Jungkook's Hotel

14. Vinovat

E normal ca o femeie sa spere la lucruri imposibile si sa fie amagita de simple cuvinte adresate de barbatul pe care il iubeste. Insa nu ma asteptam ca comportamentul sau sa se schimbe odata cu intrarea in hotel, dovedindu-mi ca nu valorez prea mult in fața sa. Lasandu-mi privirea spre podea dezamagita, faceam lucrurile mai mult mecanic, intrarea lui Taehyung in cladire readucandu-mi zambetul sters pe buze.

-Buna dimineata, doamna Jeon! mi se adreseaza acesta gafaind, fapt ce arata ca a alergat.

-'Neata! Ce s-a intamplat de a fost nevoie sa accelerezi pasul?

-Am intarziat, imi raspunde acesta zambitor, axandu-si privirea pe incaltamintea mea. Simtindu-ma atat de rau, nu puteam a ii mai adresa vreun cuvant ce ar putea salva prietenia noastra.

-Taehyung, imi poti tine locul 10 minute? il iau prin surprindere, uitandu-se la expresia feței mele confuz.

-Normal, dar de ce?

      Nu apuca sa termine intrebarea ca si trupul meu a facut cunostinta cu aerul racoros al primaverii, alergand cat ma tineau picioarele spre trotuarul la care Jungkook imi aruncase sandalele. Atat de absorbita de imaginea sa angelica, incat nu m-am putut impotrivi gesturilor sale. Parul desprinzandu-se, am rasuflat usurata cand obiectele erau inca intacte, urmand ca in 5 minute sa ma aflu inapoi in interiorul propriei mele fabrici. Gafaind, neavand aer destul cat sa imi umple plamanii, Taehyung se uita la mine inca bulversat de situatie, zambindu-i.

-Prietene, iti raman datoare, ii spun acestuia zambindu-i, aratandu-i sandalele.

-Tae, Jungkookie a spus ca ne putem lua zi libera! Vii si tu la taraba noua deschisa? ne ia prin surprindere portocaliul in cap, analizandu-l cu o tenta de superioritate. La ce te holbezi, blondo?

-La claia ta portocalie, ii raspund simplu, acesta pufnind.

-Vin si ceilalti baieti? il intreaba roscatul pe acesta, obtinand o aprobare. Inclusiv Jungkook? pare si mai mirat acesta, ramanand pe langa subiect.

-Stii prea bine ca e adeptul mancarii nesanatoase, nu refuza o iesire de genul asta.

-Nu...

-Tae, mergi. Scapa de stresul ce te-a sufocat in acest hotel, ii impun acestuia, dandu-mi seama ca nu isi doreste sa mearga stiind ca eu voi ramane singura.

-Dar tu?

-Voi fi bine. Imi trimiti mesaj cand ajungi acasa, ii cer roscatului, aproband cu un zambet timid.

-Oah, ce se intampla aici? Domnisoara Kim, cumva adulter? imi atrage atentia necunoscutul vopsit din stanga mea, obtinandu-se cu un alt picior in genunchiul sau.

-Daca viata ta e trista, nu inseamna ca si a mea trebuie sa fie la fel! Oh, apropo. Sunt doamna Jeon, in caz ca nu ai participat la nunta mea!

-Iti spun sigur ca nu vei mai fi pentru mult timp, imi spune acesta scancind, inainte sa il intreb ce voia sa spuna aparand si ceilalti baieti.

-Sa mergem! se aude glasul albastriului, aruncandu-ne sageti din priviri.

-Taeyeon, ar trebui sa te intelegi cu cei 5 atata timp cat sotul tau e Jungkook. Vei ajunge sa ii vezi in fiecare zi.

-Taehyung, nici numele lor nu le am la cunostinta! sar in apararea mea, acesta chicotind.

-Cel care m-a anuntat de ziua libera e Jimin. Suga e numele barbatului vopsit in albastru. Restul ii vei afla pe parcurs, acum nu pot sa iti spun atata timp cat nu le cunosti fețele.

-Toti sunt atat de increzuti si prost crescuti?

-Nu neaparat.

         Strangandu-ma in bratele sale puternice, inca avand in posesie sandalele oferite de acesta, mi-a facut cu ochiul inainte sa se faca disparut. Hotarand sa ma refugiez in noua mea casa, curiozitatea ma rodea pe interior, intrand in dormitorul sotului meu. Totul era aranjat si mirosea a proaspat, invidiindu-i lenjeria de pat. Valiza din seara precedenta aflandu-se pe biroul sau, am redeschis-o, cu ura cuprinzand poza satenei. Inca nu a uitat-o, insa se preface ca e afectuos cu persoana mea. Hartii impaturite si dosare ce nu isi aveau rostul atragandu-mi atentia, toate contineau viata acesteia, cat si internarea ei in spital din cauza bolii necrutatoare. Doar un singur rand de pe o foaie abandonata mi-a determinat frica si bulversarea emotionala, scapand fara sa vreau tot continutul servietei pe podea.

-Ju..Jungkook...

     Ii sopteam numele printre lacrimi ce se imprimau pe podea alaturi de hartiile imprastiate, imaginea ei zambitoare cutremurandu-mi intregul trup. "Moartea lui Park Jung Hwa nu a fost accidentala, presupus ca vinovat: Jeon Jungkook".