Viața, prietenii, relația.......Totul e complicat, totul e nou.Nu stiu de ce dar viață mea se îngreunează cu fiecare minut, cu fiecare secunda.Ași da orice să redevin cine am fost.Cine sunt?
Perspectivă Mateo: Elvira: Aaa, da? De cine? Eu: De tine. Nu o las să mai spună nimic, o iau de talie o apropii de mine și o sărut. Perspectivă Artemis: Mă trezesc devreme, butonez telefonul și după mă hotărăsc să mă pregătesc de școală. Mă machez, imi las părul pe spate și mà imbrac așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
După asta plec spre școală. Perspectivă Jorge: Eu: Deci... Tu și Casandra, nu? Martin: Da, nici eu nu am crezut dar chiar imi place. Eu: Atunci iți urez succes. Intre timp Artemis vine prin spatele meu și mă sărută pe obraz. Artemis: Bună! Eu: Bună, iubire! Artemis: De ce ați tăcut când am venit eu? Eu: Am rămas muți.(Artemis a inceput să râdă) Perspectivă Artemis: Martin: Artemis, poți sà mă ajuți cu ceva? Eu: Sigur, spune. Martin: Ce flori ii plac Casandrei? Eu: Trandafiri albi. Martin: Ok păi eu plec. Am multe de făcut, mersi Artemis! Jorge: Mai ții minte când eram și noi așa? Eu: Da țin pentru că a fost acum 5 luni. Jorge: 5luni 10zile 7ore. Eu: Tu chiar ai inumărat? Jorge: Eu inumăr fiecare clipă cu tine. Eu:(il iau in brațe și il sărut scurt)Te iubesc. Jorge: Heiiii, doar atât merit? Eu: Dar ce ai vrea? Jorge: Îți arăt eu ce ași vrea.... Spune asta și mă sărută apăsat și cu sete. Un sărut mult mai pasional decât al meu. Eu: Jorge, suntem in școală.... Jorge: Și ce? Lumea nu știe că te iubesc? Eu: Păi poate nu toți. Jorge: Aaa, da? Rezolv eu. Oare ce mai vrea să facă? Jorge: Hei toată lumea!(striga)(ceilalți se uitau la el) O iubesc pe Artemis! Spune asta și mă sărută iar. Toată lumea incepuse să aplaude, ba chiar cineva a strigat "- Așa Jorge, arată-i cine e bărbatul!" Am bufnit amândoi in râs când am auzit. Și deși nu se vedea cred că mă inroșisem puțin, dar Jorge era foarte relaxat. Eu: Tu ai innebunit? Jorge: Nu, tu m-ai innebunit. Am inceput să râd când am auzit Jorge: Mergem? Avem canto acum. Eu: Da. Te-ai dat destul in spectacol pauza asta. Jorge: Dacă vrei pot să ii spun și profesorului de canto că te iubesc. Eu: Stai liniștit că la cum ai țipat sigur te-a auzit.... Perspectivă Casandra: Era deja 15:30 iar eu nu mă pregătisem de intâlnirea cu Martin. Chiar vreau să fie perfect, il plac foarte mult.Ok deja sunt disperată, nu știu cu ce să mă imbrac. Am scotocit dulapul de o mie de ori și până la urmă am ales să mă imbrac așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eram gata. Chiar sunt mulțumită de rezultat. Sper că și lui Martin o să ii placă. Deodată aud soneria și mă duc repede să deschid. Era Martin. El era inbrăcat intr-o cămașă in carouri cu mânecile suflecate, o pereche de blugi ușor mulați și teneși. Martin: Wow, m-ai lăsat fără cuvinte. Eu:(zânbesc ușor) Mersi. Martin: Mergem?(imi intinde mâna) Eu: Da. Perspectivă Artemis: Stăteam in sufragerie pe canapea cu Jorge și ne uitam la un film de groază. Jorge avea o mână in jurul taliei mele iar cealaltă pe piciorul meu. Încerca să pară relaxat, dar ochii cât cepele il dădeau de gol. Cum eu mai văzusem filmul știam toate fazele groaznice așa că nu mă mai speria nimic. Îmi venea să râd când vedeam cât de concentrat e, probabil avea inima cât un purice. Hmmmm, ce ar fi să mă distrez puțin. Îmi mut mâinile incet in spatele lui fără să sesizeze și imi pun brusc mâinile pe unerii lui. El sare de pe canapea țipând ca o fetiță. El se uita speriat la mine și eu râdeam cu lacrimi uitându-mă la fața lui care era de milioane, imi pare rău că nu l-am filmat. Eu: Ei, acum chiar mi-ai arătat cine e bărbatul.(râzând in hohote) Jorge: Ce matur... Îți arăt eu ție că tot bărbat am rămas. Spune asta și mă sărută in stilul lui caracteristic foarte pasional. Eu: Te iubesc. Jorge: Și eu, te iubesc foarte mult. Eu: Ce ar fi să schimbăm filmul? Jorge: Mi se pare genial... Eu incep să râd in timp ce schimb filmul de groază cu o comedie romantică.Mă așez iar pe canapea. Jorge mă ia in brațe iar eu imi las ușor capul pe pieptul lui. Perspectivă Casandra: Martin e perfect. Întâlnirea asta nu putea fi mai frumoasă de atât. Martin: Mă bucur că ai acceptat să ieși cu mine adevărul e că am vrut să te invit de mult dar nu am avut curaj. Eu: De ce nu ai avut curaj? Martin: Adevărul e că m-am fofilat puțin pentru că eu chiar te plac. Casandra: Și eu te plac. Rămânem o secundă uitându-ne unul in ochii celuilalt. Martin se apropie de mine mă prinde de talie și mă sărută. Am greșit. Întâlnirea asta e și mai frumoasă. Perspectivă Jorge: Mă uit la Artemis și văd că a adormit. O iau in brațe și urc cu ea până in camera ei. O pun in pat, o invelesc cu pătura și o sărut ușor ca să nu o trezesc. Cobor jos și când deschid ușa să plec mă intâlnesc cu mama lui Artemis. Amanda: Bună, Jorge! Eu: Bună seara! Amanda: Unde este Artemis? Eu: A adormit in timpul filmului și am dus-o eu sus. Amanda: Aaaa, știi, uneori stau atât de mult la seviciu că nici nu apuc să o văd, mai vorbim dimineața. Eu: Păi sunteți ocupată, sunt sigur că și ea își dă seama și că înțelege. Amanda: Măcar mă bucur că tu ești lângă ea. Pari un băiat bun. Eu: Mulțumesc... Bine păi e deja târziu eu trebuie să plec. Amanda: Noapte bună! Eu: Mulțumesc. La fel și dumneavoastră. Amanda: Spune-mi Amanda, știu că e greu dar chiar nu trebuie să mă domnești. Eu: Ok. Mulțumesc.
