Fairy Tail-O altă poveste

Capitolul 20

Mda...nici eu nici Mira nu ne pricepem la mintit. Cred ca pot trai cu asta. Bine ca cei doi au plecat...dar...oare Natsu si-o fi dat seama? Nu cred.
-Scuze Lucy...chiar nu mai puteam continua cu aia. spuse Mira descurajată.
-E ok....oricum si-a dat seama de la inceput ca mintim. Deci, spuneai ca ai aflat.
-Da...ziua lui e saptamana viitoare.
-Wow...asta a picat extem de convenabil. Nu stau sa astept pana saptamana viitoare. Hai sa-i organizam o petrecere! Ma ajuti? Te rooog! spun incercand sa imit vocea unui copil.
-De ce ai nevoie? intreba ea stiind ca nu avea incotro.
-Pai, sa vedem: sala, tort, baloane, muzica, invitati, mancare, sucuri, mai multa mancare, mult alcool pentru Cana, multe prajituri pentru Erza...ghirlande, confeti.
-Bine...acum eu o sa am nevoie de ajutor. spuse ea draguta.
-Pentru? intreba Erza.
-Vrem sa-i organizam o petrecere surpriza pentru Natsu. Ne ajuti? intreb pe acelasi ton pe care l-am folosit si cu Mira.
-Bine...eu ma ocup de prajituri. spuse ea parca sclipindu-i ochii.
-Mai bine nu. spun eu.
-Atunci de sucuri. continua ea.
-Nu prea cred. spune Mira.
-Atunci de tort. incerca iar.
-Absolut nicio sansa! spunem eu si Mira ridicand tonul.
-De ce!? intreba ea revoltata de parca i sa furat dreptul de a mai manca prajituri.
-Pentru binele petrecerii...tu trebuie sa stai departe de orice implica zahar.
-Dar...
-Te poti ocupa de decoratiuni...incerca Mira s-o domoleasca.
-Atata timp cat macar la petrecere voi putea manca prajituri, fac orice.
-Bun, cu decoratiunile e stabilit. Ce mai avem? intreba Mira.
-Sala...o facem aici? intreb.
-Normal! raspunse Mira prompt. Altceva?
-Mancarea si sucurile...spun.
-O facem? intreba Mira cu subinteles.
-O facem! spun dandu-mi seama la ce se refera.
-Ce sa faceti? intreba Erza pierduta.
-Hey, Elfman! strigam eu si Mira la unison.
-Oh...deci cu mancarea si sucurile ati stabilit...spuse Erza surprinsa si total relaxata totodata.
-Mai avem alcoolul...in cantitati mari. spuse Mira.
-De ce? intreba Erza.
-Crede-ma...lucrez la bar...stiu cat beau membrii ghildei...si o vom mai invita si pe Cana...ea singura bea cat tot restul la un loc.
-Bine punctat. Stiu pe cineva disponibil pentru a se ocupa de alcool. spuse Era.
-Da?
-Gray! striga Erza. Vino putin!
-Ce? spuse el morocanos.
-Uite cum sta treaba: vrem sa-i organizam lui Natsu o petrecere surpriza si vrem ca tu sa te ocupi de alcoolul pe care-l vom bea la petrecere....ne trebuie mult pentru ca va fi si Cana prezenta.
-Sa-i faceti o petrecere lui Natsu? Dar...incepu el.
-Gray! Te rugam! Chiar avem nevoie de ajutor.
-Pai bine, dar...
-Gray! incepu Erza punandu-i mana dupa gat lrieteneste. Daca tot nu iti ajunge doar o sarcina, atunci ocupa-te si de bar in seara petrecerii...sa se distreze si Mira. spuse Erza cu o urma de amenintare in voce.
-Bine, dar vreau sa va spun ca...
-Bine, pa! spuse Mira impingandu-l. Mda...cu toate ca nu avea importanta, vreau sa stiu ce avea de zis Gray. Cand spun ca nu avea importanta, ma refer la faptul ca ar fi incercat sa gaseaaca o scuza ca sa se eschiveze sau sa nu participe, insa ar fi fost amuzant sa-i ascult scuza...sa vad ce scuza a inventat.

Organizarea petrecerii a decurs normal in urmatoarele zile. Mira a avut grija sa-l trimita pe Natsu intr-o misiune, pentru a nu-si da seama. Ceilalti au ajutat la decorat, mancare, bautura, Cana a stat departe de Gray, de prajituri si tort s-a ocupat Levy...si bineinteles...Erza a stat departe de ea. Oh, si Max s-a ocupat de muzica.
Fara alte adaugiri, astazi e ziua petrecerii...sau mai bine zis, seara petrecerii. Toti ne-am adunat la ghilda cu toate cele pregatite. Mai ramane doar ca Erza sa-l aduca. De ce Erza? Simplu! Pe Erza...n-o refuza nimeni. Warren vorbeste cu Erza prin telepatie(da, asta e magia pe care o foloseste) si aparent, cei doi ajung in 5 minute. Ne asezam toti la locurile noastre, o luam pe Cana de la bar, stingem luminile si asteptam. Si asteptam....si astept...si se deschide usa. Asteptamnsa vedem cine intra. Ar fi ciudat sa intre Erza prima iar noi sa sarim si sa strigam dupa care sa intre Natsu. Intra Natsu.
-De ce sunt stinse luminile? se auzi vicea lui Natsu.
-SURPRIZA! striga toata lumea dupa ce luminile se aprinsera.
-Ce e asta? intreba el uitandu-se incruntat in jur.
-O petrecere surpriza...ziua ta urma sa fie saptamana viitoare. Cine asteapta pana atunci? Si in plus, mai era o petrecere surpriza daca o dadeam in acea zi? Te-ai fi asteptat! spun razand.
-Bine...spuse el cu sila in voce dupa care facu cale intoarsa, astfel plecand.
-A...a plecat? Ce!? intreb uimita.
-Eu am incercat sa va spun! apare Gray langa noi stergand un pahar.
-Ce sa ne spui? intreba Erza.
-S-a intamplat in seara in care am petrecut in cinstea victorie, dupa ce Natsu a plecat. Am auzit ce i-a spus lui Lucy asa ca am mers dupa el ca sa-l conving sa mai stea.

Flashback
-Natsu, stai! Desi nu-mi place s-o spun, petrecerea asta e si pentru tine...intoarce-te! spun incercand sa par prietenos.
-Nu, merci. Mi-e bine acasa.
-De ce?
-Am ceva impotriva petrecerilor...n-o luati personal.
-Stai asa! Ce s-a intamplat? intreb.
-Consider ca petrecerile, zilele de nastere nu inseamna nimic. Zilele de nastere sunt doar o oportunitate pentru unii pentru a fi bagati in seama mai mult decat de obicei. Insa...asta e doar o parere proprie. N-o lua in seama.
-Din felul in care vorbesti, nu prea dai de inteles ca asta ar fi adevaratul motiv. spun arogant.
-Pai...pentru ca probabil, nu este. imi spune el zambind prosteste. Sau cel putin, nu motivul principal.
-Atunci?
-Pai...devreme ce am fost orfan, nu am stiut niciodata cand m-am nascut. Odata ce l-am intalnit pe Igneel, m-am atasat de el ajungand sa-l consider un tata. Datorita acestui fapt, mi-am zis ca ziua in care l-am intalnit pentru prima data pe Igneel sa fie si ziua mea de nastere. Insa...peste cativa ani, pe aceasi data in care l-am intalnit pe Igneel...de ziua mea, a fost si ultima data cand l-am vazutl...aceea a fost ziua in care Igneel a plecat de langa mine...de ziua mea.

End flashback
-Si asta a fost. spuse Gray abatut. Asta am vrut sa va spun...dar nu m-ati ascultat.
-Deci vrei sa spui ca nu sufera petrecerile? intreba Erza.
-Nu...doar ca el asociaza zilele de nastere si totodata petrecerile cu ocazia lor, cu pierderea lui Igneel. Asta il raneste, il face sa-si aminteasca cea mai neagra etapa din viata lui. spuse Gray.
-Ce-a fost in capul meu? Trebuia sa stau in banca mea cand a spus ca nu suporta petrecerile.
-Stai linistita...nu stiai, nu e vina ta. incerca Mira sa ma aline.
-Trebuie sa merg dupa el...sa vorbesc cu el. Am plecat! spun grabita.
-Si...noi ce facem acum? o aud pe Mira cum ma intreba insa nu i-am raspuns.
-Pai...mai mult pentru noi. Eu nu voi lasa niciun strop sa sd iroseasca! o aud pe Cana cum ii raspunse.

Am alergat toata seara prin oras ca sa-l caut insa fara rost. Am cutreierat fiecare străduță, fiecare coltisor...nimic...parca s-ar fi evaporat. Ma dau batuta...voi da de el maine la ghilda. Decid sa merg acasa caci daca m-as intoarce la ghilda mi-as aminti greseala pe care am facut-o...si in plus...eu nu mai am ce manca sau bea...sunt sigura ca ceilalti au dat gata totul. Intru in casa si observ ca fereastra e deschisă. Nu-mi amintesc s-o fi lasat deschisa. Aprind lumina, merg sa dau drumul la apa calda....pentru ca...ei bine....baie cu spuma. Cat timp cada se umple, merg sa-mi iau un prosop si pijamalele. Pe masa din camera vad un plic. Din cate imi amintesc, nu trebuia sa primesc vreun plic sau sa fi lasat vreun plic ca sa-l citesc mai tarziu. Deci...spor la citit Lucy. Iau plicul, il deschid si vad ca e o scrisoare...sau ma rog, mai bine spus scrisorica. Scria:
          
           Lucy, imi pare rau pentru felul in care m-am purtat. Stiu ca ai avut intentii bune iar eu am fost un nesimtit. Probabil ai aflat deja despre mine si petreceri. Daca nu, mergi la Gray...iti va spune el. Oricum, iti multumesc pentru gest. Spun gest pentru ca nu am fost in stare sa ma bucur de el. Mda...imi pare rau.
    
                                                           Natsu
           P.S.: Ne mai vedem

-Ne mai vedem? Ce-a vrut sa zica? spun cu voce tare fara sa-mi dau seama.

Ba...eu chiar vreau sa stiu ce credeti...sper ca va placut! Nu stiu ce sa mai scriu aici...