Cine sunt?

Accident sau intenție?

Era ora 12am., și pentru că astăzi nu am avut școală mă pregăteam să mă întâlnesc cu Casandra să ieșim prin oraș. M-am îmbrăcat așa:

Și am plecat împreună cu Casandra.
Eu: Deci, unde mergem?
Casandra: La mall.
Eu: Perfect.
Am stat aproape toată ziua la mall și am intrat in fiecare magazin.
Eu: Ok acum sunt chiar epuizată.
Casandra: Mă bucur că s-a terminat. Mai mergem și mãine?
Eu:NU!
Casandra: Ție nu ți se pare că tipu ăla cu mașina neagră ne urmărește? Adică era in spatele nostru când am venit și e și acum.
Eu: Oh, calmează-te, uite a luat-o pe străduța aia.
Casandra: Da, ai dreptate sunt paranoică.
Perspectivă Casandra:
Chiar mi se părea ciudat tipu, adică sunt destul de sigură că l-am mai văzut și prin mall.
Eu: Artemis ai grijă la tipu care iese!!!!!!
Eu & Artemis: Aaaaaaa......
A fost prea târziu tipul a izbit frontal partea in care se afla Artemis.
Perspectivă Jorge:
Eram in sufragerie și mă uitam cu Martin la tv când am primit un telefon de la Casandra. Oare ce o fi?
Convorbire telefonică:
Casandra:Alo, Jorge trebuie să vii repede la spital, Artemis a avut un accident.
Eu: Cum?????!
Casandra: Ea a încercat să frâneze și a tras de volan dar degeaba, parcă a vrut să o lovească.
Eu: Nu se poate.... E grav?
Casandra: Nu știu, nu pot să intru că nu sunt membru al familiei, iar mama ei e pe drum dar o să mai întârzie.
Eu: Ok, vin acum.
Sfârșit convorbire.
Martin: Ce s-a întâmplat?
Eu: Artemis a avut un accident.
Martin: Ce?????? Dar cum?(încremenit)
Eu: Nu mai sta și te uita ca prostu' la mine. Mișcă-te(impingându-l)
Perspectivă Casandra:
Stăteam pe scaun așteptând ca cineva să îmi spună ceva despre Artemis când il văd pe Jorge aproape alergând spre mine și pe Martin extenuat in spatele lui.
Jorge: Casandra, ce se întâmplă, ști ceva de Artemis?
Martin: Te rog spune-i ceva, e disperat. A condus cu 90 la oră prin oraș și semafoarele nici nu le-a luat in seamă.
Eu: Scuze dar chiar nu știu nimic, de trei ore nu iese nimeni de acolo, iar eu nu pot să intru, și ca să fie pachetul complet, mama ei e blocată in trafic.
Intre timp iese un doctor din sală.
Doctorul: Pentru Artemis Zenere?
Jorge: Da. Este grav.(speriat)
Doctorul: Chiar de loc, la gravitatea accidentului e chiar puternică având in vedere că s-a ales doar cu câteva contuzii ușoare. Totuși s-a lovit rău la cap, cred că a dat cu capul de volan, momentan e suspectă de amnezie. După ce se trezește vom afla exact.
Jorge: Bine dar vreau să o văd.
Doctorul: Sunteți membru al familiei?
Jorge: Iubitul.
Doctorul: Îmi pare rău dar doar membrii familiei pot intra.
Jorge: Atunci sunt logodnicul, pot să intru înainte să ajung însurat și cu copii?
Doctorul: Păi......
Jorge: Mulțumesc.(intrând)
Perspectivă Jorge:
Nu pot să cred, cât de prost am putut să fiu? Eu trebuia să fiu acolo, nu ea. Îmi trag un scaun lângă patul ei și mă uitam la ea. O iau de mână dar nu are nicio reacție. Mă aplec puțin peste ea și mă uit la fața ei, este la fel de frumoasă, dar lipsesc ochii aceia albaștri strălucitori, chiar ași da orice să ii văd. Mă uit la buzele ei și nu pot să mă abțin să nu o sărut. O sărut ușor și o țin strâns de mână. Mă depărtez puțin când văd că începe să se încrunte și mișcă din gene până deschide ochii.
Artemis: Ce?......(vrând să se ridice)
Eu: Nu,nu stai acolo, trebuie să chemăm un medic.
Artemis: Un ce?...(confuză)
Nu apuc să mă ridic că pe ușă intră un doctor.
Doctorul: Aaa, bun deci s-a trezit.
Eu: Da, credeți că își amintește ceva?
Doctorul: Păi haide să aflăm...... Bun dragă, să vedem dacă iți amintești cum te cheamă.
Artemis: Artemis????
Eu:(răsuflu ușurat)
Doctorul: Da. Acum iți amintești cine e cel care te ține de mână?
Artemis:.........Jorge???
Eu: Da iubito.(din nou răsuflu ușurat)
Doctorul: Bun, acum, iți amintești ce ai pățit?
Artemis: Un accident cu mașina, nu?
Doctorul: Da. Deci nu e vorba de amnezie, iar dacă evoluează in continuare așa, mâine este acasă.
Eu: Mulțumesc mult!
Doctorul: Din păcate acum trebuie să ieși, oricum nu poți vorbi prea mult cu ea, e foarte obosită. Dar sunt sigur că mâine își va reveni, pare foarte puternică.
Eu: Chiar este.
O sărut pe obraz și ies afară.
Amanda(mama lui Artemis): Jorge, cum se simte?
Eu: Este bine, acum trebuie să se odihnească, mâine ar pute fi acasă.
Amanda: Oh, slavă cerului.
Eu: Casandra, poți să vii puțin până afară? Trebuie să vorbim ceva.
Eu și Casandra ieșim afară.
Eu: Casandra spune-mi exact ce s-a întâmplat cu accidentul.
Casandra: Adevărul e că tipul care ne-a lovit mi s-a părut foarte suspect.
Eu: Adică?
Casandra: Sunt destul de sigură că ne-a urmărit la mall. Și când a avut loc accidentul Artemis a tras de volan, dar nu a reușit decât să întârzie impactul pentru că el nu a pus frână.
Eu: E prea ciudat, și am nevoie de tine, pentru că nu știu de ce dar am impresia că Elvira a avut o legătură.
Casandra: Vrei să o urmăresc?
Eu: Da. Trebuie să aflăm adevărul despre accidentul ăsta......