Cine sunt?

Adevărul

Încă o dimineață la fel ca celelalte. Mă trezesc, mă machez, îmi prind părul dintr-o coadă și mă îmbrac așa:

Cobor jos unde Jorge mă aștepta.
Jorge: In sfârșit....te aștept de o jumătate de oră...(exasperat)
Eu: Păi da, tu trebuie să mă aștepți pe mine, important e să nu te aștept eu pe tine.
Jorge: Ești incredibilă😂😂😂
Eu: Știu.....
Jorge: Haide să mergem că e târziu.
Eu: Stai să iau cheile de la mașină.
Jorge: Văd că nu glumeai ieri.
Scot mașina din curte și ne urcăm amândoi.
Jorge: Nu vrei să dai tocurile alea jos pentru sănătatea și viața mea???
Eu: Merg pe tocuri de la 12 ani. Chiar nu ai de ce să îți faci griji.
Jorge: Dacă spui tu.....(ușor neliniștit)
Ajungem la școală in 20 de minute.
Eu: Uite așa se conduce......
Jorge: Conduci ca bunica.
Eu: Măcar te-am adus întreg!
Jorge: Și eu te-am adus intreagă ieri.....
Eu: Nu psihic.😂😂😂
Jorge: In continuare arțăgoasă(bombănind)
La școală totul a fost in regulă. Și partea cea mai bună e că nu am văzut-o deloc pe Elvira.
Perspectivă Elvira:
Eu: Ce ți-a luat atât???
Maria: Habar nu ai ce viață a avut țărăncuța asta. A locuit in niște țări pe care nici nu știu să le pronunț.
Eu: Ce îmi pasă mie? Ai găsit ceva interesant?
Maria: Uite, aici e dosarul cu toată viața ei.
Eu: Citește Maria, doar nu vrei să mă obosesc eu!
Maria: Artemis Alejandra Zenere, Născută in Lisabona pe....
Eu:Stop(o întrerup)! Cum ai spus că o cheamă?
Maria:Artemis Alejandra Zenere.
Eu: Ești sigură că e numele complet?
Maria: Da, sunt sigură.
Eu: In sfârșit! Acum pot să o elimin definitiv cu minciuna asta😈😈😈............
Perspectivă Artemis:
Era ora 13:15 mă pregăteam de intâlnirea cu Jorge. M-am îmbrăcat așa:

Iar părul și machiajul le-am făcut așa:

Eram gata. Am coborât jos și Jorge mă aștepta.
Jorge: Wow arăți extraordinar....
Eu: Aceeași replică?
Jorge: Păi de fapt nu am un cuvânt care să te definească exact.
Eu: Awwwww......., deci mergem?
Jorge: Sigur. (Intinzându-mi mâna)
Ne țineam de mână și ne plimbam de o oră.
Eu: Deci unde mă duci?
Jorge: Aici (se oprește in fața unei băncuțe albă peste care atârnau crengile pline cu flori ale unui copac) I-a loc.
Eu: De unde ști tu locul ăsta? Nu mi se pare că l-ai fi găsit acum din intâmplare.
Jorge: Veneam aici des. Mai ales când eram cu Elvira aici mă ascundeam de ea.
Eu: Nici nu mă miră.
Jorge: Ai încercat vreodată să innumeri razele soarelui?(ușor aerian)
Eu : Nu, e imposibil nici nu le vezi.
Jorge: Eu am reușit. Una.
Eu: Aaaaa e de logică nu?
Jorge: Da,(mă ia de mâini și se uită in ochii mei)tu ești raza mea de soare.
Se apropie de mine și încearcă să mă sărute dar il opresc punându-i mâinile pe piept.
Eu: Nu, Jorge nu pot, iartă-mă.(mă ridic de pe bancă)
Jorge: De ce, ce s-a întâmplat? (se ridica și el ingrijorat)
Eu: Nu pot să iți fc asta. Eu te-am mințit in tot timpul ăsta.
Jorge: Cum adică m-ai mințit?
Eu: Numele meu nu e Nora Martinez. Numele meu este Artemis Zenere.
Jorge: Dar de ce ai mințit???
Eu: Eu am locuit in multe orașe până acum, din țări și de la celălalt capăt al lumii. Nu m-am integrat niciodată. De fiecare dată când spuneam Artemis Zenere toți fugeau de mine. Nu mă vedeau decât ca pe o milionară înțepată. De data asta am vrut să mă integrez, am vrut să fie altfel.
Jorge: Să te integrezi printr-o minciună?
Eu: Știu, și îmi pare rău. Eu nu sunt persoana care credeai că sunt.(vrând să plec)
Jorge:( mă prinde de încheietura mâini)Nu oi fi tu persoana care am crezut că ești(mă trage brusc de mână și ajung la pieptul lui) dar cu siguranță ești persoana de care m-am îndrăgostit.
După ce a spus asta m-a sărutat. Mă săruta apăsat și mă ținea strâns in brațe. Eu aveam mâinile pe pieptul lui și ii simțeam bătăile rapide ale inimii. Ne desprindem la un moment dat și rămânem nas in nas.
Eu: De ce ai făcut asta?
Jorge: Pentru că eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă in care te-am văzut. Atunci nu știam cum te cheamă pentru că nu ai vrut să îmi spui. Dar puteai să ai orice nume, eu tot eram îndrăgostit de tine.Eu te iubesc pentru ceea ce ești, nu pentru cine ești.
După ce aud vorbele astea îl iau in brațe și rămânem așa minute bune. Nu pot să cred că e chiar perfect.
Perspectivă Jorge:
Nu i-am spus că știam cum o cheamă pentru că am așteptat să văd cum explică asta in plus chiar voiam să aflu motivul pentru care a mințit. Oricum nu mai contează. Acum că o văd in brațele mele îmi dau seama că a meritat totul.......💕💕💕💕