Cine sunt?

Părinții.....

Cum am ajuns acasă m-am dus in camera mea și am inceput să despachetez. Camera mea era minunata, pereții erau roz și un tapet cu fluturași colorați atrăgea atenția, mobilierul era alb perlat și lustra făcută din cristale care arăta ca o floare completa tabloul. Singurul lucru care nu arăta bine erau hainele mele împrăștiate peste tot, iar eu in loc să mă apuc de treabă mă gândeam la..........Jorge(normal). Mă gândeam cât deeeeee.......ăăă, cât de nesuferit e, da, la asta mă gândeam, că nu îl suport. Liniștea mea a fost intreruptă de mama.
Mama: Heiii ce mai faci(cu o voce de copil)
Eu: Dacă ai venit să vorbești de Jorge, pas.
Mama: Ei haide, am văzut cum te uitai la el......😏
Eu: Cu scârbă, nu?😒
Mama: Numai scârbă nu era. Dar e ok, dacă nu vrei să vorbești cu mine...
Eu: Mamă e un subiect mult prea neimportant ca să imi racesc gura.
Mama: Bine scumpo dar nu uita că sunt aici dacă ai nevoie(inchizând ușa).
Eu: ok.....(exasperată și ușurată că am scăpat de discuția asta).
Perspectivă Jorge:
Stau in pat de când am ajuns acasă și nu pot să imi iau gândul de la..... Artemis.....până și numele ei e frumos.....nu pot să imi scot imaginea ei din cap. Blondă, ochi albaștri, păr lung lăsat pe spate, imbracată in sacou de mătase, blugi negri mulați și niște pantofi cu ditamai tocurile....tot nu înțeleg cum mergea pe alea. Deodată ușa camerei mele se deschide......
Tata: Deci....amorezule, tot la ea te gândești nu?
Eu: Ceeeee, nuuuuu, de ce ști ceva de ea?😶
Tata: In afara faptului că ți-a sucit mințile din prima nu.....(râzând in hohote)
Eu: ha ha ha, foarte amuzant!!!(sarcastic și ușor nervos)
Tata: Ascultă fiule, dacă vrei să o cucerești nu trebuie să aștepți să iți cadă la picioare. Nu se va intânpla. Găsește o cale prin care să ii atragi atenția.
Eu: Hmmmm... Mersi tată chiar m-ai ajutat.
Tata: Cu plăcere, și dacă mai ai nevoie de ceva, sunt aici.