data nuntii sa fie dupa o saptamana, ce e drept, neasteptat de rapid, acum ma aflu pe un scaun, imbracata intr-o rochie de mireasa. Am hotarat cu ajutorul mamei sa nu ma incarc cu aceasta nunta deoarece nu e una reala, avand rabdare la cea cu barbatul pe care il voi iubi. Insa, oare acesta nu e semnul destinului ce vrea sa ne uneasca prin niste simple foi? Parul blond cazandu-mi ca o cascada pe umeri, nelipsitul voal zgariindu-mi pielea fina a spatelui, buchetul de flori format din trandafiri albi nu ma incanta prea mult. Ii doream rosii, ca si inima lui abatuta de o povara ca si mine.
-Arati minunat, frumoasa mea fiica. A venit si momentul acesta, ma surprinde iubirea mamei, abtinandu-mi lacrimele. Vom rezolva toate impreuna, imi spune zambindu-mi incurajator.
Palma asezandu-mi-o retinuta de-a lungul bratului tatei, acesta radia de fericire, neintelegand de ce dintre toti, Jungkook. Pasind in interiorul altarului bisericii simple, oamenii ma sufocau cu priviri geloase si admirabile, inmarmurind. Era acolo, barbatul visurilor mele, imbracat la costum, asteptandu-ma pe mine. Totul la el era perfect, misterul ce il inconjura facandu-mi inima sa bata cu o putere inemaginabila. Pasii lui calculati si galanti apropiindu-se de trupul meu nerabdator, fara a zambi sau schita vreun sentiment, palma sa a cuprins-o timid pe a mea, contopindu-se armonios si intr-un mod coplesitor. Daca nu m-ar tine el, picioarele mi-ar ceda, facand cunostinta cu podeaua. Fiind in fața adevarului crunt, analizandu-l fara a tine cont de parerea lui, Jungkook isi tinea privirea pe verigheta ce i-a incatusat cu totul viata. Probabil sr gandea la prima sa iubire, dorindu-si ca ea sa fie in locul meu, femeia ce nu ar trebui sa ii incurce cursul vietii. Nu tineam cont de spusele preotului, insa raspunsul lui, mi-a determinat lacrimele sa curga agale pe chipu-mi obosit si satul de ceea ce il inconjura.
-Da, o iau de sotie pe Taeyeon.
-Taeyeon, iti iei indatorirea de a-l avea ca si sot pe Jeon Jungkook, jurandu-va dragoste si loialitate eterna? intrebarea imi este adresata mie de aceasta data, cu palmele transpirate uitandu-ma pierduta la chipul lui la fel de nefericit. Se asteapta ca eu sa fiu oaia neagra a familiei, sa iau decizia cruciala fara a tine cont de urmari?
-Da, il iau ca si sot pe Jungkook, raspund intr-un final, intreaga sala aplaudand si strigand pentru fericirea noastra.
-Poti saruta mireasa.
Uitand sa respir, Jungkook ma trase prea brusc spre trupu-i rigid si amortit de timp, buzele sale fiind atat de aproape de ale mele, incat inima isi dorea sa o ia la goana. Insa, pastrand o distanta milimetrica, ma uitam la cele doua bucati de carne asteptand minunea, insa se pare ca totul e de fațada. Lumea va crede ca ne-am sarutat, insa numai noi doi stim adevarul. Nu suntem meniti unul pentru celalalt.
Avand datoria de a merge in luna de miere, Jungkook mi-a deschis portiera masinii sale, zambind la fiecare persoana ce ne ura casa de piatra. Il uram, dispretuiam si imi doream sa dispara, insa aceasta imi este soarta, neavand momentan cum sa o evit. Pornind motorul, mi-am fixat privirea pe peisajul ce mi-l oferea geamurile transparente ale acestui autovehicul, muscandu-mi buza inferioara dand astfel frau liber lacrimilor. Nu intelegeam de ce plangeam, pentru destinul meu crunt, sau deoarece barbatul din stanga mea nu va avea vreodata sentimente fața de mine? Simtindu-l incordat, isi izbi pumnul de volan, tresarind evitand in a-l privi. E nervos, iar stangacia mea nu va face decat sa ii inteteasca gandurile negre ce i-au cuprins mintea.
Coborand izbind nemilos portiera, cu greu am parasit masina, rochia incurcandu-ma de-a dreptul. Taraind bagajele dupa el, Jungkook a inchis masina prin apasarea simpla a cheii, lasandu-ma si de aceasta data in urma. Urmandu-l, odata cu pasirea in interiorul casei la care urma sa ne petrecem timpul, il observam pe brunet cum analiza incaperile, marimea acesteia fiind complexa si densa. Curatenia de care dadea dovada ma uimea chiar si pe mine, fata ce crescuse in puf pana in acest moment. Aruncand tocurile intr-un colt al camerei, urcam scarile cu rapiditate nedorind in a mai da ochii vreodata cu sotul meu. Inevitabilul intamplandu-se, m-am impiedicat de propria-mi rochie, trupu-mi rostogolindu-se pana la inceputul scarilor, sclantindu-mi glezna.
-Doare, scancesc de durere, mangaindu-mi rana provocata.
-Ce s-a intamplat?! apare Jungkook de nicaieri uitandu-se infricosat la corpul meu ce se odihnea pe podea, privirea-mi inlacrimata transmitandu-i vinovatie.
Neraspunzandu-i lasandu-mi privirea in piept rusinata, imi simteam trupul plutind, palmele mele asezandu-se involuntar pe umerii acestuia. Uitandu-ma uimita la fața sa perfecta, mergea cu o usurinta aparte, tinandu-ma in bratele sale masive si bine conturate. Nu ii auzeam bataile inimii, era sec, fara speranta, dar totusi, intunecimea sa ma atragea de ce e mai periculos. Voi ceda.
