Cine sunt?

De ce se poartă toți așa ciudat?

M-am trezit de dimineață si m-am pregătit pentru școală, in sfârșit pot sa îmi reiau activitățile. Abia aștept sa cant si sa dansez din nou. Îmi las parul pe spate si ma îmbrac așa:

Cobor jos unde ma asteptau mama si Jorge.
Mama: Wow ești superbă scumpo.
Eu: Tocmai i-ai furat replica lui Jorge.
Jorge: De fapt eu ziceam ca arați extraordinar.
Eu: Da nu prea îmi amintesc unele lucruri după accident dar le echivalez.
Jorge: Sunt sigur ca încet încet o sa îți recapeți de finitiv memoria. Deci, mergem?
Eu: Dap.
Mama: Sa aveți grijă copii, fiți cu ochii in patru.
Eu: ok....... Asta a fost ciudat.
Jorge mă ia de mână și mă duce la mașină
Eu: Să ai grijă, știi că ești cam haotic.
Jorge: Nu vrei să conduci tu?
Eu: Ăăăă.....helooo eu nu am mașină. Vine peste trei luni.
Jorge: O conduci pe a mea.
Eu: Ce? Tu ești sigur?
Jorge: Normal conduci excelent plus ca eu sunt cam obosit nu prea am putut sa dorm aseară. Așa că......( îmi întinde cheile)
Eu: Bine.
Jorge: O sa fiu lângă tine să nu îți faci griji.
Ne urcam in mașină si pornim. E cam ciudat ca trebuie sa conduc din nou îmi e teamă dar faptul că Jorge e lângă mine mă mai liniștește.
Ajungem la școală și toată lumea se uită lung când văd că ies din partea stângă.
Eu: La ce se uită toți?
Jorge: La tine, ești așa frumoasă că nu își pot lua ochii.
Eu: Jorge, vorbesc serios.
Jorge: Se numește invidie iubire, nu ai mai văzut așa ceva?
Eu: Ce???? Dar de ce sunt invidioși?
Jorge: In primul rând ești superbă.......
Eu: Jorge........
Jorge: Abia ai ieșit din spital si deja te-ai recuperat, deja conduci, și ca să pună capac ai condus mașina mea. Sunt mai mult uimiți.
Eu: Cred că ai dreptate.
Jorge:(mă ia in brațe și mă sărută scurt) Nu îți mai face atâtea griji, nu contează ce cred ceilalți.
Eu: Știu, te iubesc.( il strâng și mai tare in brațe)
Jorge: Și eu.
Eu: Și tu ce?
Jorge: Și eu te iubesc. Și nu ași lăsa să ți se întâmple ceva niciodată.
Eu: De ce mi s-ar întâmpla ceva?
Jorge: Ăăăa..... Hei uite-o pe Casandra.
Perspectivă Jorge:
Am scăpat basma curată, noroc cu Casandra că altfel nu ieșeam din asta bine.
Casandra:Awwwww, ce frumoși sunteți. Faceți un cuplu perfect.
Artemis: Mulțumim.
Intre timp eu ii faceam semne lui Martin pe la spate.
Eu: Da, adevărul este că ne iubim foarte mult și............ Heiii uite-l pe Martin.....
Martin: Bună..... De ce m-ai...
Ii dau un cot in stomac inainte sa apuce sa termine.
Artemis: Heii, ce ai cu el?
Eu: Nimic, e noul nostru salut.
Artemis: Ok???????Asta e ciudat dar mă rog.........
Martin: Da eu incă nu te-am salutat pe tine.
Eu: Atâta iti trebuie....... Deci parcă voiai să spui ceva.
Martin: Aaaaa.... Da voiam să mă ajuti puțin, Artemis. Am niște partituri in sala de canto dar sunt neterminate. Crezi că poti să mă ajuți?
Artemis: Sigur, să mergem.(plecând)
Casandra: Deci te-ai gândit la ce o sa facem cu Elvira?
Eu: Ca să o oprim trebuie să știm ce vrea să facă. Trebuie să știm ce oprim.
Casandra: Eu nu o mai spionez.
Eu: Nici nu trebuie ar deveni evident, de asta o mă ocup eu.
Casandra: Trebuie sa avem grijă cu Artemis devine suspicioasă.
Eu: Mie imi spui? Analizeaza orice cuvânt, daca nu ne grabim sa terminam cu Elvira o sa isi dea seama si o sa fie mai rau.
Casandra: Gândește-te cum o sa reactioneze daca o sa afle ca i-am ascuns asta.
Eu: Nu vreau sa imi imaginez.
Perspectivă Artemis:
Astăzi a fost o zi cam ciudată am fost in permanentă cu cineva si cred ca vorbeau pe la spatele meu. Parcă ar vrea sa ma protejeze de ceva si sa imi ascunda ceva, dar sunt prietenii mei, mi-ar spune dacă s-ar intâmpla ceva. Pot sa am incredere in ei...... Nu-i așa?