Cine sunt?

Răpirea.....

Mă trezesc intr-o hală jegoasă și intunecată. Mă durea rău capul și eram legată. De odată văd două tocuri inalte in fața ochilor ridic capul și o văd pe........ Elvira??????
Elvira: Măi, măi, măi, pe cine avem aici? Unde e iubitul tău sau să spun fostul????
Eu: Dă-mi drumul psihopato!
Elvira: Chiar crezi că o să scapi așa ușor?
Eu: Dacă știi că m-am despărțit de Jorge ce mai vrei? Cu ce te mai deranjez?
Elvira: Cu existența! Dar nu pentru mult timp.
Eu: Să ști că pot să iți recomand un psihiatru bun care lucrează la un spital de nebuni. Ar putea să te ajute.
Elvira: Gura!
Eu: Atunci poate te coafează un plastician că văd că ai silicoanele cam strâmbe. Apropo, depărtează-te puțin de caloriferul ăla că la cât plastic ai in tine imi e frică să nu te văd expodând.
Elvira: Ce sarcastică ești tu, partea amuzantă e că eu o să te văd pe tine explodând, nu invers.
Mai voiam să spun ceva fiindcă aveam replică dar m-am abținut. Femeia era clar nebună și ultimul lucru pe care il voiam era să o enervez.
O văd cum se intoarce cu spatele și scotocește intr-un sertar. Se intoarce și indreaptă un pistol spre mine.
Tipa chiar e psihopată, asta chiar vrea să mă omoare....
Elvira: Ultimele cuvinte?
Eu: Nu putem să vorbim despre asta?
Nu te ajută cu nimic dacă mă omori.
Elvira: Ba mă ajută să te scot de finitiv din viața lui Jorge.
Eu: Dar nu o să mai fie niciodată cu tine dacă află că m-ai omorât.
Elvira: Dacă...... Dar cum moartă nu poți să vorbești o să imi incerc norocul.
Spune asta și aproape apasă pe trăgaci când..........
????: Nu mișca, te-am incolțit.
Era o armată intreagă de polițiști. Patru dintre ei au incătușat-o pe Elvira și au luat-o de acolo. Dintre toți acei polițiști iese triumfător cu pieptul inainte ca un rege............Mateo???????? Ce caută el aici? ăsta trebuia să fie Jorge!!!!!!
Vine spre mine mă desleagă și mă ajută să mă ridic.
Mateo: Ești bine? Te-a rănit? Îți jur că dacă s-a atins de tine.......
Eu: Nu, nu am pățit nimic. Nu a apucat să imi facă nimic.
Mateo: Ce ușurare......Voia să te omoare nu?
Eu: Da. Dar tu de unde ai aflat?
Mateo: Am urmărit-o. Eram sigur că pune ceva la cale dar mi-a scăpat din ochi câteva ore așa a putut să te captureze. Stau cu ochii pe ea de săptămâni intregi.
Eu: Mulțumesc.(il iau in brațe)
Mateo: Nu pot să cred că a fost in stare de așa ceva. O știam sărită dar nu psihopată.Și ce mă enervează cel mai tare e că e numai vina acelui Jorge.
Eu: Dar el nu a făcut nimic.
Mateo: Ai dreptate nu a făcut nimic ca să te protejeze. Și imi pare rău să iti spun dar eu nu cred că te-a iubit.
Nu mai spun nimic doar mă gândesc că e foarte posibil să aibă dreptate.
Mateo: Haide să te ducem acasă. Mama ta cred că a innebunit.
Perspectivă Jorge:
Stăteam pe scaun in sala de muzică și mă gândeam la Artemis.
Flashback:
-Wow, chiar sunt impresionată, te-ai gândit la toate.
-Mersi! Ăsta e primul lucru cu care ești mulțumită astăzi.
- De fapt am fost mulțumită cu tot. Doar voiam să văd dacă pot să te enervez.
- Pe tine nu ași putea să mă supăr niciodată.

- Ai incercat vreodată să inumeri razele soarelui?
- Nu, e imposibil nici nu le vezi.
- Eu am reușit. Una.
- Aaaaa e de logică nu?
-Da, tu ești raza mea de soare.

-Eu nu sunt persoana care credeai că sunt.
- Nu oi fi tu persoana care credeam că ești, dar cu siguranță ești persoana de care m-am indrăgostit.

- De ce ai făcut asta?
- Pentru că m-am indrăgostit de tine din prima clipă in care te-am văzut. Atunci nu știam cum te cheamă pentru că nu ai vrut să imi spui. Dar puteai să ai orice nume, eu tot eram indrăgostit de tine. Eu te iubesc pentru ceea ce ești, nu pentru cine ești.

- Te iubesc mult și iti promit că nu mă voi despărți de tine niciodată.
End flashback.
Nu pot să cred că m-am despărțit de Artemis pentru faptul că am vrut să o protejez.Deodată intră pe ușă Casandra.
Casandra: Nu o să iți vină să crezi ce s-a intâmplat. Elvira a răpit-o pe Artemis și a vrut să o omoare.
Eu: Ce?(mă ridic in grabă de pe scaun). Unde este? Ce i-a fàcut? Tebuie să o salvez.
Casandra: Prea târziu.
Eu: Cum adică?(speriat)
Casandra: A salvat-o Mateo.
Eu: Cum????...........
Perspectivă Artemis:
Eram in camera mea și mă uitam pe fereastră când cineva ciocăne la ușă.
Eu: Intră!
Mateo: Bună???
Eu: Ah tu erai, Bună!
Mateo: Sperai să fie Jorge.
Eu: Hmmm, cred că da. Adică nici măcar nu m-a sunat.
Mateo: Poate că nu a aflat.
Eu: Sunt sigură că știe de la Casandra.
Mateo: Atunci poate că nu ii pasă. Ceea ce inseamnă că ar fi timpul să uiți de el,(vine spre mine și mă ia de mâini uitându-se in ochii mei) iar eu pot să te ajut.
Eu: La ce te referi?
Mateo: Știu că am fost bădăran până acum dar chiar voiam să imi dai șansa să te cunosc și probabil m-am cam dat in spectacol incercând să iți atrag atenția. Deci incercăm?
Eu: Mateo, imi pare rău dar incă nu. Nu pot să te amăgesc când eu sunt incă indrăgostită de Jorge.
Mateo: Atunci am să aștept. Poate in curând o să iti dai seama că tu nu ai insemnat pentru el la fel de mult cât inseamnă el pentru tine.
Mă sărută pe obraz și pleacă. Dar dacă are dreptate? Dacă Jorge deja a uitat de mine?Oare ar trebui să accept propunerea lui Mateo? Ce să fac?...........