Cine sunt?

Scuza perfectă...

Mă trezesc de dimineață, mă machez și mă imbrac așa:

Plec la școală dar nu prea mă grăbesc pentru că știu că trebuie să vorbesc atât cu Jorge cât și cu Mateo, iar asta nu mă încântă deloc. Adică lui Mateo trebuie să îi explic că l-am folosit iar pe Jorge trebuie să il fac să mă ierte.......Hmmmmm, o să fie o zi luuungă.
Ajung la școală și îi văd pe Mateo și pe Jorge certându-se, iar Jorge mai avea puțin și il lua la bătaie.
Eu: Hei... Ce se intâmplă aici, ce e cu țipetele astea?!
Jorge: Este un mincinos, te-a jucat pe degete.
Eu: Cum?
Mateo: De unde știi tu, e doar o invenție ca să ne desparți!
(Nu e nevoie de vreo invenție pentru asta dar mă rog.)
Eu: Îmi explică și mie cineva ceva?
Jorge: "Iubitul" tău, a plănuit răpirea ta cu Elvira ca să ne despartă și el să pară un erou in fața ta.
Eu: Ce? E adevărat Mateo?
Mateo: Nu, e o invenție de a lui.
Jorge: Oh, te rog, Artemis cum ași fi putut să inventez așa ceva, ce imaginație bonlavă ar trebui să am?!
Mateo: Nu il asculta, sigur e un joc de-al lui ca să ne facă rău.
Eu: Eu il cred.
Mateo: Ce? Deci il crezi pe el dar nu pe mine?
Eu: Chiar dacă m-a mințit o dată nu a vrut să imi facă rău in plus nu ar face așa ceva. În schimb tu ai fost bipolar, mai intâi nesuferit iar acum incerci să fi drăguț. Și să nu uităm că te-am văzut de multe ori pe lângă Elvira.
Mateo: Artemis, pot să expic.
Eu: Da poți, dar de acum mie nu mai ai de ce să imi explici.
Mateo pleacă supărat dar eu sunt mai mult fericită. A fost scuza perfectă ca să mă despart de el fără să ii mai explic nimic. Dar acum ce fac cu Jorge?
Jorge: Artemis, imi pare rău, trebuia să iți spun. (spune asta și se indepărtează)
Ah, nu, pleacă, ce să fac?....
Conștiință: Du-te după el, doar nu il lași să îți scape.
Ai dreptate!
Conștiință2: Ia stai! De ce să fii tu aia care cedează? De ce să fii tu fraiera care lasă de la ea? Lasă-l să vină la tine. Dacă te iubește va ceda el.
Asta așa e.
Conștiință: Oh, haide.... Îl iubești, chiar e cazul să faci acum pe inabordabila?
Nu știu ce să zic.
Conștiință2: Dacă te duci după el o să creadă că ești disperată și că te are la degetul mic.
Ok, atunci nu mă duc.
Conștiință: Du-te odată!
Conștiință2: Ai fost fraieră și până acum, ce ar mai conta una in plus?......
Eu: Jorge!
El se întoarce și se apropie de mine.
Eu: Trebuie să vorbim.
Jorge: Artemis trebuie să iți spun că eu nu am avut nimic cu Matilda și......
Eu: Știu tot de la Casandra.
Jorge: Deci de asta m-ai crezut mai devreme.
Eu: Asta și pentru că oricum voiam să mă despart de Mateo.
Jorge: Nu era pe gustul tău?
Eu: Nu, nu era tu.
Jorge: Eu nu mai vreau să stau departe de tine. Nu mai pot să stau departe de tine. Știu că nu trebuia să te mint, dar te rog, iartă-mă!
Eu: Te iert.
Nici nu apuc să spun bine asta că mă ia in brațe și mă strânge tare.
Eu: Îmi era dor de asta.(ii șoptesc ușor la ureche)
Nu spune nimic, doar se uită la mine și mă sărută.
Jorge: Te iubesc. Și îți promit că nu o să te mai mint vreodată.
Eu: Și eu te iubesc.(il mângâi ușor pe obraz)
Jorge: (îmi ia mâna și o sărută) Mergem? Avem ore.
Eu: Da.
Îmi cuprinde talia cu o mână și intrăm in școală. Toți se uitau la noi.
Casandra: Ce se întâmplă aici? V-ați inpăcat?
Eu: Da.
Casandra: Aaaa, nu pot să cred, vă felicit!
Jorge: Mulțumim.
Intre timp Martin vine pe la spatele ei și ii șoptește:
Martin: Ne vedem la patru.(ii face cu ochiul și pleacă)
Eu: Heiii... Ce se întâmplă aici?
Casandra: Nimic.....
Eu: Aaaaa, nimic....... Ce ar fi să mergem noi la ora de dans și între timp îmi povestești despre cum nu se întâmplă nimic.
Perspectivă Elvira:
Eu: Ești un inutil!!!!
Mateo: Nu am ce să fac. Plus că nu mai vreau să fac nimic.
Eu: Cum adică nu mai vrei să faci nimic. Nu o mai vrei pe Artemis?!
Mateo: Nu, m-am îndrăgostit de altcineva.
Eu: Aaa, da, de cine?..............