Cine sunt?

Da sau poate nu...

Mă trezesc devreme dar nu din cauza soneriei ci din cauza unor sunete sinistre ce veneau de la parter. Mă dau jos din pat și mă duc la balustradă.
Eu: Hei..... Ne am luat pisică și naște?
Mama: Nu scumpo tatăl tău cântă.
Eu: Dar de ce face asta, cu ce am grșit?
Tata: Cânt atât de rău? Mă gândeam să cânt la nunta noastră.
Eu: De ce? Ce ai cu invitații?
Tata: Dar vreau să am și un cântăreț live.
Eu: O să cânt eu numai te rog, oprește-te. O să cheme vecini poliția.
Tata: De ce să cânți tu?
Eu: Pentru că eu fac muzică.
Tata: Tu faci muzică? De când?
Eu: De când ne-am mutat in Milano.
Tata: Aaaaa, ok.
Mama: Scumpo o să am nevoie de tine să mă ajuți cu pregătirile. Și cu rochia, și cu buchetul și....
Eu: Bine, m-am prins, te ajut cu toate.
Mama: Mersi scumpo.
Mă duc iar in camera mea și mă imbrac așa:

Mă machez imi prind părul și cobor jos unde mă aștepta Jorge.
Jorge: Bună iubito!
Eu: Bună scumpule!
Tata:(vine prin spatele lui Jorge ca o fantomă) Bună Jorge!
Jorge: (tresare ușor) Bună ziua! Ce mai faceți?
Tata: Bine, dar ași face și mai bine dacă ai lua mâna de pe fata mea.
Mama: Alejandro, lasă băiatul in pace.
Tata: Dar nu i-am făcut nimic......Încă.
Mama: Stai liniștit Jorge, numai gura e de el. Dacă tot ai chef de vorbit spune dacă ai găsit un loc unde să facem nunta.
Tata: Păiiiii.....
Jorge: De ce nu faceți ceva drăguț aici acasă?
Tata: Brusc imi place de tine, bun venit in familie!(il ia pe Jorge de gât)
Eu: Acasă nu e prea simplu?
Mama: De fapt imi place ideea ceva intim.
Eu: Și cu puțin ajutor din partea mea, ceva sofisticat.
Mama: Ar fi perfect scumpo.
Jorge: Ce ar fi să mergem noi la școală, o să intârziem.
Eu: Conduc eu.
Jorge: Nu, conduc eu că nu mai ajungem la prima oră dacă o să conduci tu.
Ne urcam in masina iar Jorge, da muzica tare si incepe sa cante. Eu radeam in hohote.
Eu: Hei, canta dar pune mâinile pe volan!
Jorge: Stai calmă! E pe pilot automat.
Eu: Oh, Dumnezeule!(exasperata)
Ajungem la scoala repede, prea repede.....
Eu: Esti maniac....
Jorge: Ba nu, nu ai patit nimic, ma pricep doar stii ca am fost pilot de curse.
Eu: Da dar celelalte masini nu sunt jaloane!
Jorge incepe sa rada.
Eu: Ce ti-se pare asa amuzant?
Jorge: Ti-am mai spus ca te ador cand esti nervoasă?(vine spre mine si ma ia in brate)
Eu: E ceva ce te enerveaza la mine?(aranjandu-i gulerul camasii)
Jorge: Ca trebuie sa fii tu mereu contra si sa iasa cum vrei tu.
Eu: Ba nu e adevărat!
Jorge: Vezi......
Eu: Atunci va trebui sa te obisnuiesti.
Jorge: Deci ce facem cu nunta? Cum vrei sa aranjezi?
Eu: O sa fac totul din trandafiri albi. Imbrac balustrada in trandafiri albi, buchetul ei, aranjamentele de pe masa, pana si in par o sa aiba trandafiri albi.
Jorge: In par nu se pun coronite din alea cu pietricele?
Eu: Alea sunt demodate. Acum se poartă coronita din flori.
Jorge: Si rochia?
Eu: Rochie alba cu tente de crem, scurta cam pana la genunchi, facuta din tull.
Jorge: Scurtă?
Eu: Pai se potriveste mai bine nu mai e la prima casatorie ca sa poarte lunga plus ca da bine cu niste sandale cu toc subtire in picioare.
Jorge: Cata imaginatie ai.... Nunta ta cum o vezi?
Eu: Hmmm, mai e mult pana atunci.
Chiar atunci apar Casandra si Martin.
Casandra: Felicitari pentru mama ta, imi inchipui ca esti fericita.
Eu: Foarte.
Casandra: Mergem? Avem dans.
Eu: Da.
Perspectivă Jorge:
Martin: Ce frumos te uiti la ea.
Eu: Cum ma uit?
Martin: Nu stiu parca se vede ca o iubesti si din priviri.
Eu: Chiar nu ma gandeam vreodata ca pot sa iubesc asa pe cineva. Sa nu pot sa dorm fara sa stiu ca e bine, sa plang daca plange ea, sa rad daca rade si ea. Nu stiu cum s-a intâmplat asta.
Martin: Si atunci ce mai astepti?
Eu: Cum adica?
Martin: Casatoreste-te cu ea!
Eu: Nu, e prea devreme.
Martin: Frate tu ai 21 de ani si ea 20 pe bune sunteti adulti in toata firea.
Eu: Inca nu are 20 face luna viitoare.
Martin: De parca ar conta.
Eu: Nu e vorba de asta, o astfel de decizie implica multa responsabilitate, iar eu nu sunt chiar pregatit, si nici ea nu e.
Martin: Faci cum vrei dar daca o iubesti asa mult nu stiu de ce mai astepti.
Eu: Trebuie să o cunosc mai bine, sa vad cum reactioneaza in anumite situatii, cum gestioneaza lucrurile, nu e chiar simplu in plus suntem de putin timp impreuna.
Martin:(bombane) Da, ca e putin un an!(isi da ochii peste cap si ma urmraza pana in sala de instrumente)
Eu: Frate daca iar facem vioara cred ca chiulesc. E cel mai plictisitor instrument.
Martin: Inseamna ca nu ai incercat harpa.
Eu: Nici nu vreau.
Perspectivă Artemis:
Lumini, ornamente, tot. Totul era pregatit pentru nunta, ce mai lipsește? Un mare da.
Mă tot gândesc la ce a spus Jorge astăzi. Oare pregăteste ceva? Nu, nu are cum. Adică e prea devreme.....dar
.....Nu, dar nimic, e prea devreme.
Mama: Ah, mersi scumpo, e extraordinar ce ai reușit să faci cu un timp asa de scurt.
Eu: Ține de organizare.(rad) Mă duc si eu să mă schimb vedeți că trebuie să vină invitații.
Tata: O să avem noi grijă.
Perspectivă Jorge:
Eram la petrecerea mamei si tatălui lui Artemis. E extraordinar ce a reușit să facă, parcă nu mai era aceeași casă. Stăteam de vorbă cu tata când o văd codorând scările și atunci am simțit un nod in gât. Era imbrăcată intr-o rochie roșie acoperită cu dantelă, mulată, fără bretele, cu puțin decolteu, ce ii venea mai sus puțin de genunchi, la spate rochia se continua cu o trenă din dantelă roșie. În picioare avea niște pantofi cu toc subțire inalt, roșii de catifea. Părul intr-un coc extrem de bine aranjat ce scotea in evidență cerceii lungi cu mici pietricele. Iar ținuta era completată de colierul cu diamante de la gât.
Tata: Jorge...(fluturând mâinile prin fața mea)...fiule!
Bineițeles că nu ii răspundeam, nici măcar nu il auzeam, nu il vedeam. Totul se oprise. Singura persoană pe care o mai vedeam era blondina ce cobora scările. Mă duc spre scări și ii intind mâna ajutând-o să coboare ultimele trepte.
Eu: Nu am cuvinte.
Artemis: (râde) Așa de rău e?
Eu: Rău? Nu am mai văzut vreo ființă mai frumoasă ca tine.
Imi pun mâinile in jurul taliei ei iar ea isi pune mâinile in jurul gâtului meu. Buzele ei de un roșu aprins parcă mă ispiteau. Imi apropii capul de al ei și o sărut. Un sărut de care nu mă mai săturam. Ne desprindem și rămân uitându-mă in ochii ei.
Artemis: Hei!
Eu: Hmmm, ce?
Artemis: Am spus că te cheamă tatăl tău.
Eu: Aaaa, da, vino cu mine.
Artemis: Bună seara!
Tata: Bună,Artemis! Ești superbă.
Artemis: Mulțumesc!
Casandra: Artemis, vino la poze.
Artemis: Ok. Vorbim mai târziu.(mă sărută pe obraz si pleacă)
Tata: Iți taie răsuflarea, ți se inmoaie picioarele, simți un nod in gâd și o vezi doar pe ea?
Eu: Da. De ce se intâmplă asta?
Tata:(râde) Pentru că ești indrăgostit până peste cap tăntălăule.
Eu: Asta e de rău sau de bine?
Tata: Doar tu poți să iți răspunzi la intrebarea asta.
Inainte să apuc să spun ceva ii aud vocea lui Artemis, cântă ca o zeiță.
Preotul: Suntem aici pentru a-i uni pe Amanda și Alejandro dacă cineva are ceva de spus să vorbească acum sau niciodată.
????: Da eu!......