Fairy Tail-O altă poveste

Capitolul 2

Dupa ce Erza ma lua cu forta din cladirea ghildei, am mers sa ne pregatim de misiune. Cu alte cuvinte am fost sa ne pregatim amandoua cate un bagaj cu minimul necesar pentru misiunea fiecareia dintre noi. Eu mi-am pregatit un rucsac cu ceva mancare, o harta, cateva faine de schimb si bineinteles cheile mele. In schimb Erza....pai Erza....si-a luat jumatate din casa dupa ea, ca in fiecare misiune pe care o are sau o avem. Nu prea conteaza daca merge singura sau impreuna cu noi, restul echipei. Ea isi ia minimul ei necesar, adica o caruta cu valize...de ce? Nu stiu...dar traiesc cu impresia ca acele valize sunt goale. Dar, ce stiu eu?
Pe drum eu si Erza am fost tacute o vreme, pana cand am vazut-o ca zambeste. M-am intrebat de ce apoi m-am hotarat sa o intreb si pe ea, dar nu atat de direct:
-S-a intamplat ceva? intreb zambind la fel ca ea.
-Nu, nimic. Doar ca comportamentul Mirei, acelasi ca intodeauna de altfel, m-a facut sa devin nostalgica. spuse ea.
-Cum adica?
-Pai m-a facut sa-mi aduc aminte de zilele din academie. Acele zile frumoase in care toti eram niste novice...niste incepatori care nu stiau ce e aia magie. spuse ea.
Sa va explic. Pentru a deveni magician "atestat" trebuie sa urmezi studiile academiei de magie. Dupa ce absolvi, poti intra intr-o ghilda, dupa asta urmand sa-ti traiesti viata ca un magician adevarat. Daca nu ai trecut de academie, nu vei fi primit ca magician nicaieri. In fond, academia te ajuta sa pui bazele magiei pe care alegi sa o practici.
-Da, si acum imi amintesc cum Mira era cea mai populara din academie...iar tu erai sefa clasei. Eu eram cea care nu iesea in evidenta, Gray era unul dintrei cei populari. spun eu amuzata de aceste amintiri.
-Da...dar academia a avut si partea ei neagra... zise Erza privind in jos.
-La ce te referi? Nu cred ca ai fost la aceasi academie cu mine daca spui asta. spun eu ironica si totodata amuzata, avand in vedere ca exista doar o academie in tot regatul Fiore.
-Cum adica? Nu-ti amintesti de acel baiat scund, plinut, tund zero care plecase cu Laxus intr-o misiune in numele unei ghilde? intreba ea surprinsa.
-Nu cred...nu.
-Tii minte ca, in anul 2, academia ne trimitea la diferite ghilde care la randul lor ne trimiteau in misiuni, pentru a capata experienta, nu?

-Da...asta imi amintesc.

-Ei bine, acest baiat a fost repartizat ghildei Titan impreuna cu Laxus. Insa din acea misiune, Laxus s-a intors singur. spuse Erza.

-Parca tin minte ceva. Nu era acel baiat caruia ii era greu sa-si aleaga magia pe care sa o stapaneasca? Cel care a parcurs primii doi ani ai academiei fara sa foloseasca magia? Cel care iti dadea tie batai de cap pentru ca nu te asculta? Cel care iti spunea mereu "sefa clasei" in loc sa-ti spuna pe nume? intreb eu.
-Da, el e. Unii spun ca a pierit in acea misiune. Toti o spun ca a pierit pentru ca nu stapanea nici un fel de magie...deci nu avea cum sa se apere...insa numai Laxus stie adevarul.
-Pai si nu l-ai intrebat pe Laxus ce s-a intamplat cu adevarat atunci? intreb eu.
-Bineinteles ca l-am intrebat. Dar de fiecare data, fie ezita sa-mi raspunda fie imi spunea ca acel tip pierise. Dar niciodata nu-l puteam crede. Simteam si inca simt ca ascunde ceva. spuse furioasa.
-Imi amintesc de el. Si imi amintesc de simtul dreptatii pe care-l avea. Cand cei din ultimul an se luau de boboci, intervenea pentru a-i apara...chiar daca de fiecare data sfarsea prin a lua bataie. Daca imi amintesc bine! Din cauza asta il certai, pentru ca se batea si facea de rusine reputatia clasei. Am dreptate, sefa clasei? intreb.
-Da...de asta. spuse ea avand o expresie trista pe chip.
-Totusi...cum il chema? intreb eu.
-Chiar...nu...nu mai tin minte.
-Nici eu...
-Pai, cred ca de aici incolo vom merge separat. Ne revedem la ghilda! spuse ea pornind in directia locului unde trebuia sa-si desfasoare misiunea.
-Da! Sa ne revedem! Spun eu plecand.
-Lucy! aud cum ma striga si ma intorc sa vad. Sa nu care cumva sa nu duci la capat misiunea! Tine minte! Suntem mandre ca facem parte din Fairy Tail.
-Sunt un magician din Fairy Tail! Chiar crezi ca aveam de gand sa ma intorc cu coada intre picioare? strig eu. O vad cum imi zambeste dupa care isi urmeaza drumul.
Dupa ceva vreme ajung in satul cu pricina. La intrarea in sat era un baietel nervos care se certa cu un adult.
-De trebuie sa ne lasam calcati in picioare de el? Daca lucram impreuna, il puteam face sa plece. Doar pentru ca a invins cativa oameni din sat nu inseamna ca e de neinvins, nu? il auzeam pe acel baiat cum striga la acel barbat. Ceed ca e tatal lui. Ma apropii de ei.
-Buna ziua! Ma scuzati daca intrerup ceva. Sunt Lucy Heartfilia din Fairy Tail. Cineva a venit de dimineata si a depus o cerere de ajutor. Pai...am venit. Stiti unde este cel care a facut cererea? intreb curioasa.
-Da, eu sunt cel pe care il cauti. Haideti in restaurantul de acolo. Va voi explica tot ceea ce trebuie sa stiti. spuse el aratandncu degetul spre un restaurant micut.
Am intrat in restaurant dar era plin. Nu aveam unde sa stam. Nu era nici macar o masa libera.
-Tata, uite acolo! Baiatul acela sta singur la masa. Sa-l rugam sa ne lase sa stam alaturi de el. spuse entuziast copilul. Intr-adevar, era cineva care statea singur la masa. Purta o roba, avea gluga trasa pe cap, nu parea a fi o persoana primitoare. Statea in celalat capat al localului.
-Nu se poate. Nu e frumos fiule.
-Dar de ce? Haide! E plin dar masa lui e aproape libera. spuse copilul.
-Domnule, nu trebuie neaparat sa stam aici. Imi puteti vorbi si pe o banca din parc. spun eu incercand sa-l ajut.
-Nu, e in regula. Puteti sta alaturi de mine daca doriti. Nu ma supar. Spuse el dandu-si gluga jos si zambindu-ne larg. Ce zambet frumos. Pot sa jur ca l-am mai vazut undeva. Si ce par...neobisnuit...e roz...totusi, ce ma mira e ca ne-a auzit discutia. Adica...mie mi s-a parut ca am vorbit destul de incet, insa ne-a auzit.
-Multumim! spuse baiatul plecand de langa noi si indreptandu-se spre masa tipului.

Ceau ba! Cum o mai duceti? Mda...eu chiar astept un raspuns aici...sa stiti! Oricum, sper ca va placut! Parerea-n comentarii!⬇