Vei Fi A Mea 🔞

Capitolul 6

+18 interzis minorilor!!

După 2 ore de relaxare la spa, mă îndrept spre casă.

Este ora 13:05, și cum 30 de minute îmi ia numai drumul, știți ce urmează... Să întârzii bineînțeles. Și chiar nu vroiam.

Cum intru pe ușă îmi sună și telefonul, de parcă nu mă grăbeam destul. E Maria.

- Da Maria, zi repede că mă grăbesc iubita.
- Ai plecat de acasă?
- Nu. Trebuie să-mi fac duș și să mă schimb. Zi repede.
- Haha. Ce bestie ești. De fapt nu. Tu ești fata bună, dar că întârzii de fiecare dată. Vrei să-ți spun un secret? Și eu...
- Poți să-mi spui secretul tău mai târziu. Acum chiar mă grăbesc, e 13:25 și am cam 5 minute pentru tot.
- Ok. Să te îmbraci lejer. În pantaloni de preferat. Și fără tocuri.
- De ce?
- Hai du-te și fă-ți dușul ăla.
- Bine, bine. Ne vedem?
- Da.

Cât îmi fac dușul mă gândesc cu ce să mă îmbrac pentru că aveam deja o rochiță pregătită, dar acum trebuie să mă decid repede.

Trag pe mine o pereche de pantaloni scurți și un maieu și ies pe ușă. Sunt mândră de mine, e 13:36, deci trebuie doar să mă grăbesc puțin.

Nu știu dacă mă înțelegeți, eu chiar nu vreau să întârzii. Niciodată. Cred că-i o boală și asta.

Încerc să ajung la timp așa că bag piciorul în accelerație. Ochii îmi sclipesc când văd că sunt aproape și n-am întârziat aproape deloc.

Futu-i. Un polițist în fața mea îmi face semn cu un băț să trag pe dreapta. Ăsta e ghinion curat, acum e sigur că nu întârzii numai 10 minute...

Râd la el cu toți dinții și scap ca prin urechile acului cu permisul încă în buzunar, dar cu o amenda usturătoare. Înjur și blestem în timp de merg mai departe.

La 14:30 dă Domnul și ajung și eu. Obosită și nervoasă, cu o durere adevărată de maxilare.

Să vă mai spun ca Florin arată trăsnet și este un car de nervi? Dar ce-mi pasă? Mie mi-a trecut totul când l-am văzut.

- Bună băieți. Îmi cer scuze de întârziere dar tocmai am luat o amendă zdravănă.
- Unde? mă întreabă Florin.
- La intrarea în localitate.

Încerc să par cât mai detașată, deși nervii mi-au revenit în forță.

- Cine era?
- Un politist, de unde să știu eu cum îl cheamă? Scrie pe procesul verbal.
- Dă-mi numele lui.

Caut în portofel, îi spun numele și nu înțeleg de ce este atât de nervos.

Ce am mai făcut? Se ridică de la masă și merge 5 metri mai departe.

- Dar de ce face așa? E amenda mea, eu o plătesc...
- Toți apropiații lui sunt protejați de poliție. Nimeni nu-i oprește, să le dea amendă nici atât. Nu sunt mulți, dar eu sunt unul dintre ei. îmi spune Alex facandu-mi cu ochiul.

Visez? Ce treabă are el cu mine? Suntem 'apropiați' și nu știu eu?

- Spune-mi numărul mașinii tale.

După ce transmite numărul se întoarce la masă.

- Ce-a fost asta? Ce s-a întâmplat? Mi-am luat-o, mi-am luat-o, asta e.
- De acum nu o să te mai oprească nimeni, chiar dacă mergi cu 110km/h în localitate... Dar totuși las-o mai usurel că dac-ti sare ceva în fața o...

Văd negru în fața ochilor, mai ales datorită zâmbetului său de mare erou.

- Da ce-mi faci? Îmi ții morală? Ei bine află că nu ascult de nimeni, niciodată. Am vrut să nu întârzii, bine?
- Nici n-ai întârziat...