Cine sunt?

Conferința

Mama: -Ei bine scumpo, am ajuns.
Eu: -In sfârșit(spun exasperata). Cred că ajungeam mai repede pe jos.
Mama: -Milano e un oraș aglomerat scumpo, oricum sun sigura ca te vei obișnui.
Eu: -Mda, ca de fiecare dată(bombăn in spatele ei)
Am intrat inăuntru unde toți erau imbracați in costume, aveau dosare cât palma de groase in mână iar eu mă simțeam aproape scârbită când mă gândeam că arăt exact ca ei.
Mama: -Scumpo eu mă duc să repet discursul, ai grijă să iei notițe, ști că uiți in cinci minute.
Eu: -Păi dacă e plictisitor normal că uit(bombănind)
Stăteam liniștită și mă uitam prin dosare când deodată parcă mă lovește un uragan
Eu: -Heiiii, tu chiar nu vezi pe unde mergi???(nervoasă)
????: -Imi pare rău nu te-am văzut. Stai să te ajut(intinzând mâna spre mine)
Eu: -Mă descurc și singură(ridicându-mă și scututandu-mi hainele). Adevăru' e că este aproape imposibil să observi o blondă de 1,72 inălțime(sarcastică)
????: -Okkk, scuzeee! Acum să schimbăm subiectul, cum te numești?
Eu: -De ce pui intrebări dacă nu te interesează răspunsul. Sunt sigură că mori să afli cum mă cheamă.(sarcastică)
????: -Bineeee, arțăgoaso!!
Eu: -Nu sunt arțăgoasă!!! Și oricum tu trebuia să te prezinți primul doar ești băiat, nu că m-ar interesa dar ziceam așa ca chestie.
????: -Ok princes, imi pare rău că nu am respectat regulile de maniere.
Eu: -Ști ceva, cu tine chiar nu se poate vorbi!(plecând)
????: -Eu sunt Jorge, apropo!(strigând spre mine)
Eu: -Și mie nu imi pasă!(continuându-mi drumul)
Perspectivă Jorge:
Am rămas in loc uitându-mă după ea, tocurile inalte și părul lung și blond mă făceau să imi fie din ce in ce mai greu să imi mut privirea.
Tata: -Heiii...Jorge...,imi spui și mie la ce te tot uiți???
Eu: -Tată, o știi cumva pe fata aia blondă de acolo(arătându-i)
Tata: -Cred că e Artemis, fiica Amandei Zenere. De ce intrebi???(deși știa răspunsul)
Eu: -Aaaa...mnu, nimic doar că mi-a atras atenția și eram curios.
Tata: -Daaa, sunt sigur(sarcastic)
Perspectivă Artemis:
Mama:Hei scumpo, cine era băiatul cu care vorbeai?(vrând să bată un apropo)
Eu: Doar un tâmpit, stai liniștită.(ușor iritată)
Mama: Okkkk......(uitându-se ciudat)
Eu: Nu te uita așa la mine, tipu' ăla mă interesează puțin spre deloc.(luândo inainte spre ieșire)
Mama: Mmmmm...dacă spui tuuu...(bombănind in spatele meu).