Jungkook's Hotel

10. Cele mai frumoase incaltari

Trezindu-ma devreme, trupul meu se odihnea pe scarile din spatele hotelului, gandul ramanandu-mi la ziua de ieri. Voi inainta, nepasandu-mi ca cioburile imi vor creea rani adanci. Am nevoie de castigul acestei lupte, indiferent daca adversarul e Jungkook sau insusi parintele ce mi-a oferit aceasta viata neinsemnata.

-Doamna Taeyeon? imi aud strigat numele, umbra lui Taehyung inaintandu-mi pe neasteptate in cale.

-Taehyung! ii spun numele zambitoare, intersectandu-ne privirile.

-S-a intamplat ceva? De ce te-ai ascuns in acest loc? Domnul Jeon v-a facut ceva rau? curg intrebarile roscatului asigurandu-se ca nu ne aude cineva, chicotind.

-Nu ma simt bine, nu te ingrijora. Dar tu? Ma cautai? la aceasta intrebare obrazii ii devin ca si culoarea parului, ridicandu-mi o spranceana amuzata.

-Tomberonul se afla aici, am indatorirea de a arunca sacii in acesta.

-Ai scapat de data aceasta! il anunt intinzandu-mi bratele, amortind in acel loc. Tae, mi-ai inseninat ziua!

-Dar nu am facut absolut nimic, spune acesta confuz, batandu-l prieteneste pe umar.

-Hai sa chiulim, ce spui?

La auzul acestei intrebari, chipul roscatului se lumina intr-un mod ciudat, acesta cuprinzandu-mi incheietura mainii incepand sa alergam. Desi situatia era una destul de grava, am inceput sa rad la reactia copilaroasa a acestuia, sandalele oferite de roscat fiindu-mi de mare folos in acest moment. Oprindu-se, tragand aerul necesar in plamani, Taehyung si-a asezat palma pe spatele meu, impingandu-ma inaintea sa asigurandu-se ca privirea mea se pierde pe intregul teren inverzit.

-Taehyung, e minunat! exclam fericita, plasa deasupra capetelor noastre dand un aer revigorant si protector.

-Desi iarba e artificiala si in locul pamantului e cauciuc, sunt sigur ca iti va placea sa scapi de zilele acestea stresante!

-Printr-un meci de fotbal? il intreb curioasa, barbatul apucandu-ma de umeri astfel incat sa ma intoarca pentru a-l putea privi.

-Preferam baschetul, deoarece esti in fusta, ma analizeaza cu usurinta, fiind momentul ca eu sa rosesc.

-Nu ai incredere in fortele mele? evit subiectul, plasandu-i o palma jucausa peste brat.

-Dar nu imi permit, doamna mea.

Chicotind cu subinteles, am inchiriat locul acesta pentru o singura ora, avand de gand sa ma transform in Taeyeon cea copilaroasa, uitand de probleme cotidiene. Lasand mingea sa faca cunostinta cu pamantul, mi-am izbit talpa piciorului de raza acesteia, incepand sa alerg asemenea unei rate impiedicate. Observandu-l pe Tae cum ma urma, am inceput sa tip, picioarele sale incercand a ma impiedica, reusind sa imi fure obiectul rotund. Fiind randul meu sa il urmaresc, mi-am asezat palmele pe talia acestuia, incepand sa protesteze ca nu e corect. Copilul acesta e foarte slab, dand dovada de o energie inexplicabila, fiindu-mi teama ca odata atins, se va sparge in mii de bucatele. Simt ca in interiorul sau se duce un razboi cu propria persoana, un trecut intunecat marcandu-i prezentul. Voi incerca sa il ajut si sa il inteleg, insa am nevoie si de aprobarea sa, stiind cu exactitate ce inseamna un destin nedrept.

Reusind sa marchez un gol, saream fericita pe cauciucul alunecos, sandalele acestuia fiind inca pe picioarele mele albicioase. Ridicandu-mi trupul de pe sol invartindu-ma odata cu el, elasticul mi s-a rupt, valul de par blond revarsandu-se peste chipul sau usor bronzat, razand cum nu am mai facut-o in acesti ani. Prezenta sa imi alina sufletul ranit, facandu-ma sa uit de problemele ce se vor abate in viitorul apropiat.

-Tae, da-mi drumul! ii cer chicotind acestuia, roscatul oprindu-se, nedorind in a-mi da drumul. Lasandu-mi palmele sa se lipeasca pe pieptul acestuia, inima ii batea cu putere, talpile nefacand inca cunostinta cu solul. Ne priveam in ochi atat de adanc, incat puteam a ii rascoli si cel mai ascuns coltisor al inimii sale. Taehyung...

-Multumesc pentru ca porti sandalele ce ti le-am cumparat, imi intrerupe acesta gandurile, lasandu-ma intr-un sfarsit pe propriile-mi picioare.

-Sunt cele mai frumoase incaltari primite. Deoarece mi-au fost oferite de cineva la care tin, ii spun sincer acestuia, dupa un moment de gandire zambind atat de sincer, incat involuntar l-am imitat.

-Hei, voi doi! Au trecut doua ore! ne anunta proprietarul acestui loc, uitandu-ne unul la altul mirati.

-Dar cum? intreb surprinsa, nestiind ca toate acestea au durat atat de mult. Timpul chiar nu valoreaza atat de mult pe cat credem.

-V-am lasat mai mult pentru ochii fromosi ai iubitei tale, i se adreseaza lui Taehyung, asezandu-si palma dupa gat rusinat de situatie.

-Stiu, e frumoasa.

Inrosindu-ma la spusele acestuia, am parasit locul multumindu-i prorietarului, simtindu-ma tot mai infierbantata, nefiind cazul. Daca afla tata, eventual Jungkook, vom avea de indurat multe alte controverse.

Astfel, drumurile noastre s-au despartit odata cu intrarea in hotel, ocupandu-mi locul de receptionera. Insa, locul a fost din nou umbrit de silueta trupului brunetului, inghitind in sec la imaginea sa impunatoare si dominanta. Astazi e mai intunecat ca de obicei.

-Din cauza ca nu ti-ai facut aparitia doua ore, am chemat o alta angajata din timpul liber. Inca o abatere din partea ta, imi spune taios, simtindu-ma vinovata. Insa din vina lui am lipsit, si nu regret. Ironic, si Taehyung a lipsit in acelasi timp cu tine.

-Si ce este cu asta? il intreb nervoasa, nevoind sa se lege de unicul meu amic.

-In ritmul acesta, vom avea doi angajati in minus.

-Ya, Jungkook! Nu te priveste ceea ce fac eu, mai ales ca nu tu m-ai angajat! Iar Taehyung, daca cumva ai de cand sa il condeciezi, il voi readuce inapoi cand voi stapani aceasta firma! ii raspund la atac, acesta ranjindu-mi.

-Ai planuri multe, insa e bine sa iti doresti. Fara vise, cum am putea trai?

Lasandu-ma din nou pentru a fierbe in sucul propriu, am oftat satula, nevenindu-mi sa cred cat de ipocrit poate fi. M-am dat singura de gol ca mi-am petrecut timpul cu roscatul, fir-ar ea de treaba!