Cine sunt?

Îmi ascunde ceva?

Era dimineață iar eu mă plictiseam de moarte. Mama era la serviciu iar Jorge, Casandra și Martin erau la școală. Din cauza accidentului eu trebuie să stau acasă pentru că nu pot dansa sau cânta. Era ora 12, iar întâlnirea cu Jorge era abia la 4 așa că am coborât in sufragerie și am inceput să mă uit la un film.
Perspectivă Jorge:
Eu: Știi....., trebuia să mă lași pe mine să vorbesc ieri. Cum organizez eu ceva in 4 ore?????!
Casandra: Ei haide, găsești tu ceva, asta contează mai puțin acum. Eu îmi fac griji pentru că e singură acasă.
Eu: Stai liniștită, Elvira e in multe feluri, dar nu proastă. Nu ar răpi-o niciodată de acasă.
Casandra: De ce??
Eu: Pentru că in casa unei milionare sunt camere de supraveghere peste tot. Nu e logic?
Casandra: Ai dreptate. Dar ce facem când începe școala? Ști că Artemis apare și dispare când nu te aștepți. Și in plus va vrea să iasă, ce o să ne facem??????!(ușor isterică)
Eu: Calmează-te, o să o ținem ocupată până o potolim pe Elvira.
Casandra: Și cum o să facem asta?
Eu: Nu știu. Dar o să avem nevoie și de Martin să o țină ocupată pe Artemis cât ne ocupăm noi de asta.
Casandra: Deci o să trebuiască să ii spunem și lui Martin.
Eu: Mda, așa e. Acum, dă- mi o idee, unde să o duc pe Artemis?
Casandra: Ah, pregătește și tu un picnic, fraiere.(exasperată)
Eu: Sigur, mersi.(sarcastic)
Perspectivă Artemis:
Era ora 3 Iar eu mă pregăteam de întâlnire. Oare ce a mai pregătit de data asta? Mă machez natural, îmi ondulez vârfurile părului, il leg intr-o coadă și mă îmbrac așa:

Cobor jos unde mă aștepta Jorge.
Jorge: Doctorul ți-a dat voie să mergi pe tocurile alea?
Eu: Păi nu a spus să nu merg pe ele.
Jorge: Dar l-ai intrebat, nu?
Eu: Ăăăăă....... Evident!
Jorge: Sunt sigur.(sarcastic)
Eu: Deci, unde mergem?
Jorge: Păi e surpriză, dar mai întâi vreau să știu dacă ai încredere in mine.
Eu: Am încredere.(confuză)
Jorge: Atunci este perfect.
Vine prin spatele meu și mă leagă cu o eșarfă la ochi.
Eu: Jorge ce e asta? Serios nu văd nimic, nu pot să merg.
Jorge: Stai liniștită și urmează-mă.( mă prinde cu mâna stângă de talie și cu mâna dreaptă mă prinde de brațul drept)
Eu: Să nu îmi dai drumul.
Jorge: Nu iți dau, ai grijă la scară.(îmi șoptește la ureche).
Urcăm in mașină și pornim. Era ciudat să nu văd unde mă duce dar aveam încredere in el.
Jorge: Am ajuns.(ma ajuta sa cobor din masina)
Eu: 25 de minute. Unde m-ai adus.
Jorge: Tu ai inumărat?
Eu: Da.
Jorge: (vine prin spatele meu și ma desleagă) Uite......
Era o pajiște frumoasă iar el pregătise un picnic.
Eu: Wow, e superb.
Jorge: Stai jos( se aseaza pe pătură)
Eu: (m-am așezat lângă el si l-am luat in brațe). Ai pregătit toate astea singur?
Jorge: De fapt Casandra mi-a dat ideea și eu m-am ocupat de restul.
Eu: Nu pot să cred ca nu mi-a spus nimic.
Jorge: Păi era un secret.
Eu: Ți-am spus vreodată ca te iubesc mult?
Jorge: Ai putea sa o spui mai des, dacă vrei.
Eu: (încep să râd si il sărut pe obraz)
Jorge: Dacă vrei pot să încep eu. Te iubesc mult și îți promit ca nu mă voi despărți de tine niciodată.
Eu: De ce ai adus despărțirea in discuție te-ai gândit vreodată la asta?
Jorge: Nu, normal ca nu.(ușor agitat)
Eu: Tu îmi ascunzi ceva?
Jorge: Nu, de ce întrebi?(și mai agitat)
Eu: Te văd ușor neliniștit, este totul in regulă?
Jorge: Da iubito, stai liniștită, nu îți ascund nimic.(se apropie de mine si încearcă sa mă sărute)
Eu: Ce vrei să faci?(zâmbind)
Jorge: Să te sărut.
Eu: Da dar mai întâi trebuie să mă prinzi.
Jorge: Ce???
Înainte să termine fraza mă ridic și o iau la fugă. Se ridică si el si mă aleargă 5 minute in continu până mă prinde de talie, mă întoarce cu fata spre el și mă sărută.
Jorge: Te lași greu ca in prima zi, îmi place
Eu: Cred că ar trebui să mergem se face târziu.
Jorge: Bine(mă ia in brațe (stil mireasa) si ma duce așa până la mașină)
Ajungem acasă si mă conduce înăuntru.
Jorge: Să te odihnești da?
Eu: ok.
Intre timp vine si mama din bucătărie.
Mama: Aaaa, bună Jorge!
Jorge: Bună seara!
Eu: Eu mă duc sus sunt obosită.
Jorge: Noapte bună iubito!(mă săruta pe obraz)
Perspectivă Jorge:
Artemis s-a dus in camera ei iar eu rămăsesem jos cu mama ei.
Amanda: Jorge să știi ca am aflat tot de la Casandra.
Eu: Îmi pare rău știu că e doar vina mea dar vă promit ca nu mai las ca așa ceva sa se întâmple.
Amanda: Nu e vina ta am înțeles situația voiam sa îți spun ca o sa va ajut si eu cu asta.
Eu: Singurul lucru cu care ne puteți ajuta e să o țineți ocupata sa nu bănuiască nimic cat ne ocupăm eu și Casandra de restul.
Amanda: Dar de ce nu ii spunem poate s-ar mai feri si ea .
Eu: Nu vreau sa o speriem. Nu putem sa ii spunem ca o psihopată o urmărește, ar intra in panică.
Amanda: Ok eu sunt aici si o sa am grija sa nu afle iar dacă vreți pot sa va ajut si cu Elvira cunosc multi oameni care s-ar putea ocupa.
Eu: Mulțumim oricum o sa se rezolve totul.
Amanda: Sunt sigură de asta........