Cine sunt?

E ceva ciudat...

Perspectivă Jorge:
????: Da, eu!
Toti intoarcem capul iar cea care era in potriva era......Melanie?..... O vad pe Amanda cum devine alba la fată iar Artemis ma strange tare de mana si pare ca abia se tine pe picioare.
Alejandro: Tu ce mai vrei?
Melanie: Nu te poti casatori cu ea!
Artemis: De ce nu?(usor ironica si nervoasa)
Melanie: Pentru ca sunt însărcinată.
Până aici a fost. Alejandro era alb la față, Amanda a fugit cu lacrimi in ochi iar Artemis a căzut pur si simplu in brațele mele. Parca ar fi lovit-o vestea asta. Se uita in ochii mei si nu spunea nimic.
Alejandro:E imposibil.
Melanie: Uite, e pozitiv.(ii întinde un test de sarcină)
Alejandro se uita cu ochii mari la el. Eu am ieșit puțin cu Artemis pe terasa avea nevoie sa se liniștească.
Artemis: Cum e posibil?(cu lacrimi in ochi)
Eu:(o iau in brațe și o sărut pe frunte) Calmează-te.
Artemis: S-a terminat. Totul e distrus.
Eu: Nu înțeleg, îți jur. Ceva nu e in regulă aici.
Nu mai spune nimic doar își așează capul pe umărul meu iar
eu imi așez mâinile pe talia ei, mă strânge tare in brațe ținându-și mâinile pe spatele meu pe sub sacou, își ridică ușor capul și își lipește fruntea de a mea, ii ridic bărbia cu două degete și o sărut ușor dar lung.
Eu: O să rezolvăm și asta, vei vedea.
Artemis: Cum?
Eu: Nu știu dar îți promit că rezolvăm.
Artemis: Nu avem cum s-a terminat.
Eu: Iubire, uită-te in ochii mei.
Ea își ridică ușor privirea spre mine.
Eu: Chiar tu m-ai învățat că poți obține orice daca îți dorești și dacă nu renunți, cum de chiar tu spui acum, "nu se poate"?
O mângâi ușor pe obraz apoi o iau de mână și intrăm in casă, toți plecaseră, doar Alejandro era singur pe canapea și se uita in gol.
Artemis: Cum s-a întâmplat asta?
Alejandro: Scumpo, ăla nu e copilul meu, nu are cum.
Eu: Iubire, de ce nu te duci sus să te odihnești și să te calmezi puțin? Vorbim mai târziu ok?
Artemis: Bine.(mă sărută pe obraz și plecă in camera ei)
Alejandro: Jorge, ăla nu e copilul meu, e imposibil.
Eu: Știu și presupun al cui e.
Alejandro: Tu știi ceva?
Eu: Încă nu sunt sigur dar o să aflu....
Perspectivă Diego:
Stăteam pe canapea liniștit când aud niște bătăi in ușă. Mă uit pe vizor și il văd pe Jorge.
Eu: Cine e?(sarcastic)
Jorge: Nu mai face pe boul și deschide!
Deschid ușa și intră val vârtej in casă.
Eu: Nu te invitasem dar intră.
Jorge: Tu ești sănătos la cap?!
Eu: Fii mai clar...
Jorge: Ai lăsat-o insarcinată pe Melanie și acum ea spune că e copilul lui Alejandro!
Eu: Ceeeee?! Și eu ce să fac?
Jorge: Să iți iei și iubita și copilul și să dispăreți.
Eu: De ce ași face așa ceva? Lucrurile sunt aranjate dacă Alejandro crede că e copilul lui.
Jorge: Tu ești tâmpit? Ascultă, dacă nu faci tu ceva fac eu!
Eu: Nu ai ce să faci că e insărcinată.
Jorge: O fii, dar de ce mi-ar păsa, nu e copilul meu...(amenințător)
Spune asta și iese trântind ușa. Acum chiar am făcut-o lată.
Perspectivă Artemis:
Eram in camera mea și mă uitam la o poză cu mine, mama și tata din prima zi de școală. Lucrurile erau perfecte atunci. Tresar ușor când simt două mâini pe umerii mei, dar mă liniștesc când il văd pe Jorge.
Jorge: E incredibil cât de mult semăna mama ta cu tine.(luând poza in mână)
Eu: Da mereu am semănat.
Jorge: Iubire copilul ăla nu e al tatălui tău.
Eu: Cum?
Jorge: Ăla e copilul lui Diego.
Eu: Nu pot să cred....
După ce îmi spune asta ies din cameră și o iau la fugă pe scări, iar el mă urmează.
Eu: Tată, copilul nu e al tău!
Tata: (Se ridică in picioare) Ce?
Jorge: Copilul e de fapt al lui Diego.
Mama: Deci copilul nu are nicio legătură cu tine?(se uită spre tata)
Jorge: Melanie a spus asta ca să rămână cu Alejandro și pentru că Diego nu voia copilul.
Tata se duce și o imbrățișează pe mama.
Tata: Eu ți-am spus dar mă crezi tu vreodată? Tu le știi mereu pe toate.
Jorge: Mai știu eu pe cineva la fel.
Jorge vine spre mine și mă ia de talie iar eu imi pun mâinile pe brațele lui.
Eu: Ce vrei să spui cu asta?(mă uit in ochii lui)
Jorge: Nu, nimic.
Mă apropie de pieptul lui și mă sărută scurt.
Tata: Hei, nu ți-am spus că ai voie să o săruți!
Mama: Alejandro! Lasă-l in pace.
Eu mă uit la Jorge și il văd cam alb la față.
Eu: Ce ai pățit iubire? Ai văzut o fantomă?(râzând in hohote)
Jorge: Ți se pare amuzant nu?
Eu: Foarte.(râzând in continuare)
Jorge: Lasă că o să iți arăt eu ție.
Eu: Arată-mi acum.
Jorge: (inghite in sec)Nu acum.
Eu incep iar să râd, ii pun mâinile pe obraji și il sărut. Tata se uita ciudat la mine.
Eu: Mie nu mi-ai spus că nu am voie să il sărut.
Eu și mama incepem să râdem.
Mama: Scumpo ești genială, așa se face.
Eu: Mai ai ceva de zis tată?
Mama: Da, mai e ceva, Alejandro?
Tata: Bun venit in familie. Dar asta doar pentru că imi e frică de ele. Zici ca sunt trase la indigo.
Jorge incepe să rada ușor speriat. Tata vine spre el iar pe el parcă il văd că ar lua-o la fuga dar a incremenit. Tata se oprește in fata lui iar el avea un nod in gat.
Tata: Dacă o superi vreodată nu mai prinzi urmatoarea zi, ne-am ințeles?
Jorge: Nu o să fie cazul.
Tata se uita puțin la el și după il ia brusc in brațe. Jorge era si usurat si confuz.
Tata: Imi place de tine momentan ai bile albe, nu iti recomad sa capeți vreuna neagră.
Jorge: Mulțumesc.
Eu mă apropii de el si ii pun mâna pe piept.
Eu: De ce iti bate inima așa? Ești speriat de ceva?(sarcastică)
Jorge: Gata, până aici!
Mă ia pe sus și urcă cu mine in brațe pe scări până in camera mea.
Eu: Lasă-mă jos!(râzând)
Jorge: Nu mai ești așa vitează nu?
Eu: Erai mov la față, nici dacă te vopseam nu ieșea așa bine.(râdeam in continuu)
Jorge: Aaaa, ai chef de râs?
Eu: Da.(râzând)
Jorge: Ei, bine....
Începe să mă gâdile iar eu râdeam și mai tare. Mă dau mai in spate dar mă împiedic de un pantof și cad in pat dar lui Jorge nu ii păsa el mă gâdila in continuare. Eu încercam sa scap de el și mă rostogoleam până am căzut din pat.
Jorge: (râzând) Ești bine iubire?
Eu stăteam întinsă pe jos și încercam să mă potolesc din râs.
Jorge se așează in genunchi jos lângă mine și îmi întinde mâna. Ne ridicăm amândoi și începem iar să râdem.
Jorge: Te iubesc mult, scumpo.(mă ia in brațe)
Eu: Și eu te iubesc. (il sărut pe obraz)
Mă ținea strâns in brațe iar eu stăteam cu capul pe umărul lui. Simțeam mirosul parfumului său și mă simțeam liniștită și in siguranță in brațele lui. Era perfect.....