Cine sunt?

Nu e la fel...

Perspectivă Jorge:
Nu pot să cred că Artemis a acceptat să iasă cu babuinul ăla de Mateo.
Tot ce imi doresc acum e să aibă cea mai urâtă intâlnire. Cum o fi reușit să o convingă? Oricum dacă idiotul ăla crede că renunț la Artemis așa ușor se inșeală. Un singur lucru nu ințeleg. Cum de știa de planul Elvirei? Eu am urmărit-o zile intregi și pot să jur că nu l-am văzut prin preajmă. Iar dacă nu a urmărit-o atunci cum a aflat? Ceva nu e bine aici și o să imi dau eu seama ce.
Perspectivă Artemis:
Era deja târziu iar eu habar nu aveam cu ce să mă imbrac pentru intâlnire. Nu prea sunt entuziasmată de intâlnirea asta dar poate merită o șansă. Scotocesc prin dulap și dau de rochia pe care am purtat-o la prima intâlnire cu Jorge. Mă uit puțin la ea și o pun la loc in dulap. După incă o rundă de căutări, aleg să mă imbrac așa:

Hmmmm, imprimeu floral, la fel ca rochia de la picnicul cu Jorge.
Cobor jos și il văd pe Mateo care mă aștepta.
Mateo: Ce rochie frumoasă, păcat că nici nu se observă din cauza frumuseții tale.
(Prea multe explicații. Ajungea doar extraordinar.)
Eu: Mersi.....(cu jumătate de gură)
Ne urcăm in mașină și pornim. Nu scoate nici un cuvânt tot drumul. Jorge mereu făcea ceva, ori cânta ori găsea vreun subiect de conversație dar nu mă plictiseam cu el.
Ajungem la un momentdat in fața unui parc. Era superb mii de flori colorate și păsări ce cântau frumos. Era de vis iar eu mă gândeam decât că voiam să fiu aici cu Jorge. Ah, ce o fi fost in capul meu?
Ajungem in fața unui lac iar pe mal se afla o bărcuță. Mateo se urcă in ea și imi intinde mâna. Doar nu vrea să intru in aia, nu?
Mateo: Vii?
Eu: Imi e cam frică.
Mateo: Ei haide, doar ești cu mine...
(Exact de asta mă temeam.)
Eu: Bine. (urcând in barcă)
(Incep să mă panichez când văd că ne indepărtăm de mal iar dacă mă gândesc că sunt blocată cu el aici deja imi vine rău.)
Mateo: Te simți bine?
Eu: Imi e doar puțin frică, e ciudat să nu fii pe pământ.
(Ah, da, scuza perfectă de parcă nu am mai zburat de o mie de ori cu avionul și nici nu am participat la zeci de petreceri pe vapoare.)
Mateo: Asta e ciudat venind de la o persoană care a zburat cu avionul de mii de ori.
(Ce v-am zis? Nici el nu e prost.)
Eu: Da dar pe apă e mai ciudat.
Mateo: Oricum eu nu la asta mă refeream.
Eu: Dar la ce?
Mateo: La Jorge.
Eu: Chiar nu vreau să vorbesc despre asta.
Mateo: Ok, dar o fată așa frumoasă ca tine nu merită să stea supărată. Viața merge înainte. Și poate persoana potrivită este mai aproape decât crezi.
(Vai de viața mea, în ce rahat m-am băgat?)
Spune astea și se apropie de mine vrând să mă sărute.
(Eh, uite acum mi-ași fi dorit să știu să înnot)
Eu il opresc și de data asta nu aveam nimic de zis, dar nu voiam să mă sărute.
Eu: Mateo, îmi pare rău dar nu pot.
Mateo: Stai liniștită, înțeleg. E prea devreme.
(Da, fix de asta nu vreau eu să mă sărute.....)
Eu: Cred că ar trebui să mergem, se face târziu.
Mateo: Ok.
Perspectivă Jorge:
Nu pot să cred, că idiotul ăla a avut un plan cu Elvira ca să pară erou în fața lui Artemis. Cum s-a putut gândi la așa ceva? Dar nu e nimic, stai să audă Artemis de asta.....
Perspectivă Artemis:
Stăteam în camera mea și mă gândeam la ce dezastru am provocat acceptând să ies cu Mateo . Cum pot să îi spun eu că defapt a fost un joc de-al meu ca să îl fac gelos pe Jorge când el clar simte ceva pentru mine? Mă simt așa de prost încât îmi doresc să dispar sau să intru în pământ. Cât de imatură am putut să fiu ca să mă joc cu sentimentele cuiva dor din orgoliu? Și mai important, cum mai ies eu din asta acum? Oh, chiar nu știu ce să fac!
Norocul meu este că exact atunci a intrat pe ușă salvarea mea.......Casandra.
Casandra: Și, cum a fost?
Eu: Cum a fost ce?
Casandra: Cum ce, întâlnirea cu Mateo.
Eu: Un dezastru, asta a fost.
Casandra: Aaaaa, a fost la fel de grosolan nu?
Eu: Nu, el a fost un dulce dar eu am fost o toantă.
Casandra: Cum adică?
Eu: Eu nu am vrut să ies cu Mateo, am vrut doar să îl fac gelos pe Jorge.
Casandra: Ce? Dar ce ți-a venit să faci asta?
Eu: Păi eram geloasă din cauza fufei ăleia și că Jorge o place mai mult decât pe mine și am reacționat fără să gândesc.
Casandra: În primul rând, Jorge nu o place pe aia. Mi-a și spus că nu poate să creadă că ai crezut că ar fii în viața asta cu o panaramă ca aia. Și ca să știi Jorge râdea de ea, nu cu ea, nu îi venea să creadă de ce putea să scoată pe gură ca de exemplu îi spunea că e iubirea vieții ei dar nu îl cunoștea nici măcar de cinci minute.
Eu: Aaaaaaaa, deci panaramă exact cum am zis. Dar nu pot să cred că nici măcar nu l-am ascultat pe Jorge.
Casandra: Iar legat de cearta voastră să știi că Jorge iți ascundea faptul că Elvira avea un plan pe care l-ai și văzut. A urmărit-o zile întregi dar nu a aflat nimic, asta în timp ce eu și Martin te țineam ocupată ca să ne asigurăm că Elvira nu pune gheara pe tine. Dar a fost nevoie de un minut de neatenție ca să te răpească.
Eu: Nu pot să cred, dar de ce nu mi-ați spus?
Casandra: Jorge a spus că ar fi mai bine să nu știi ca să nu te panichezi. El a vrut doar să te protejeze.
Eu: Cât de idioată sunt. Deci de asta se purta el ciudat. Trebuie să vorbesc cu el.
Casandra: Da dar mai întâi trebuie să clarifici situația cu Mateo.
Eu: Ah, Casandra, în ce m-am băgat? Cum mai ies eu din asta?
Casandra: Eu cred că ar trebui să spui adevărul.
Eu: Ești nebună? O să îi frâng inima. Nu vreau să îl rănesc.
Casandra: Atunci ce ai de gând să faci?
Eu: Nu știu dar nu mai pot să stau departe de Jorge așa că o să găsesc eu ceva.........