Dragostea nu da gres niciodata

Capitol 2. Imposibilul devine posibil

4 iulie 2015

    Ma trezesc si imi fac rutina zilnica, ma imbrac lejer cu o pereche de pantaloni negri si un tricou alb.Las laptopul deschis pe pagina celor de la BigHit, azi urma sa fie dezvaluit numele castigatorului si celelalte detalii, si ma duc in living asezandu-ma confortabil pe canapea cu gandul sa ascult niste muzica insa gandurile mele sunt intrerupte de un zgomot.
    Teo: Ariana, poti te rog sa ma ajuti?
    Eu: Ce s-a intamplat? Intreb deja razand.
    T: Yaa, nu e amuzant. Ai lasat dusul deschis si cand am intrat in baie am alunecat. Ma doare piciorul. Ajuta-ma sa ma ridic!
    Eu: O Doamne! Scuze. Hai da-mi mana.
Reuseste sa se ridice putin mai greu, glezna I se umflasera putin.
    Eu: Teo du-te sa te schimbi, eu ma voi duce sa-ti aduc o compresa pentru glezna.
    T: Ok.
Merg spre frigider stiind ca aveam niste gheata in congelator. Sper ca nu e nimic grav. E cea mai buna prietena a mea si nu as vrea sa stiu ca e ranita din cauza mea, desi pana acum asa pare. Scot gheata si improvizez o compresa apoi ma indrept spre camera noastra cand o aud tipand.
    Eu: Teo, ce s-a intamplat? spun alergand spre camera. Cand am intrat am vazut-o in fata laptopului si parea destul de socata. De fapt era o combinatie intre scoata si confuza.
    Teo: Hei uita-te aici! Nu esti tu? Tu esti. E profilul tau. AI CASTIGAT!!!
    Eu: Poftim!? Ce tot vorbesti acolo? Ce sa castig? spun foarte confuza.
    Teo: "Trei luni cu BTS". Vei sta trei luni cu ei. Dumnezeule ,Ariana, cat ma bucur pentru tine!
    Eu: Teo nu te tine de glume.
Ma duc langa ea si am fost foarte socata cand am vazut ca spunea adevarul. Acolo aparea profilul meu. Fericirea a pus stapanire pe mine si am inceput sa tip, sa sar in sus de bucurie. Visul meu devenea realitate si partea cea mai buna era ca il puteam trai impreuna cu cea mai importanta persoana din viata mea. In trei zile urma sa plec in Coreea si nu doar sa vizitez tara ci sa imi intalnesc si trupa preferata. In aceeasi zi am fost contactata de companie si mi s-au transmis toate detaliile. Urma sa primesc biletele de avion online, sa ma imbarc pe 7 iulie la ora 6 dimineata impreuna cu un prieten si sa fim asteptate in aeroportul Incheon din Seul de managerul baietilor si vom merge impreuna la un reporter care ne va pune cateva intrebari despre concurs. Insa cand am intrebat despre cazare ( daca va intrebati cum am reusit sa vorbesc cu ei ar trebui sa stiti ca in cei 8 ani de k-pop am reusit sa invat destul de bine limba) spuneau doar ca asta se afla in grija lor si voi afla cand voi ajunge acolo.
    Eu: Dupa cina incepem sa facem bagajele,Teo. Sunt atat de nerabdatoare.
    Teo: Maine mergem sa cumparam ceea ce mai este nevoie. Mai bine le facem maine. Fa o lista cu tot ce ai nevoie ca sa nu uiti ceva acasa. Vom sta trei luni acolo.
    Eu: Bine maaaami, spun eu razand si incepe si ea sa rada.
Desi cazarea si mancarea erau asigurate de ei, tot aveam nevoie de cativa bani. Mi-am adus aminte ca desi nu mai tineam legatura cu parintii, ei au continuat sa imi trimita bani. Cam 600 de lei pe luna. De 2 ani nu m-am atins de acei bani dorindu-mi sa fiu independenta. Mi-am gasit o slujba part time si castigam destul cat sa am un trai modest. Voi folsi acei bani acum.

       A sosit si ziua plecarii. Ne-am trezit la 3, am facut ultimele verificari, am sunat un taxi iar la 4 eram in aeroport iar la 6 in avion. Vom face in jur de 16 ore, Teo si-a luat o carte si parea foare absorbita de subiect , nu am vrut sa o deranjez, asa ca m-am asezat confortabil, mi-am pus castile si am inceput sa ascult muzica. Am si dormit cateva ore. Timpul a trecut destul de repede si o stewardesa ne-a anuntat ca vom ateriza in cateva minute si trebuie sa ne punem centurile de siguranta.

    Eu: Hei Teo, uite acolo! Pe placuta aceea scrie numele noastre dar el nu e managerul baietilor.
In fata noastra statea un baiat putin mai inalt decat noi,imbracat in negru, cu o masca ce in acoperea jumatate de fata si o sapca roz care ii acoperea cealalta jmatate de fata. Era putin ciudat insa imediat ce a observat ca ne uitam la el a spus sa ne grabim sa ajungem la interviu.
     Eu: La telefon am fost anuntate ca vom fi asteptate de catre managerul baietilor, spun in timp ce ne indreptat spre iesirea din aeroport
     Teo: Putem merge mai incet? Inca ma doare glezna.
Persoana care ne astepta: Vom vorbi imediat ce ne urcam in masina. Trebuie sa ajungeti la un interviu din cate am inteles. Imi cer scuze ca nu ma pot prezenta acum dar nu vreau sa atrag atentia.
      Eu: Ai toata fata acoperita. Nu cred ca vei putea atrage si mai mult atentia ca acum.
Isi intoarce putin capul si se uita cu coada ochiului la mine. Desi avea o masca am putut sa-mi dau seama ca a schitat si un mic zambet. Parea de incredere asa ca l-am urmat pana am ajuns in dreptul unei dubite negre. Am plecat imediat ce bagajele au fost urcate. Baiatul care ne-a condus si-a descoperit in sfarsit fata si am ramas incremenite cand am vazut cine era de fapt.