Jungkook's Hotel

13. Good Morning

Seara dovedindu-se a fi una linistita, ploaia incetand de mult timp, palmele mele isi aveau loc pe pieptul brunetului, in timp ce bratele sale imi inconjurau talia. Respiratiile noastre contopindu-se, inima imi batea regulat, cosmarurile disparand odata cu protectia ce mi-o oferea Jungkook. Inca de la inceput, mi-am dorit sa ajungem la acest stadiu, el iubindu-ma, iar eu sustinandu-i aripile ce isi doreau a lua zborul. Din dragostea ce i-o port, as fi in stare sa ii iau durerile ce ii impovareaza umerii, oferindu-i ceea ce isi doreste pentru a putea zambi sincer, razbind impreuna in aceasta viata misela. Sunt constienta ca diferenta noastra de varsta va fi un impiediment, sentimentele sale neinflorind pentru o uscaciune ca si mine, un cliseu. Ma urasc, detest, cu fiecare zi ce se intuneca mai mult decat este necesarul. Deschizandu-mi pleoapele ochilor, l-am surprins pe brunet studiindu-ma, respiratia stopandu-mi. Modul cum ma analiza, aflandu-mi si cele mai ascunse ganduri, ma coplesea, dorindu-mi sa ma evapor cu cat mai repede posibil.

-Jungkook...

Ii soptesc numele, dorind sa ma indepartez cat inca nu iscam o cearta, palmele sale impotrivindu-se actiunii mele. Privindu-ma in continuare adanc, fara a schita vreun sentiment, chipul sau se apropia de al meu, marindu-mi ochii surprinsa. Zbatandu-ma involuntar si fara a gandi, spatele meu a cazut pe podea, icnind de durere.

-Tocmai mi-am amintit ca trebuie sa iti calc camasile, voi pregati micul-dejun! il anunt buimacita pe acesta, ridicandu-ma ca si arsa alergand pana in bucatarie.

Ce tocmai s-a intamplat?

Preparand o omleta, alaturata de o cafea tare, picioarele m-au dus in camera acestuia, batand cu retinere in lemnul masiv al usii sale.

-Intra, ii aud glasul melodios al sotului meu, odata cu apasarea clantei, ramanand inmarmurita.

-Masa este gata, il anunt in timp ce imi intorc spatele, surprinzandu-l pe Jungkook doar cu un prosop de-a lungul taliei.

-Tu nu cobori? ma intreaba pozitionandu-se in fața mea, fiind imbracat.

-Nu imi este foame. In plus, iti pregatesc hainele.

Negand printr-o simpla inclinare a capului, brunetul mi-a cuprins incheietura mainii, coborand impreuna scarile. Bipolaritatea sa ma sufoca, nu ii pot suporta starile schimbatoare de spirit. Asezandu-se pe un scaun al mesei, analizand bucatele, am rosit instantaneu, nestiind daca este pe placul sau. Privirea fiind una blanda, gestul sau neasteptat mi-a cutremurat intregul corp, picioarele sale tinand locul scaunului.

-Data viitoare sa pregatim micul-dejun impreuna, imi spune acesta hotarat, respiratia sa lovindu-mi pielea gatului.

Neavand curajul de a ii adresa vreun cuvant, buzele acestuia si-au croit drum pe gatul meu, involuntar lasandu-i mai mult loc pentru a imi dezmierda pielea fina si infierbantata.

-E delicioasa, face referire la omleta, zambind multumita.

-Cafeaua?

-E perfecta, ma complimenteaza intr-un mod atat de trist, incat mi se ridica parul de pe maini. Nu iti mai petrece timpul cu Taehyung, e un om misterios si periculos, imi impune acesta, inclestandu-mi maxilarul la auzul vorbelor sale.

-Nici un om nu te va egala vreodata, Jungkook, ii recunosc, simtindu-i zambetul ce se schimba in atingerea sa fina pe palma mea albicioasa.

-Mergem impreuna la hotel? ma intreaba, marindu-mi ochii surprinsa. Astfel, imi intorc capul zambareata catre acesta, radiind din multe puncte de vedere.

-Serios? Amandoi? vocea mea suna mult prea entuziasmata, afirmarea sa determinandu-ma sa il acaparez intr-o imbratisare ce de mult am ravnit-o.

-Ceea ce incep, nu las pana nu ii gasesc sfarsitul.

Vorbele sale mereu imi lasa cate un semn de intrebare, neintelegand la ce se refera si de aceasta data. Lipindu-si usor buzele de ale mele, ochii mei ieseau din orbite, inchizandu-i imediat pentru a putea savura momentul. Desi era un pupic simplu, roseata din obrazi isi spunea cuvantul, cele doua bucati de carne imbatatoare facandu-mi inima sa bata intr-un mod prea neregulat. Uitandu-ma in ochii acestuia, nu parea sa regrete actiunea savarsita, restul mesei petrecand-o in tacere.

Imbracati pentru o noua zi de lucru, Jungkook imi analiza sandalele, nedorindu-mi in a ma desparti de acestea. Imi reamintesc de prima zi in care mi-am cunoscut geamanul, unicul prieten ce l-am ravnit destul de mult in aceasta viata pierduta. Pastrand distanta, brunetul a incuiat casa, deschizandu-mi portiera masinii sale negre. O adoram, insa pretul acesteia imi lasa de dorit. Indreptandu-ne spre hotel ascultand melodii lente de la radio, oprirea acestuia mi-a adus un semn de intrebare, bulversandu-ma. Fara a imi adresa vreun cuvant, sotul meu s-a reintors cu o plasa in mana dreapta, privirea mea fiind una confuza. Izbind portiera masinii in urma sa, oprind radio-ul, Jungkook mi-a ridicat talpile picioarelor asezandu-le pe genunchii sai, ramanand impietrita. Incercand sa ma fac comoda din simplul fapt ca fusta strica acest moment intim, barbatul mi-a descaltat sandalele, o pereche de balerini atragandu-mi atentia. Avand ochii umezi, asemenea printului ce il visam mi-a asezat fiecare pantof in picioarele mele tremurande, ramanand atrasa de modul unic cu care au fost creati acestia.

-Iti plac? ma intreaba spargand tacerea, neavand cuvinte pentru gestul sau neasteptat.

-Sunt minunati, ii raspund abtinandu-mi lacrimile, sandalele lui Taehyung sfarsind pe asfalt odata cu amintirea acestuia. Desi ma uitam cu regret la acestia, zambetul lui Jungkook m-a naucit pe interior, pornind motorul masinii.

Linistea dinaintea furtunii.