Asta a fost clar cea mai urâtă săptămână dar ceva imi spune că nici astăzi nu o să am o zi mai strălucită. Mă imbrac așa:
Imi iau telefonul și plec.
Ajung la școală, intru in clădire și dau cu ochii de cel mai urât tablou: Jorge hlizindu-se de mama focului cu o brunetă care arăta ca cea mai mare panaramă.
Ah, gata, până aici i-a fost!
Merg direct la el cu o dorință foarte mare de a-i strânge pe amândoi de gât.
Eu: Bună, ce mai faceți?(ironică)
Jorge: Artemis pot să iti explic.
Eu: Ai trei secunde.
Jorge: Doar vorbeam.
Eu: Dar se și vede. Nici nu o sorbeai din priviri dar știi ceva? Rămâi cu ea, oricum de mine nu iti mai pasă.
Jorge: Ba imi pasă.
Eu: S-a văzut, ieri nici nu mi-ai dat un telefon să vezi dacă mai trăiesc sau dacă mai sunt intreagă după ce tot fosta ta psihopată era să mă omoare.
Jorge: Doar te-a salvat Mateo. Mai aveai nevoie și de mine?
Eu: Nu il băga pe Mateo in asta. Și aveam nevoie doar să văd că nu am fost ca o cârpă pentru tine. Dar e evident că erai prea ocupat ca să iti mai aduci aminte și de mine.(arătând spre bruneta cu care se hlizea)
Bruneta: Hei, nu vorbi așa cu el.
Eu: (clocoteam de nervi) Dar pe tine cine te-a băgat in seamă? Oricum iți spun doar să nu te acomodezi, de târfe se plictisește repede.
Spun asta și plec inainte să apuce să vocifereze ceva. Atâta ii mai trebuia cred că o călcam in picioare.
Ies din clădire și il văd pe Mateo pe o bancă.
Ei bine, ai vrut război Jorge atunci război să fie. Doi pot juca jocul ăsta.
Mă duc spre Mateo și mă așez lângă el.
Eu: Accept.
Mateo: Iartă-mă poți să fi mai clară?
Eu: Accept să iți dau o șansă.
Mateo: Ok mă bucur. Dar ce te-a făcut să te răzgândești?
Eu: Mi-am dat seama că m-am inșelat in privința lui Jorge.
Mateo: Matilda nu?
Eu: Mie imi place să o numesc panaramă, dar tu ii spui cum vrei.
Mateo:(incepe să râdă) Atunci ne vedem mâine pe la cinci, e ok?
Eu: E perfect.........
Perspectivă Jorge:
Ies după Artemis și o văd stând pe bancă cu mainuțoiul ăla de Mateo. Nu pot să cred că a crezut că sunt cu Matilda. Cât de prost să fiu ca să ies cu panarama aia? Cam cât de dobitoc mă crede? Dar nu pot să cred că incearcă să mă facă gelos cu Mateo. Dar nu e nimic o să intru in jocul ei.
Il văd pe urangutanul ăla că se ridică și mă duc la ea.
Eu: Ziceai de mine dar nici ție nu iti merge rău.
Artemis: Nu am chef să vorbesc cu tine.
Eu: Pentru că nu sunt Mateo?
Artemis: Ai dreptate nu ești Mateo și iți lipsește mult ca să ajungi ca el.
Eu: Poate imi lipsește mult ca să fiu ca el, dar am tot ce imi trebuie ca să fiu cel pe care il iubești.
Artemis: Jorge, intre noi s-a terminat. Ce mai vrei?
Eu: Intre noi s-a terminat pentru că așa ai vrut tu.
Artemis: Nu tu ai făcut să se termine.
Eu: Aaaaaaa, deci acum e vina mea, nu?
Artemis: Știi ceva, nu am chef să mă cert cu tine. Am lucruri mult mai importante de făcut.
Eu: Cum ar fi să ieși cu Mateo, nu?
Artemis: Da. Și dacă ai vreo problemă spunei iubitei tale......."Matilda".(sarcastică)
Perspectivă Mateo:
Eu: Trebuie să recunosc, planul a fost genial.
Elvira: Nu pot să cred că a inghițit aia cu armata de polițiști. Sau mai exact clubul de teatru.
Eu: Sau că te-am urmărit zile intregi
Elvira: Iar când l-a văzut pe Jorge cu Matilda clar i-a pus capac.
Eu: Mersi de ajutor.
Elvira: Și eu. Acum ai grijă cum faci să o păstrezi lângă tine și mai ales să nu afle.
Eu: Stai liniștită. Singurul lucru de care mă tem e băgărețul ăla de Jorge. Parcă văd că nu o să scap de el.
Elvira: Asta nu mai e problema mea eu mi-am făcut treaba.
Eu: Cum ai convins-o pe Matilda să se dea la el?
Elvira: E o panaramă, credeai că o să refuze?
Eu: Ești genială. Mai am o singură intrebare: pistolul ăla chiar avea gloanțe?
Elvira: Evident că nu.
Eu: In sfârșit o să fie a mea........
CITEȘTI
Cine sunt?
RomantikViața, prietenii, relația.......Totul e complicat, totul e nou.Nu stiu de ce dar viață mea se îngreunează cu fiecare minut, cu fiecare secunda.Ași da orice să redevin cine am fost.Cine sunt?