Cine sunt?

Nu e ceea ce pare...

Astăzi e o zi mare. De ce? Pentru că astăzi am un interviu cu un producător muzical iar daca totul iese bine in cateva luni voi lansa primul album ceea ce este extaordinar😀😀😀.
Hmmm, oare cu ce sa ma imbrac? Iar la intrebarea asta mi-a luat o ora de nervi si vorbit singura ca sa raspund. Nu intrebati de ce vorbeam singura. Cert este ca am ales sa ma imbrac asa:

Elegant, dragut, potrivit. Sunt gata! Iau geanta, cheile de la masina si plec.
Perspectivă Jorge:
Martin: Dinnou nu te inteleg.
Eu: De ce?
Martin: De doua ore imi povestesti de cat de minunata si superba si perfecta e Artemis, dar daca iti zic sa te insori cu ea zici ca te strang de gat.
Eu: Ți-am spus ca nu sunt pregatit.
Martin: Sa te insori cu ea inseamna sa stai 24 din 24 cu ea, nu iti convine?
Eu: Nu e chiar asa, e mult mai complicat, trebuie sa fiu foarte sigur ca sa fac pasul asta.
Martin: Nu ziceai ca esti convins ca e iubirea vietii?
Eu: Da, sunt convins, nu sigur.
Martin:(isi da ochii peste cap)
Eu: Tu nu aveai intalnire cu Casandra?
Martin: Cat e ceasul?
Eu:11:30...
Martin:(face ochii mari)Ups, am plecat.
După ce Martin a plecat eu mergeam fara o tinta exacta usor dezorientat pe drum gandindu-ma la tot ce mi-a spus. Dar ma opresc in loc cand vad o fata care seamana bine cu Artemis intr-o cafenea cu unu de vreo 30 de ani, inalt, mulsculos și imi dau seama ca aia e chiar Artemis.
Mă inseala? Cum e posobil? Nu pot sa cred, credeam ca ma iubeste...
Perspectivă Artemis:
Eu: Deci, Antonio? Am obtinut contractul?
Antonio: Da l-ai obtinut. Va fi o placere sa lucram cu tine.
Eu: Mulțumesc.(cu gura pana la urechi)
Antonio: Felicitări!
Ne ridicam de la masa ne strangem mana apoi ies din cafenea bucuroasa. Si nu putea fi mai bine de atat pentru ca il vad pe Jorge pe partea cealalta a strazii.
Eu: Bună, iubire!(il sarut pe obraz)
Jorge: Scutește-ma!
Eu: Ce? (Comfuza)
Jorge: Ce ai auzit.(nervos)
Eu: Pai cred ca nu am auzit bine...
Jorge: Am spus sa ma lasi.
Eu: De ce? Ce ai?
Jorge: Știi foarte bine ce am.
Eu: Nu, nu stiu ce ai.
Jorge: Aaa, nu? Ce faceai cu tipul ala acolo? Aveai o intalnire nu? Nu pot sa cred ca ti-ai batut joc de mine trebuia sa imi spui daca voiai sa ne despartim.
Eu:(incerc sa deschid gura sa ii expic)
Jorge: (ma intrerupe) Nu te deranja, am inteles tot.
Eu: Ala era un producator muzical si tocmai am semnat un contract cu casa lui de discuri, tantalaule!
Jorge: Ce?
Eu: Ce ai auzit.(ironica)
Jorge: Adica nu erai la intalnire cu el?
Eu: Nu! Am iesit sa discutam termenii si conditiile si sa semnez contractul.
Jorge: Aaaaa...(rusinat)
Eu: Ahaaaa...(ironica). Cum sa iti treaca prin cap ca te inselam cu ala?
Jorge: Pai arata bine...
Eu:Avea 30 de ani!
Oftez zgomotos , mă apropii de el și il iau in brațe.
Jorge: Iarta-ma iubire, trebuia sa am incredere in tine.
Eu: Da, trebuia.
Jorge: In altă ordine de idei...
Eu: Ok, am inteles vrei sa schimbi subiectul.
Jorge:Să nu uiti de petrecerea tematica de diseara pe care o organizeaza scoala.
Eu: Anul asa e perioada 1900-2000, nu?
Jorge: Da. Mult mai bine ca anul trecut.
Eu: Ce a fost anul trecut? Eu nu eram aici.
Jorge: 1700-1800. Inca ma urmaresc pantalonii aia bufanti.
Eu: Imi pare rau ca nu am foat acolo.(razand)
Jorge: Si mie, muream sa te vad intr-o rochie din aia umflată și decoltata.
Eu: Numai la prostii te gandesti?(ii dau o palma peste ceafă)
Jorge: La ce te astepti cand arati asa?
Eu:Jorge! (Mâraind)
Jorge: Ok, am incetat.(razand)
Ajung acasa vad ca e abia ora 13, mă pun in pat si fara sa imi dau seama adorm. Ma mai trezesc pe la ora 17 si realizez ca"- Oh Doamne, am intarziat la petrecere!" Mă machez repede si ma imbrac asa:

Serios? Ce a fost in capul meu? Arăt ciudat dar ma rog, trecem peste.
Ajung la petrecere si vad ca majoritatea au ales pantaloni evazati, chestii largi deci stau bine la capitolul, originalitate...
Perspectivă Jorge:
Eu: Ce ai facut cu Melanie si copilul?
Diego: Nu era nici copilul meu.
Eu: Doamne, cat de prost ai fost...
Diego: Da, cel mai rau imi pare de Natalia.
Eu: Poate e mai bine asa, oricum nu va intelegeati.
Diego: Iubita ta a fost cumva fotomodel?
Eu: Din cate stiu nu, de ce?
Diego: Uite...(aratand spre Artemis)
Eu: Wow, ce rochie...
Diego: Rochie? Ce picioare...
Eu: Te uiti cumva la picioarele iubitei mele?
Diego: Frate, și tu te-ai uita in locul meu...
Eu: Dispari.
Diego: De ce?
Eu: Pentru ca vine spre mine.
Diego: Asa si?
Nu ii raspund la intrebare pur si simplu il imping de lânga mine. Dar ce credeti ca gogomanul se lasa cu una cu doua? Nu, trebuia sa ma impinga si el. Si de parca nu a fost de ajuns, am calcat pe pantalonii astia evazati si unde am ajuns? In genunchi la picioarele lui Artemis.
Artemis: Știi, mi-au mai cazut mie barbati la picioare dar nici chiar asa.
Eu: Cam câți?
Artemis: Nu contează...
Incepem amandoi sa radem iar eu ma ridic de pe jos.
Eu: Deci... Să incercăm dinnou. Anii 40?
Artemis: Mda... Acum imi dau seama ca a fost o alegere cam proasta...
Eu: Singurul lucru care nu imi place e ca se uita toti la tine.
Artemis: Nu ai de ce să fii gelos.(zâmbind)
Eu: Știu, dar tot enervant e. În altă ordine de ideei, mâine ne vedem la 2.
Artemis: Nu pot, inregistrez.
Eu: La 12.
Artemis: Am interviu la o revistă.
Eu: La 3?
Artemis: Probă de garderobă.
Eu: La 6?
Artemis: Ședință foto.
Eu: La 7?
Artemis: Mă intâlnesc cu un compozitor.
Eu: Nu ai nicio ora libera?
Artemis: Poimaine.
Eu: Eu voiam maine.
Artemis: De ce neaaparat maine? Ce e maine?
(Ia stai, a uitat de ziua ei?)
Eu: In ce data suntem?
Artemis: 8.
(Deci asta e... A incurcat datele. De fapt e 9.)
Eu: Ok ne vedem poimaine e si mai bine.
Artemis: Ok(zambind)
A fost asa ocupata ca a uitat in ce data suntem. Dar e si mai bine asa pot sa ii fac o surpriza, si cred ca stiu exact ce am de facut. Nu va uita niciodata ziua de maine...