Tinandu-mi obrazul rezemat de palma stanga, ii analizam trasaturile perfecte ale iubitului meu, gandindu-ma ca de cand am inceput sa ne petrecem timpul impreuna, acesta nu a mai trecut prin fazele sale halucinante. Capsulele ramanand intr-un colt de dulap, neatinse, Jungkook mi-a observat privirea dragastoasa, imitandu-ma. Lasandu-si obrazul pe palma dreapta, ne uitam in ochii celuilalt, fiecare cu gandurile sale, nestiind ce ne asteapta viitorul. Intr-un moment de inconstienta, brunetul isi lipi buzele de ale mele, tinandu-mi pleoapele inchise chiar si cand s-a indepartat. Simteam ca fiecare moment trebuie savurat cat timp il mai am, ceva rau prevestind a se intampla.
Imbracandu-ma pentru prima noastra zi de lucru dupa o vacanta bine meritata, Jungkook nu a intarziat sa apara, sarutandu-mi umarul dezgolit. Sfarsitul verii aduce mii de regrete, vise noi trebuind a fi concepute.

-De ce plangi? ma intreaba surprins acesta, preferand sa nu il privesc, neintorcandu-ma.
-Inca nu cred ca toate acestea sunt adevarate, il mint, bratele sale cuprinzanzandu-mi intregul trup pe la spate.
-Obisnuieste-te, pentru ca un nou inceput va avea loc astazi.
Stergandu-mi lacrimele, zambindu-mi, mi-a sarutat fruntea dezgolita, inima accelerand impotriva mea. Intrand in hotel, baietii asteptandu-ne cu zambetul pe buze, un angajat m-a anuntat ca astazi avem o sedinta importanta, participand cei mai importanti oameni din aceasta firma. Conformandu-ma, m-am asezat pe scaunul din capatul mesei, Jungkook fiind singurul ce lipseste.
-Bine, de ce ne-am adunat astazi? intreb intr-un final, cele doua usi izbindu-se neasteptat de perete, un sentiment de deja-vu cuprinzandu-ma. Jungkook...
Axandu-si intreaga sala privirea pe silueta trupului sau, ce emana numai ranchiuna si dominanta, brunetul inainta amenintator inspre mine, ridicandu-mi sprancenele indurerata. Ridicand petitia cu semnatura tatei, toata sala a amutit, acest act dovedind mostenirea sa a acestei cladiri.
-Dupa cum va demonstreaza un simplu act, acest hotel imi revine din acest moment mie!
~ Flashback ~ Jungkook perspectiva
30.11.2014
-Domnule Kim, de ce m-ati chemat? Trebuie sa fiti un om ocupat, ma adresez cu respect omului ce avea sa imi schimbe viata, doar din simplul fapt ca sunt fiul femeii ce a iubit-o in trecutul sau intunecat.
-Ti-am studiat trecutul, Jungkook, ma ia acesta prin surprindere, ramanand cu paharul in aer. Uita conditia umila in care ai trait, cat si despre acea fata ce apartine hotelului advers, Park Junghwa.
-Imi cereti imposibilul, domnule...
-De astazi tu esti mostenitorul hotelului meu, imi spune fara a schita vreun sentiment, intanzindu-mi un act ce imi este strain. Nu am incredere ca fiica mea va reusi sa il intretina cum am facut-o eu, te rog sa nu ma dezamagesti, Jungkook.
-De ce eu? atat reusesc sa il intreb, ramanand perplex odata cu acceptarea acestui destin necrutator.
-Fii responsabil pentru tot ce am eu. De astazi, imi esti ginere, fiul ce nu l-am avut.
~ Prezent ~
~Taeyeon perspectiva~
-Acel scaun imi apartine, domnisoara Kim.
Nemaiavand puterea de a rosti vreun cuvant in favoarea mea, uimindu-ma tradarea barbatului ce i m-am oferit pe tava, m-am ridicat complet bulversata si nestiutoare, propriul tata tragandu-ma in jos. Cand am reusit sa construiesc ceea ce imi propusesem, cu incredere ca voi putea inainta fara a mai depinde de vreo persoana, privindu-l cu ochi sticlosi pe brunetul ce in tot acest timp s-a folosit de mine.
-Domnisoara Kim, te rog sa ocupi un loc.
Intorcandu-mi privirea spre baieti, sperand ca ei sa imi demonstreze ca toate acestea este o farsa, acestia erau incatusati de catre oameni straini mie, tinandu-i captivi pentru a nu se napusti asupra noului presedinte. Cu palmele tremurande si picioare din gelatina, am ocupat locul din dreapta lui, lasandu-mi privirea rusinata spre masa. Nici in cele mai cumplite cosmaruri nu m-am gandit ca voi avea de suportat o asemenea umilinta, mai ales din partea celui ce il iubesc mai presus de mine.
-Asculta-ti-ma si bagati bine la cap! De astazi, ca si presedinte a acestui hotel, voi ridica firma mai sus de standerdele actuale, ori uniti, ori afara! Nu mai accept opiniile voastre de proasta calitate, sperand ca m-am facut inteles in ceea ce priveste puterea ce prin acte dovedite, imi revine mie!Strangand cu putere scaunul ce imi tinea trupul din a nu se scurge pe podea, toata sala a ramas amutita, buza inferioara tremurandu-mi. Toate visele mele, gandurile pozitive si un viitor infloritor s-au spulberat in doar cateva minute, regretand ziua cand ma nascusem. Parasind incaperea cu acelasi aer dur si dominant, ca si prima data cand il cunoscusem, m-am ridicat urmandu-l, nevoind a da crezare ca toate acestea s-au intamplat. Din cauza lui.
-Jungkook!
Fiind cu spatele la mine, mi-am lipit trupul de al sau, inconjurandu-i intregul corp cu palmele mele slabite. Lasandu-mi lacrimele la iveala, nu doream sa ii mai dau drumul inca o data, repetand greseala de a nu ma bucura de timpul petrecut impreuna.
-Nu ma parasi, te rog...., ii spun cu glas tremurand, brunetul nemiscandu-se bruindu-ma si mai tare.
-Acesta este sfarsitul, Taeyeon.
Numele meu rostit de buzele sale amarui, imi creau un sentiment atat de placut dar si de straniu, incat am inceput sa plang asemenea unui copil ramas singur intr-o puzderie de oameni necunoscuti. Asezandu-si palma pe a mea, fiori strabatandu-mi sina spinarii, mi-a indepartat bratele din jurul sau, continuandu-si drumul astfel lasandu-ma sa cad pe podea involuntar, plangand in hohote. I-am spus ca il iubesc, ca nu pot continua fara el, totusi a parasit-o pe singura ce l-a iubit, inima devenindu-mi bolnava.
ASTA E SFARSITUL!
Glumesc ^-^
Acum sper ca v-am atras atentia.
Daca v-a surprins placut sau nu acest capitol, va rog sa imi lasati o scurta parere. Voi accepta si comentariile negative, dorind sa imi impartasesc ideile cu voi. Vreau sa stiu ceea ce ganditi cand cititi acest fanfic ^-^
Love you all *-*
CITEȘTI
Jungkook's Hotel
Fanfiction" Dupa multe impotriviri si ganduri sinucigase, negre, fara cale de scapare, total distrus priveam acel hotel ce avea sa imi puna capat libertatii. Ploua. Chiar si cand ploua, gandul imi era la tine, vesnicul inger ce ma vegheaza. Pe pancarda acelei...